O șansă pentru pace!

 

Reevaluarea și ștergerea datoriilor băncilor statelor europene către… Banca Centrală Europeană!

Aproape că au înnebunit rechinii bancari europeni!… Se agită ieșind periculos de mult din zona de control (de comunicare) a cercurile lor financiare-bancare intime… Și scapă „pe piață”, în furia care i-a cuprins, „analize” și motivații care, dacă vor fi puse cap la cap vreodată, vor genera o imagine a lumii interne a finanțelor europene care nu doar va șoca, dar va zdruncina ordinea europeană… Sigur, acum ei dețin controlul… Încă… Dar faptul că șefa Băncii Centrale Europene, dar și unii dintre lachei aflați la conducerea băncilor naționale ale statelor membre, au ieșit public cu discursuri de înfierare a unei idei, poate fi unul dintre semnele acelui sfârșit ce (li) se apropie. Riscul de a rămâne, nu fără un colț-doi, ci de-a dreptul știrbi în controlul exercitat pe finanțele UE… Pentru că, nu doar inițiativa în sine a unui lider politic francez de extremă stânga, Jean-Luc Mélenchon, care a cerut reducerea datoriei publice a Franței către UE (pe partea de datorie corespunzătoare Băncii Naționale) a luat lumea bancară prin surprindere, ci și faptul că solicitarea (și nu o propunere, o sugestie, ci o cerere directă!) a venit dinspre un politician al unui stat membru fondator a CE(UE)… Iar dincolo de acuzele de populism ce vor fi azvârlite dinspre oficialii UE (și bancari, și politici) la adresa inițiativei, în esență, ștergere a 18 procente din datoria publică a Franței (către UE), momentul ar putea deveni acel punct necesar de răsturnare a „lumii”… Nu a celei mondiale, ci a UE, prin dărâmarea însuși centrului răului de la Bruxelles… Pentru că ar putea duce la deturnarea clicii bruxeleze de la urzeala în spițele războiului pe care încearcă să întindă pielea zbârcită a Europei, a zonei sale de limes est-european și de vecinătăți nordice ale continentului cu Rusia… Căci, inițiativa liderului francez, dacă se va „viraliza” în rândul politicienilor celorlalte state membre, în primul rând a țărilor supraîndatorate prim artificiile, matrapazlâcurile și mârșăviile financiare bruxeleze (pe capitolele de comisioane și „para îndărăt” -uri ale pandemiei și războiului din Ucraina) va da suficient de furcă oficialilor europeni pentru a trece războiul din Ucraina pe plan secund… Pentru că o posibilitate de a-i frâna pe acești nebuni politici ai războiului este aceea de a-i lovi în zona lor de siguranță și conservare financiară… Iar dacă UE va fi izbită de un tsunami european al solicitărilor de reevaluare și ștergere a unor părți din datoriile naționale, din procentele de datorii ale băncilor naționale către BCE, bugetul european va fi suficient zdruncinat pentru ca nebunii războaielor să nu mai aibă resurse pentru sfărâmarea pieselor de pe mesele de șah ale războiului.

Propunerea liderului francez de extremă stânga, Jean-Luc Mélenchon, este dară rezonabilă… Și ar putea fi un început al reformei europene, ca o chemare la ridicarea statelor împotriva asupririi prin datoriile către BCE, mai ales venind dinspre un politician cumva urmaș al unora dintre părinții fondatori ai CE-UE… Care, dacă ar mai fi astăzi printre noi, și Robert Schuman și Jean Monnet, probabil, dincolo de dezamăgirea și chiar repulsia față de ceea ce a ajuns visul lor european, al păcii și bunăstării pentru fiecare cetățean al comunității (uniunii), ar vedea această restartare a UE inclusiv prin ștergerea părților de datorii naționale… Și care nu ar duce la dezechilibre ale polilor de putere financiar-economică, căci, dacă ar fi făcută uniform, cu aceleași procente (18 la sută) la nivelul tuturor statelor membre, nu ar răsturna balanța actuală… Dar da, dacă doar unele state ar beneficia de această (auto)amnistie, mai ales în cazul statelor fondatoare, prăpăstiile existente s-ar adânci, Este adevărat și faptul că, reducând datoriile tuturor statelor cu procente similare, jocul nu se schimbă prea mult… Țările vor rămâne tot datoare și, mai ales, îndatorate… Pentru că, inițiativa liderului francez vizează doar ștergerea unor cifre, nu înlăturarea mecanismelor de scoatere a statelor îndatorate de sub povara bruxeleză… De aceea, înainte de a fi de folos statelor membre, o astfel de măsura ar ajuta Europa… Iar reda poate unitatea și solidaritatea cu ea însăși, prin griparea scurgerilor de bani cheltuiți, deturnați, manipulați de mașinăria bruxeleză pentru pandemii, războaie și câte alte „opisuri” de luat banii cetățenilor europeni ar mai avea Bruxelles -ul în cap… Inclusiv posibilitatea blocării altui proiect al acestuia, cel vizând folosirea banilor personali ai cetățenilor europeni, prin convertirea unor părți din depozitele populației europene din băncile lor naționale, în fonduri în folosul UE… Căci, mecanismul mult prea ușor acceptat de europeni, de a le fi fost impuse, în numele unor marote vizând spălarea banilor și alte „bau-bau” -uri, limite de transfer, de retragere și de utilizare liberă a banilor din propriile conturi, va fi din nou aplicat, Bruxelles -ul vrând să înhațe părți din conturile personale… Din care proprietarii de drept să aibă acces doar la o parte, restul fiind luat, folosit, deturnat, devorat de Bruxelles pentru războaiele sale…

 Deocamdată, însă, rechinii sunt cei ce controlează apele… Demontează viabilitatea unei asemenea inițiative, argumentând, când le cade lor bine, cu părți din însăși tratatul inițial al CE(UE), pe care, altminteri îl ignoră, că ar fi „un risc financiar prea mare”, că „nu ar funcționa”, că nu „folosește nimănui”… Asta în limbajul șefei Băncii Centrale Europene… Pentru că alții, bunăoară chiar șeful băncii franceze (vizată de inițiativa liderului francez de extremă stânga, Jean-Luc Mélenchon), dau practic „din casă” adevăratele motive ale nedorinței de a fi aplicată o asemenea măsură… Din care cel puțin una ar trebui să ne rețină și nouă atenția… Faptul că un stat membru al zonei euro nu poate cere o ștergere a părți din datoria sa la BCE pentru că, atenție!, „zona euro este de fapt o coproprietate, iar dacă nu sunt plătite cheltuielile de coproprietate, ceilalți coproprietari pot cere ieșirea din ea a datornicului”. Și este o „coproprietate”, dar nu a celorlalți membri împreună, ci a Bruxelles -ului, ca decizii și posibilități de acțiune, care a înlocuit suveranitățile naționale specifice. Un mesaj clar a ceea ce înseamnă zona euro și a ceea ce implică aderarea la ea… Și rămâne de văzut ce poziții vor avea liderii politici din celelalte state… Din oricare, nu prioritar din cele inițial fondatoare… Deși, tocmai de acolo ar putea veni prima susținătoare a ideii, dinspre Germania, dinspre proaspătul câștigător al alegerilor, formațiunea AfD, care ar putea folosi inițiativa tocmai pentru a da consistență unui proiect, întâi în Germania, dar apoi în toată Europa „merkelizată”, a unei acțiuni de remigrație în forță… Și care chiar ar putea fi următorul război (de apărare al valorilor și normelor morale, etice, economice, sociale, educaționale etc) al Europei… Apărarea propriilor repere… Și care va fi cu mult dincolo de un război „al civilizațiilor”, pentru că una dintre ele este barbară… De aici poate și reacția aparent fără logică semantică a cancelarului Germaniei, care a inclus termenul de „remigrație” în discursul extremist, considerându-l echivalentul „epurării etnice” (!)… Când, în fapt, „remigrația” este pur și simplu o acțiune de returnare, conform legii, a imigranților ilegali și a solicitanților de azil ale căror cereri au fost respinse, dar și de expulzare, de drept și necesară pentru corpul societății, a infractorilor, prin retragerea dreptului de ședere pentru străinii care au comis infracțiuni grave…

 Cezar Adonis Mihalache – Natiunea