P O E S I S

Glasul Lunii

Prin fereastra deschisă murmură glasul lunii,

Prea încet pentru a putea desluşi unii,

Văd noaptea unduindu-se în mantia ei nudă,

Tăcerea-i se aşterne, buza genele-mi udă.

Glasul lunii nu-mi permite să închid ochii,

Nopţile lungi se aciuaseră din nou, ca bobocii,

Mantia tăcerii fâlfâia iar spre mine,

Şi luna glasul cu al meu vrea să-şi îmbie.

Mişcarea şi strălucirea ei m-a înlemnit,

Omul să privească luna este menit.

Săgeţi ale stelelor izbucneau din cer

Cuprinzându-mi sufletul într-o ispită...zbier.

Zbier în interior căci trupul mi-e cuprins de-o somnolenţă,

Dar glasul lunii mă furnică, e precum o dependenţă.

Profilul clarului de lună se întipăreşte în mintea mea,

Nicicând din a mele gânduri să iasă, aş vrea!

Autocritică

Iubite cititor,

Până-am să mor,

Voi continua să scriu,

Cu greşeli şi ştiu,

Firave ştanţe,

Pline cu speranţe.

Căci visul meu a fost

Tainic şi cu rost.

Să citiţi cu mândrie

Din astă poezie,

Cuvântul cel mai viu,

Voi continua să scriu.

Ascunsul necunoscut

În voi transforma în scut,

Poeziile să-mi fie

Multe laolaltă,

Ca peştii în baltă.

                              Alexandra Ardusădan

Debut poetic - Alexandra BURLACU ARDUSĂDAN

Vraja gheisei

Sub ramuri de cires inflorite voi renaste,

Intr-un samurai ma voi transforma,

Si vantul ma va inalta din munte,

Pentru  inima ta voi lupta.

Tacerea o simt iar,pe chipul tau laptos,

Si buzele de jar cu mireasma de cires,

Ma imbata si ma inebunesc,

Ca un ecou al amintirilor ma lovesc.

Tu desenezi pe o hartie,

Sunetul inimii tale pustie,

Si lumanarea curioasa palpaie ,

Sa citeasca din acea trista poezie.

Chimonoul tau ar vrea sa iti sopteasca,

Picioarele spre  mine sa-ti tarasca,

Tacuta cu privirea atintita spre cer,

O lacrima clandestina suspina efemer.

La fiecare pas ai raspandit vara,

Cum pot eu sa nu-ti aud chemarea?

Spiritul meu un cocor l-a muscat,

Si la luna plina m-am  transformat.

Ciresii crengile si-au scuturat,

Cum tu lacrimile ai varsat,

Un izvor de munte ai implinit,

Din care eu am baut si am venit.

Esti o floare de lotus printre spini,

O sa infrang acele buruiene pline de venin.

Cu mine te voi lua…

Natura martora iubirii noastre va sta.

Lumini si umbre

Lumini si umbre peste tot in jurul meu,

Totul este schimbat intr-un peisaj efemer.

Rafalele de vant imi rascolesc amintiri,

Si ma intorc-napoi din zborul meu hain.

Lumini si umbre fac luna albastra,

Muscatele plang lang-a mea fereastra.

Incerc sa ma odihnesc,dar nu prea reusesc,

Alaiul de stele de ochii mei se lovesc!

Pelerinul

Tu esti un pelerin in drumul spre un templu,

Eu un copac uitat caci scris imi este timpu’,

Sarut cu umbra pasii tai,

Caci goale-ti sunt picioarele,

O sa-ti apar calcaiele sa nu le arda soarele.

Flori voi presara in calea ta,

Ca sa te intorci…

Mereu pe acest  drum uitat,dupa ce te rogi.

Sa vad iar acel trup tare imi doresc,

Alaturi de luna si stele o sa-l potrivesc.

Si cantul ei sa-l ascult iar,

Cantul ei duios…

Nemuritor in veacuri o sa-l fac,

Ca un colier luminos.

Si oamenii toti il vor canta,

Desi ai fost straina,

Iar eu nicicand te voi uita,

Ca mi-ai dat lumina.