Lăcrimioara Iva – ”Dincolo de inimă sunt eu” - Editura Grinta, Cluj – Napoca, 2017

Prefața lui Ioan Romeo Roșiianu - Lăcrimioara Iva sau provocarea metaforei în versul aforism definește exact poezia autoarei care a publicat 19 volume, iar pentru volumul ”Răpirea din banal”, Editura Mirador, 2014 a primit premiul USR, filiala Arad.

    Se poate vorbi despre o poetă consacrată, un comentator afirmând că poezia ei se apropie de Ungaretti: ”Placată cu amintiri inima mea încă mai bate/ hei, timpule, mai trebuie să insiști pentru a-i mînca sâmburele” sau”Trădarea stă la colț, pe coji de nucă”.

    Versurile aforism care sunt o ”specialitate” a autoarei prin renunțarea la expresiile decorative al căror singur rost pare a fi acela de a ocupa spațiul tipografic conferă volumului o notă distinctă și revelații pentru cititor: ”Îndemânare – a lansa cu praștia un sentiment fragil” sau ”Caisele au prins forme – culegătorii vor veni să le pețească”.

 În alt loc: ”Colac peste pupăză, a mai venit un rid să-l găzduiesc” sau ”Iartă-mă Doamne, uneori sunt fericită fără să știu”.

    Există o anumită repetitivitate în tematică, cum spune prefațatorul, dar este una complementară, în care poeta arată, pe de o parte, că poate să abordeze aceeași temă din mai multe unghiuri, iar pe de altă parte că mânuiește cu dexteritate instrumentele cu care disecă ideea, imaginea: ”Măr în cădere! Un sadomasochist firul de iarbă, mărul”, ori, ”Mă pândesc din spatele oglinzii. Ce fac când nu sunt de găsit ?”

    Aforismul sau poezia aforism în cazul de față, este un gen literar ”riscant”.

Unele sintagme ”nu se aprind”, de exemplu: ”Inima este un fel de planetă pe a cărei orbită se învârtesc sentimentele”, dar marea majoritate a poemelor din volum sunt relevante.

    Vasile Dan afirmă despre poetă că aceasta scrie o lirică sentimental-confesivă,  fluentă  și  limpede  în expresie, că miezul liric este tocmai     o stare perpetuă de vulnerabilitate interioară a autoarei, extrapolată apoi senzorial asupra întregii lumi exterioare.

    Faptul că fiecare poem este însoțit de o traducere în limba engleză conferă volumului o arie de răspândire suplimentară, ceea ce nu poate fi decât benefic pentru autoare și editor.

Şi nu ştiu dacă aţi observat cei care vă aruncaţi privirea şi spre mine, am încercat de această dată să surprind esenţialul: Lăcrimioara Iva merită citită şi iubită în calitate de mare poetă contemporană!

                                                                                  Gelu DRAGOŞ

Preluare http://www.ecreator.ro/critica-literara/4805-lacrimioara-iva-dincolo-de-inima-sunt-eu-editura-grinta-cluj-napoca-2017.html

Eveniment editorial maramureşean

A apărut recent cartea Maramureşul şi Maramureşenii în Primul Război Mondial, la Editura Grinta din Cluj Napoca, un tom masiv de 470 pagini. Autorul este concitadinul nostru, cms. şef dr. Laurenţiu Batin, iar Prefaţa poartă semnătura prestigioasă a unui filosof, acad. Alexandru Surdu, vicepreşedinte al Academiei Române. Acuma, la împlinirea unui secol de la izbucnirea Primului Război Mondial, această carte binevenită se referă pe larg la o serie de evenimente, precum: intrarea armatelor ţariste în Maramureş în toamna anului 1914, luptele purtate în Munţii Maramureşului, în special în zonele Vaser şi Prislop, în anii 1916-1917, intrarea Armatei Române în Maramureş la începutul anului 1919, sau istoricul unor mari unităţi, Regimentul 85 Austro-Ungar, format din combatanţi din Maramureş şi comitatele învecinate, istoricul şi campania Regimentului III Vânători german etc. Cartea se remarcă prin volumul uriaş de documente utilizate şi din care se reproduce in extenso, multe inedite, traduse din limbile maghiară, germană, poloneză, rusă: dosare de arhivă, jurnale de operaţiuni militare, registre de evidenţă ale unităţilor, materiale cartografice şi fotografice, referinţe din presa vremii, memoriile unor persoane implicate în evenimente etc., încât impresia este una de spoliere exhaustivă a surselor. De altfel, această carte a şi fost primită deosebit de favorabil de către cunoscători de înaltă competenţă ai domeniului, între care am menţiona doar pe dl. prof. univ. dr. Ovidiu Pecican de la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca sau pe sigheteanul nostru Teofil Ivanciuc.

Desigur, modul în care evenimentele au fost reflectate în presa vremii, în special în cea de expresie maghiară şi germană, precum şi în memoriile unor personalităţi locale maghiare, se înţelege că este departe de a fi imparţial şi obiectiv. Este firesc ca în vreme de război, memoriile persoanelor publice şi presa uneia dintre părţi (în speţă Austro-Ungaria) să fie encomiastice şi apologetice faţă de forţele militare proprii, după cum vor fi ofensatoare şi polemice faţă de adversar, în speţă armatele Rusiei ţariste şi ale Regatului României, armate aliate de la intrarea României în război şi până la izbucnirea Revoluţiei bolşevice. Istoricul de azi însă are, între altele, misiunea de a discerne, cu spirit critic, adevărul din ambele tabere, fără să cadă prizonierul iluziilor de mentalitate şi limbaj ale uneia dintre părţi.

Pe scurt, în opinia mea avem de a face cu o carte care poate să constituie, în primul rând, un extraordinar de valoros material documentar şi pentru cercetătorii care se vor ocupa pe viitor de tema în cauză.

                                                                      PROF. DR. NICOLAE IUGA