Ziua Naţională a Lecturii. Caz concret: Satu Mare

 

                                                                            de Dumitru Păcuraru

Încă o formă fără fond? Încă o propunere legislativă populistă, alături de ziua biciclistului, de ziua ficatului, de ziua inimii, de ziua profesorului, ziua recunoştinţei, ziua educaţiei, ziua ceferistului, ziua minerului şi toate zilele cunoscute sau necunoscute marelui public. Va curge multă apă pe Dunăre, pe Someş, pe Tisa, pe Prut, până Ziua Naţională a Culturii, 15 ianuarie, se va bucura de aceeaşi popularitate ca Valentine’s Day. Stabilită a  doua zi după Ziua Îndrăgostiţilor, Ziua Naţională a Lecturii, face din 15 februarie un reper cultural imposibil de sărbătorit fără aportul nemijlocit al scriitorilor. Într-un fel, 15 februarie devine o zi cu totul aparte pentru cei ce întreţin vie creaţia literară, literatura naţională în fond.

Fiecare judeţ, fiecare localitate, fiecare instituţie va alege modalitatea de a marca noua sărbătoare. Rămâne de văzut cum se va desfăşura, acum şi în viitor această zi zis naţională a lecturii într-un judeţ multicultural.

Într-un judeţ multilingvistic precum este Satu Mare, competiţia nu este între cultura maghiară şi cultura română, competiţia nu este între două civilizaţii diferite, ci o absurdă întrecere între cine poate ridica mai multe statui reprezentative pentru naţia lui, cine poate da mai multe nume de şcoli şi străzi româneşti sau maghiare,  între cine poate depune mai multe coroane de flori la statuia dr. Vasile Lucaciu sau la statuia lui Petofi Şandor.

Trotuarele, betonul, drumurile betonate, sunt pentru toţi, pentru români şi unguri, dar statuile, numele de străzi şi şcoli, sunt fie pentru unguri, fie pentru români. Din păcate, acesta tinde să fie adevărul.

Au scăpat din această competiţie nedemnă pentru secolul 21 revistele literare, expoziţiile de artă, o parte din spectacolele de teatru, muzica de la Filarmonica Dinu Lipatti, dar şi acţiunile în care se poate mânca şi bea, gen Ziua Oraşului Satu Mare şi Partium, pentru că din păcate doar aceste două mari manifestări publice există.

Adevărata competiţie culturală este între Eminescu şi Petofi, între dr. Vasile Lucaciu şi Szecenyi Istvan, între Ady Endre şi Lucian Blaga, dar, revenind în prezent, între George Vulturescu, Radu Ulmeanu, Dumitru Păcuraru, Felician Pop, Robert Lazlo şi scriitorii maghiari sătmăreni de azi. Câte nume sonore, cu impact naţional, pot fi invocate? Mai multe din literatura de expresie românească, mai puţine, din păcate puţine sau deloc pentru literatura maghiară. De ce? Pentru că liderii partidelor se concentrează pe gesturi simbolice, pe numărul de funcţii pe care le pot obţine, pe „investiţii strategice”,  iar în cazul UDMR nu pe cultura, nu pe civilizaţia maghiară, pe simbolistică.

Singurul domeniu în care nu poate fi urmărită o competiţie între români şi maghiari pare să fie sistemul juridic. Nu acelaşi lucru se poate spune despre o instituţie precum SRI.

Dincolo de voinţa politică, tradiţiile româneşti, maghiare, germane, ucrainene, se intersectează, se suprapun, merg în paralel, supravieţuisc prin aportul şi pasiune unor persoane şi nu a instituţiilor.

Instituţionalizarea culturii este o formulă de supravieţuire verificată în timp. Cultura scrisă şi arta plastică sunt singurele formule de manifestare artistică neinstituţionalizate. Nu există un statut al scriitorului, un statut al artistului plastic. Actorul, muzicianul, este angajat la teatru sau la filarmonică. Scriitorul nu are această şansă, indiferent câte cărţi a publicat, câte premii a luat, câte cronici literare are. La fel se întâmplă şi în cazul artistului plastic. Se descurcă fiecare singur, câştigându-şi existenţa practicând o meserie străină vocaţiei sale.

Să ne imaginăm cum ar arăta lumea fără cărţi. Ca în perioada omului primitiv.

Nicio o zi specială zisă a lecturii, nicio sută de sărbători dedicate culturii, nu salvează cultura propriu-zisă. Situaţia nu se regăseşte doar în România, ci peste tot în lume. Există o criză a culturii, iar de aici până la o criză a civilizaţiei nu este decât un pas. Chiar în această perioadă umanitatea traversează o criză a civilizaţiei pe care omul a creat-o secol după secol, punând carte peste carte.

Probabil lumea se va întreba ce vor, de fapt, oamenii aceştia care nu au nimic altceva mai bun de făcut decât să scrie. Un răspuns scurt: vor să civilizeze, vor să educe, vor să lase în istorie o urmă a timpului lor.

A pleda cauza scriitorului, român, maghiar, de orice naţie, este inutil. Desemnarea unei Zile Naţionale a Lecturii este un gest simbolic nu lipsit de semnificaţie într-o lume cu oameni tot mai puţin instruiţi, nu doar inculţi, ci de-a dreptul refractari actului cultural. Aşa o fi fost dintotdeauna? În toate timpurile doar o mână de oameni, doar grupuri foarte restrânse, şi-a luat sarcina de a civiliza semenii prin carte, prin opere artistice, prin arhitectură, prin muzică, prin teatru. Este suficient să se ştie acest lucru pentru ca, în cazul lecturii, scriitorul să simtă că munca lui nu este în zadar.

15 februarie 2022, ora 11,00 - Ziua Naţională a Lecturii, Ediţia I

 

 MOTTO:

 

 „ Cartea este trebuinţa de singurătate a omului neliniştit şi curios, o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi!”

                                                                                                          TUDOR ARGHEZI

 ARGUMENT :

   „ Copilul –scria George Călinescu – se naşte curios de lume  şi nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura îi satisface această pornire, îl incită”.

            Vârsta şcolarilor este cea mai favorabilă perioadă pentru acumularea unor impresii puternice, este vârsta imaginaţiei, a fanteziei, a visării şi a jocului. Este unanim acceptat faptul că este uşor să influenţezi formarea personalităţii copilului prin literatură, făcând apel la sensibilitatea celui educat.

           Lectura face parte integrantă din copilăria celor mai mulţi copii. Ea are funcţie ludică şi formativă, personajele constituind fie modele de urmat în viaţă, fie modele de evitat pentru copii. De asemenea sunt necesare cărţi pentru dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului copiilor şi nu în ultimul rand pentru ocuparea timpului liber al copiilor.

            Sunt copii care nu au o bibliotecă acasă, probabil din cauza preţului din ce în ce mai mare al cărţilor sau din lipsa de interes a părinţilor faţă de acest domeniu. Instituţiile de învăţământ sunt cele care trebuie să trezească  interesul şi dragostea pentru citit a copiilor.

 SCOP:

    

Ø  Stimularea interesului pentru lectură în perioada preşcolarităţii, a şcolarităţii mici şi gimnaziu în vederea atenuării unora din cauzele care pot genera eşecul şcolar.

Ø  Cultivarea gustului pentru lectură, pentru frumos, exersarea limbajului şi a posibilităţilor de comunicare, prin activităţi în parteneriat cu şcoala.

Ø  Stimularea responsabilităţii pentru carte.

 

     GRUP  ŢINTĂ :

                    - copiii din grădiniţe, ciclul primar şi cel gimnazial din toate şcolile (structurile) din comună;

                                 PARTENERI:

-Biblioteca scolii;

- Cadrele didactice din şcoală

 

       RESURSE UMANE :

                    -    preşcolari, elevi din ciclul primar şi cel gimnazial;

                    -         educatoare, profesori pentru învăţământ preşcolar, primar;

                    -         profesori de limba română; diriginţii;

 -         alte cadre didactice din şcoală şi structuri.

                                MATERIALE :

      -  Fondul  de  carte  al  bibliotecii  şcolii (Centrul de Documentare şi Informare);

       - Albume, cărţi proprii, reviste, imagini, etc.

                              OBIECTIVELE  SPECIFICE :

                  ·        Formarea  unei  atitudini  pozitive  faţă  de  informaţie - cultură - societate.

·        Dezvoltarea  limbajului, a  vocabularului  copiilor.

·        Crearea respectului faţă de carte şi păstrarea ei în bună stare, pentru ca să poată fi citită de cât mai mulţi copii.

·        Stimularea colaborării şi a muncii în echipă.

·        Stimularea gustului pentru lectură, a comunicării orale, a creativităţii.

 DESCRIEREA PROIECTULUI

Proiectul educaţional „ZIUA NAŢIONALĂ A LECTURII”,   reprezintă o încercare de a repune în drepturi „cartea ” şi „biblioteca”, de a le aduce în atenţia copiilor, de a contribui la redescoperirea lecturii ca o plăcere, o relaxare,  un izvor de cunoaştere şi visare fără de egal! În acest sens, marţi, 15 februarie 2022, programul fiecărei unităţi şcolare se va modifica, astfel încât la ora 11,00 şi 14,00, cadrul didactic va organiza la clasa unde este prezent activităţi de lectură la care să participe toţi preşcolarii sau elevii. Se poate recomanda să aducă o carte preferată sau una împrumutată de la biblioteca şcolii şi să citească individual, în perechi, în grupuri mici. Preşcolarilor şi şcolarilor din clasa pregătitoare le va citi cadrul didactic.         

Proiectul promovează conduita pozitivă a copilului spre literatură.

                    REZULTATE ASTEPTATE:

Ca urmare a activităţilor derulate în cadrul  Proiectului „ZIUA NAŢIONALĂ A LECTURII”,   vor fi obţinute ca rezultate:

            Schimbarea atitudinii copiilor  faţă de lectură;

            Să-şi îmbogăţească cunoştinţele şi să preţuiască mai mult cartea;

            Se vor oferi exemple de bune practici altor elevi din şcoală şi din alte şcoli privind îmbunătăţirea procesului instructiv prin activităţi extracurriculare;

                            EVALUARE:

·        Expoziţie cu fotografii din cadrul activităţilor;

·        Copiii pot fi recompensaţi cu diplome de merit.          

 

                          TEHNICI DE MONITORIZARE:

-         fotografii, consemnarea activităţilor.

 

                       DISEMINAREA REZULTATELOR:

         -  experienţa pozitivă şi rezultatele proiectului vor fi aduse la cunoştinţă întregii instituţii  în cadrul consiliului profesoral.

 

                     FINALIZAREA PROIECTULUI

Portofoliul (dosarul tematic) care va cuprinde imagini de la fiecare activitate defăşurată (diplome, fotografii.)

 Proiectul va fi popularizat în presa locală, naţională dar şi în mediul online. Fotografiile vor fi prezentate pe site-ul şcolii noastre şi pe blogul http://moaraluigelu.blogspot.com/.

                                                                                    GDL

Notă. Motto-ul acestui an este "Citim împreună", folosit şi sub formă de hashtag pentru social media ca #CitimImpreuna (fără diacritice).