Ne-am axat prea mult doar pe exploatarea gazelor din perimetrul nostru din Marea Neagră… Și parcă nimic altceva nu ne mai interesează; doar să începem cât mai repede exploatarea… Nu și intrarea, stabilizarea, consolidarea prezenței noastre pe piețele de mâine ale exportului de gaze naturale… Chiar dacă nu este vorba nici măcar de identificarea unor noi piețe europene pentru vânzarea gazului ce va fi extras din Marea Neagră, ci, strict, de păstrarea avantajelor pe care le mai avem încă… Din nou, într-o gândire economică eronată (intenționat eronată), accentul a fost pus doar pe extragerea de gaze din perimetrul nostru din Marea Neagră, piețele de distribuție necesare pentru ziua de mâine fiind lăsate pe plan secundar… Iar asta cu toate că, în orice proiecție economică, piețele de desfacere sunt, nu doar mai importante, ci fundamentale în raport chiar și cu fabricile în sine. Or, din perspectiva vânzării în viitor a gazelor ce vor fi extrase, am rămas, iată, într-o stagnare extrem de periculoasă, mai ales că tot acel gaz nu va putea fi extras și pus, pur și simplu, „în așteptare” (nu în cantitățile pe care ne așteptăm a le obține) până la identificarea piețelor de valorificare. Probabil, este și o inacțiune impusă… Pentru a se ocupa tot alții să vândă ceea ce este de drept al nostru… Și pentru a nu pretinde să (re)devenim ceea ce avem dreptul a fi în veci: stăpâni pe resursele noastre!… Chiar dacă toate statele europene caută să-și consolideze, astăzi pentru mâine, pozițiile energetice, să ocupe, să se poziționeze, pe fiecare segment și piață de desfacere posibile, inclusiv pe cele decise de către Bruxelles ca fiind de importanță strategică în conturarea independenței Uniunii Europene, și față de Statele Unite, și față și China, dar și a unei desprinderii totale de Rusia.
Și iată cum, deși ne apropiem cu pași mari de momentul demarării producției de gaze din rezervele noastre maritime, la un volum estimat ce ar putea acoperi necesarul pentru întreg continentul, nu acționăm deloc pentru asigurarea exportului de gaze (și al unei minimei prezențe în controlul energetic pe următorii ani în Europa) nici măcar în acest aproape ultim sfert de oră… Și facem parcă intenționat exact acel joc pe care l-a „anticipat” Budapesta în posibilitatea de exploatare caducă de către noi a gazelor din Marea Neagră. Pentru acel „mare foc” la malul mării prin care ne-a etichetat capacitatea de a vinde noi ceva ce este al nostru. E drept, în acea „viziune” de babă ungurească țintind, pentru viitorul imediat, posibilitatea noastră de a deveni un centru energetic de export în UE, de a ne asuma statutul de putere în mașinăria controlând rutele și piețele de desfacere pentru gazele naturale de mâine, Budapesta s-a bazat și pe acțiuni subversive, pentru a se asigura vă vom fi, în acea proiecție de mâine, tot doar niște neputincioși nestăpâni pe munții noștri, și de sare, și de aur, și de minereuri rare, dar și pe resursele de gaze și petrol. Și a făcut acest lucru inclusiv prin poziționarea în guvernarea de la București a unor pioni subsumați statutului de slugă de grofi. Care vandalizează, distrug, rad tot ceea ce mâine ar putea fi un motor de relansare economică pe baza producției în fabrici ce ar putea avea asigurat gratis necesarul energetic. Slugi ce se ocupă de scoaterea la mezat a obiectivelor noastre strategice, în licitații internaționale prin care, de fapt, se valorifică activele de producție tocmai pentru a nu a mai avea un consumator industrial pentru gazele naturale ce vor fi în curând produse. Hiene ce aduc țara în pragul falimentului individual prin fiecare cetățean sărăcit, vitregit de drepturi, de averi, de banii lichizi, dar și patrimonial, cu averi declarate nejustificate doar pentru că așa au decis niște neromâni, pentru a se asigura că toate acele gaze din producția internă a țării nu vor fi necesare nici măcar consumului casnic.
Ne pregătim însă să devenim un mare producător de gaze naturale… Dar pentru cine? Pentru ce? Industria este distrusă. Consumul casnic este insignifiant (cel puțin în raport cu ceea ce vom extrage din platoul nostru maritim), deși, tocmai având acele resurse disponibile, ar fi trebuit demarate adevăratele „proiecte de țară” (pentru consumul de gaze, și în industrie și în mediul casnic), mai ales pentru un stat pe cale să devină cel mai mare producător de gaze naturale din Europa. Dar, magistralele de gaze către propria țară sunt aceleași, aproape aceleași, ca acum o jumătate de veac… Devenim cel mai mare producător european de gaze naturale, dar nu pentru noi, cu sate în care bătrânii trag încă de cărucioarele cu butelii, ci pentru UE. Pentru acel „Fabricat în Europa”, impus de Bruxelles a deveni politică industrială, comercială, energetică, în masă, dar în care produsul să vină de la noi doar pentru Europa. Nu pentru propria țară.
Ce vom face dară cu toată acea producție de gaze naturale? Pe care, odată demarată, nu o vom putea închide, „din robinet”, pentru că nu avem noi cui să o vindem. Nu o vom putea nici măcar stoca… Pentru că și depozitele de gazeficare sunt tot aceleași de acum câteva decenii, nu am construit nici linii de transformare în gaz lichefiat, nu am construit nici un mare consumator, un combinat, o fabrică, doar am demolat, nu am dus rețelele de gaz în sate, singurele „șanțuri” săpate fiind doar cele trasate de roțile cărucioarelor de butelii scârțâind a neputință, umilință, ignorare… Nu ne-am manifestat nici măcar pe sfera noastră de control de pe magistrale de gaz ce traversează țara… Nici pe „coridorul vertical” ce va duce gaze din Grecia până în Ucraina… Și unde am fi putut impune ca o parte din tranzitul spre consumatorii din Europa să fie reprezentat de producția noastră maritimă… Doar asistăm cu priviri absente cum adevăratele mari puteri, aproape neenergetice, impun regulile comerțului cu energiile de mâine… Privim cum Grecia semnează acorduri pe decenii pentru a livra prin magistrale care pleacă de la ea, prin „coridorul vertical” (al neverticalității intereselor noastre) prin Europa gazele lichefiate ale Statelor Unite. Și o fac pe termene precise, decenii, timp în care nu vor putea fi scoase acele gaze din conducte pentru a livra ce vom începe a avea noi excedentar… Gazele… Gazele naturale și, evident deja, sărăcia… Cu amândouă vom rămâne pe cap pe mai departe, ca bogată țară săracă (în minte, în mental, în exprimare și impunere)…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu