VREM RĂSPUNSURI URGENT DE LA AUTORITĂȚI

 Podurile NU cedează din senin! Cedează când sunt IGNORATE!

Un pod care n-a fost verificat de zeci de ani e o:

bombă cu ceas. Cel de pe strada Europei, peste Săsar e unul dintre ele?

Ar fi bine ca CNAIR / Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere să NE INFORMEZE:

Când s-a făcut ultima dată REVIZIA la PODUL SĂSAR de pe strada Europei? Poate domnul prefect Florian Salajeanu și domnul subprefect Rudolf Stauder ne vor informa asupra acestui aspect.

Podurile construite acum 50 de ani au depășit deja durata de viață proiectată.

Podul de pe strada Europei din Baia Mare, care traversează râul Săsar s-a surpat… de “supărare”.

Conform legii (Normativ AND 554/2002):

Revizia vizuală se face ANUAL

Inspecție principală detaliata se face la fiecare 5 ANI. Expertiza tehnică este OBLIGATORIE după 40 DE ANI sau dacă apar degradări.

Acum 50 de ani, Baia Mare arăta altfel:

mai puține mașini

camioanele rare

fără trafic intens de navetă sau tranzit regional

AZI

zeci de mii de autoturisme și autovehicule de mare tonaj circulă zilnic

infrastructura este uzată, dar… de multe ori NEVERIFICATĂ

Atunci cum să reziste?

Poate AR FI BINE SĂ SE FACĂ PUBLICE informațiile despre:

PODURILE CARE SUNT SIGURE

PODURILE CARE SUNT ÎN REPARAȚIE

PODURILE CARE SUNT ÎN PERICOL

Podurile NU sunt veșnice. Ele îmbătrânesc.

Mica SVAB

Festivalul APROAPE Baia Mare

Când avem ceva #aproape, suntem atât de obișnuiți, încât poate uităm să îi vedem amploarea și realizările. De ce? Pentru că e mereu aici. PLUS TV ne este mereu alături. E la curent cu toate evenimentele din orașul și județul nostru.

Mica Șvab nu mai necesită nici o prezentare în peisaju orașului nostru. Mereu atentă, mereu prezentă, ne-obosită! E acolo unde este nevoie de ea și contribuie în mod direct la schimbare fiind implicată până peste cap în tot ceea ce mișcă în orașul nostru!

PLUS TV ne este mereu alături. S-au alăturat Festivalului Aproape fără să stea pe gânduri și ne oferă tot sprijinul și ajutorul necesar la tot pasul. E o bucurie imensă să-i avem #aproape și în această ediție!

DETAȘĂRI SUSPECTE LA ISJ MARAMUREȘ?

Pe unele surse am aflat că la Inspectoratul Școlar Județean Maramureș vor fi mișcări de trupe până la 1 septembrie 2022.

Vor fi detașate anumite persoane atât din PSD cât și din PNL pentru că e mult mai simplu decât să se organizeze concursuri pe aceste posturi. Este o “formulă” care se va aplica în acest proces de detașare pe criteriul “cel ales de partid”, din ceea ce am înțeles, pentru o perioadă de un an de zile.

Tot pe surse vin informații că aceste posturi de inspectori sunt vânate și de unele personaje controversate, care au mai fost cândva în cadrul ISJ Maramures dar care, in afara faptului că au dovedit că nu pot avea rezultate în precedentele mandate nu se pot lauda cu mare lucru. Au fost vocale poate în partid și atât, și active pe alte planuri care nu au de-a face cu învățământul.

Îi întreb pe domnii Gabriel Valer Zetea și Ionel Bogdan cum vor da ochii cu electoratul și cu alți oameni competenti din sistem, dacă la ISJ vor fi readuse asemenea persoane.

-De ce se nu aleg oameni care vor binele copiilor și al sistemului, nu interesul politic?

-De ce nu ati organizat concurs de inspectori?

-Cand se va merge pe profesionalism in învățământ?

-Când se va termina cu numirile POLITICE in învățământ?

- De ce nu exista transparență și corectitudine în aceste detașări și primează doar NEGOCIERILE POLITICE?

-Aici nu e vorba de a împarți mere și pere. E vorba de ceea ce se întâmplă în sistemul educațional, unde e mare nevoie de oameni competenți.

Luni se pare că lista cu aceste persoane va fi gata urmând sa aibă loc detașarea.

Dacă tot puneți persoane în funcții, ar trebui să le alegeți pe cele mai bune. Despre unii care vor fi detașați aud și cuvinte bune, astfel de oameni trebuie să ajungă la ISJ.

Îl rog și pe domnul inspector școlar general Pop Mihai sa ne spună cum va lucra cu noua echipă și mai mult dacă tot va începe școala pe 5 Septembrie, să ne comunice dacă se va respecta legea in ce privește numărul de elevi la clasa pregătitoare și modul in care se va face repartizarea lor.

Este cunoscut faptul ca și pe vremea doamnei Anca Minodora Costin Hendea au fost probleme și scandaluri cu cei care aveau flotant și doreau cu orice preț să își înscrie copiii la anumite scoli considerate de elită. Ar trebui să existe și pe acest segment transparență.

Dacă numai atât se poate, e trist!

Și ca să parafrazez pe cineva care mi-a scris in privat “Cine are de pierdut? Copilul tău, al meu, ai lor, ai voștri! “

Mica SVAB

IN MEMORIAM LIVIA MUREŞAN (MIREŞU MARE)

 

VIAȚA ESTE O CĂLĂTORIE PE PĂMÂNT ȘI E ATÂT DE FRUMOASĂ! IAR CÂND PLECĂM NU DUCEM NIMIC CU NOI! FAPTELE NOASTRE ȘI SUFLETUL SUNT CELE MAI IMPORTANTE!

“- Mimi, cum eram în copilărie? (Mimi fiind bunica mea, 84 de ani)

-Ohoo, făceai multe.

-Mai exact?

-Seara când mergeam după lapte proaspăt muls, urcai acolo lângă soba de teracotă și când ajungeam mă întrebai “ai adus lapte?”

Și până nu îți dădeam nu veneai jos.

-Știu Mimi, și acum cel mai mult îmi place laptele. La orice renunț dar nu la lapte.

-Și ce am mai făcut?

-Multe năbâcuri. Te strigam și tu ascundeai, să nu te găsesc. ... și Mimi râde cu poftă. “

Discuția asta am avut-o cu ea pe patul de spital in 26 Aprilie când am fost să o vizitez. Privea lung spre geam și spunea că se “înădușe”.

Îi zic “Mimi, doar nu ai de gând să pleci? Apoi ea a zis “dacă plec o să mă jeliți.”

-Nu Mimi, trebuie să ieși din spital, mie nu îmi place deloc aici, haide fă-te bine și te duc unde vrei. Și iar privea spre fereastră și îmi zice “Da crezi că mie îmi place? Aș merge până în Ocoliș... și în Honolulu” și iar râde.

-Mimi, cum e bătrânețea? Of, zice ea, rău.

Ne-am amuzat apoi sunând pe cine a vrut ea prin whats up și a vorbit cu fiecare.

La un moment dat apare infirmiera cu cutia cu mâncare, o lasă și nu peste mult timp iarăși vine “Mno, ați mâncat ? “ Bunică-mea se enervează și zice “așa ne grăbesc în fiecare zi, nu au pic de răbdare.” Da, pentru că așa e in spital. Dar nu așa trebuie să fie. Bolnavul nu poate mânca la comandă numai ca să fie predate la timp cutiile în care se aduce mâncarea. ... Era doar o paranteză.

Când am plecat pe hol mi-au dat lacrimile, pentru că așa sunt emoțiile.

.....

Intr-o zi de vineri, după ce analizele au avut rezultate bune trebuia să se întoarcă acasă, la țară. Dar nu a mai reușit. În spital s-a infectat cu Covid și ea și colega ei de salon. Organismul i-a slăbit si mai mult și chiar dacă putea respira și fără oxigen până intr-un punct, încet încet inima a cedat. In tot acest timp am mai vorbit cu ea la telefon și am mai mers o dată în vizită la ea, dar nu era prea bine. Mi-a recunoscut vocea. A vorbit ușor cu mine și mi-a spus la final “Mulțam că ai venit! Mai haida. Pa!” (Nu am mai apucat să merg).

....

Dar ea zi de zi, era conștientă că “va pleca” si părea că nu ii e frică de moarte. Interesant cum omul simte când trebuie să plece în următoarea călătorie. Mimi, ne transmitea cum să fie la priveghi și să nu plângem, că toți murim intr-o zi. Ne-a povestit cum s-a întâlnit cu ÎNGERAȘII. E interesant încet acest proces când mintea funcționează bine dar corpul nu vrea să mai ducă. Faptul că a putut să își spună dorințele eu zic că a fost o binecuvântare. Să îi îndeplinești câteva din dorințe de final exact cum a vrut.

....

Nimeni nu ne întreabă nici când venim și nici când vrem să plecăm. E voia lui Dumnezeu și nu ne putem opune. Ceea ce e important, e să facem tot ce putem pentru a fi mândri de faptele noastre atât noi cat și cei din jur. Nu e prima dată când spun asta. Cât de important e în viață să ne comportăm frumos, să nu facem rău, să nu judecăm, să prețuim adevăratele valori și nu să alergăm zi de zi după mai mult, mai mult chiar dacă avem de toate. Să ne pese de cei din jur, să ne vizităm bunicii și părinții cât de des putem pentru că viața este doar o călătorie pe acest Pământ. Iar eu dacă m-aș mai naște o dată, tot sub formă de om aș vrea să fiu. Viața este atât de frumoasă!

Mimi era un om credincios si a transmis bunătate așa cum a știut ea și mereu când mergeam în vizită mă întreba dacă am tot ce îmi trebuie. Că așa sunt și părinții și bunicii, au grijă ca să avem de toate în special bunătățurile de la țară din grădină.

...

Nu îmi place culoarea neagră, cum nici ție nu îți plăcea Mimi. Si ne-ai spus să fim buni unii cu alții și să nu plângem. Așa vom face. Îmi amintesc cum sunt Tradițiile indienilor. La ei când se naște un copil, lumea plânge iar când moare cineva e motiv de bucurie si se imbracă în alb.

CE TREBUIE SĂ ÎNVĂȚĂM ÎN GENERAL DE LA BUNICI?

Noi ne plângem de orice. Ei deși duceau multe poveri în cârcă nu se prea plângeau decât atunci când chiar nu mai puteau și le rezolvau cum știau mai bine.

....

Mimi, eu te voi purta în suflet și îmi voi aminti de toate momentele petrecute cu tine.

Să ai drum lin spre Cer și să ne veghezi de acolo unde vei fi! Cu siguranță, îngerașii pe care i-ai văzut te vor duce în loc frumos! Dumnezeu să îți dea odihnă veșnică!

MICA SVAB

SCRISOARE DESCHISĂ PENTRU COMUNITATE!!!

 

Subsemnata Mica Svab în calitate de cetățean al acestei țări dar și în calitate de jurnalist vă adresez VOUĂ concetățenilor mei această scrisoare.

În urma demersurilor mele privind concursul de la Spitalul Județean de Urgentă Dr. Constantin Opriș din Baia Mare, de pe un cont fals cineva scria “Ce interes aveți dumneavoastra în toată aceasta poveste?”

Ii răspund ferm și clar, indiferent cine se ascunde in spatele acelui CONT neasumat. Interesul meu este pentru binele comunității, pentru binele cetățeanului. Am sa va explic de ce. Pentru ca pur și simplu M-AM SĂTURAT!!!

M-am saturat ca de ani de zile sa suportam o batjocura care vine din partea clasei politice implicata in sistemul de sanatate. M-AM SATURAT cum multi dintre voi asistati neputinciosi sau plini de frica la tot ce se intampla in institutiile statului, spunand ca nu puteti face nimic iar daca vorbiti va pierdeti locul de munca.

Imi vin in minte urmatoarele intamplari pe care vi le impartasesc.

AM IN MINTE imaginea unui salon cu un pat de spital de unde unchiul meu in varsta de 26 de ani nu s-a mai intors. El s-a stins din viata din cauza unui ulcer. Eu aveam 6 ani si imi amintesc un tub negru ce il avea la gura si abia respira. Peste cativa ani am gasit o scrisoare in care explica felul in care corbii stau si asteapta bucatica de carne. Se referea la spaga. El s-a dus la Ceruri scrisoarea a ramas. Nu avea suficienți bani dar avea boala.

AM IN MINTE imaginea unui hol lung din spital, unde mergeam sa ii duc mancare mamei mele internata in spital, pentru ca hrana servita bolnavilor era sub orice critica. Aveam atunci 8 ani. Imi amintesc gandacii de bucatarie care urcau pe pereti iar eu priveam cu frica, ca nu cumva vreunul sa vina la mine.

AM IN MINTE imaginea salonului de la etajul 6 unde am fost internata acum 9 ani, insarcinata fiind, cand medicul sef de sectie ca un baron local a venit sa imi spuna cu o voce fermă că trebuie sa parasesc salonul, fiindca ii apartinea. Imi amintesc ca eram cu bagajul pregatit, cu ochii plini de lacrimi cand a venit directorul spitalului si mi-a spus ca saloanele nu sunt ale medicilor.

AM IN MINTE imaginea de la Urgente Pediatrie unde am ajuns cu fetita mea cand avea doar 6 luni, când doctorul de garda mi-a spus ca are rinofaringita acuta, cu toate ca nu era nici un semn de rosu in gat, decat febra iar ca mama, daca nu aveam suficienta determinare sa merg mai departe cu investigatiile medicale, alti doi medici minunati de pe sectie nu ar fi descoperit ca era vorba de o infectie urinara iar colegul lor daduse un tratament dupa ureche.

AM IN MINTE o alta imagine cand ajungand tot la urgente cu fetita asistentele se certau ca nu sunt suficiente termometre si au scos unul cu mercur, pentru a masura temperatura. Atunci mi-am zis ca e grav. Sistemul e putred de la radacini.

AM IN MINTE unei foste colege care fiind internata la Oncologie, la ultima sedinta de chimioterapie, dupa ce daduse medicului 200 lei a primit raspunsul ca "acum ar trebui sa fie fericita". A si fost. In doua saptamani a plecat la Ceruri.

AM IN MINTE cuvintele unei bune prietene care gravida fiind se lupta cu tantarii din salon iar eu umblam seara la ora 21 sa ii cumpar spray anti-insecte pentru ca spitalul nu are plase de tantari asa cum prevede regulamentul atunci cand o unitate spitaliceasca se acrediteaza.

AM IN MINTE imaginea acelei farfurii cu parizerul primit de gravida internata in spital in luna a cincea de sarcina si care plangea din cauza ca nu poate manca asa ceva.

AM IN MINTE nenumaratele stirgate disperate "stiti pe cineva la urgenta; stiti pe cineva la urgenta, pentru ca altii intra cu relatii iar eu stau aici pe un scaun de ore bune; ... stiti pe cineva la urgenta fiindca bunica mea este abia se tine pe picioare iar asistenta vorbeste intruna la telefon si mai mult a strigat la mine...." iar lista poate continua. Nu cunosteam pe nimeni la urgenta si nu am putut interveni fiindca mi s-a spus ca UPU este un compartiment separat si ei fac ce vor acolo.

AM IN MINTE imaginea prietenei mele care ajunsa cu fetita la medic i-a spus ca are probleme la picior si ca e posibil sa nu umble bine pe viitor, iar micuta este acum bine merci iar acea doamna doctor nu dorea decat sa ajunga sa opereze piciorul bebelusului.

AM IN MINTE imaginea asistentelor si a unor bolnavi si apartinatori, care in perioada schimbarii meniului, imi scriau in privat rugandu-ma sa nu le fac public numele, insirandu-mi zeci de nereguli care se intampla sub ochii lor in spital si rugandu-ma sa ma implic.

AM IN MINTE toate adresele pe care le-am adresat pe baza Legii 544/2001 si toate minciunile care mi s-au comunicat.

AM IN MINTE imaginea mesajelor primite de la pacientii nemultumiti ca trebuie sa achite 5 lei pentru a beneficia de programele TV in spital fara sa primeasca macar bon fiscal sau chitanta iar cercetand aceasta situatie, am aflat de fapt cat de usor datorita legilor existente sau a unor proiecte de modificare a actelor normative care stau in sertare uitate intentionat, unii se pot imbogati peste noapte iar factorii responsabili sa nu ia masuri, fiind tot o forma "legala" de evaziune fiscala.

AM IN MINTE si emailurile al carui continut faceau referire la spagile date pentru a ocupa un post in spital. De ce nu am spus nimic? Fiindca toti s-au complacut in situatie din cauza neincrederii in institutiile de control si a clasei politice, motiv pentru care nici nu au vrut sa dea declaratii.

AM IN MINTE discutia pe care am avut-o cu un prieten care ajuns la UPU Triaj, zilele acestea a ramas incremenit cum oamenii care abia puteau sta pe picioare se rezemau de peretii spitalului pentru ca nu exista scaune unde sa se aseze, pana sa le vina randul la consult.

AM IN MINTE mii de imagini si de reclamatii ale bolnavilor si apartinatorilor pentru care eu ca JURNALIST nu am putut face suficient in acest sistem INFECT pentru ca traim intr-o societate in care FRICA a cuprins aproape fiecare OM iar din aceasta cauza s-a ajuns aici.

AM IN MINTE din nou imaginea mamei mele care avea nevoie de o operație la genunchi. Puteam să apelez la toate pilele și relațiile de la Județean și oricum trebuia să dau șpagă, dar am ales să merg pe o cale normală și fără nici o relație, la unul din cei mai buni medici de la Spitalul Militar din Cluj. Am înscris-o telefonic la consultație, a fost pe lista de așteptare și mai apoi operată. Fără șpagă. Apoi am înțeles când am venit acasă de ce am putut. Pentru că acolo pe holuri scria mare pe afișe “În această unitate NU se primește mită”. Nici nu am vrut să fie operată la piciorul sănătos, cum pățise la spitalul băimărean o bătrânica de 85 de ani in urma cu 7 ani.

AM ÎN MINTE imaginea unui domn de la firma de pază care văzând că filmez pe holul spitalului a spus “e destul”. Am crezut că nu aud bine. L-am întrebat dacă vrea să mă scoată afară? Mi-a întors spatele și a plecat.

De asta AM ALES sa ma implic. Si poate alaturi de mine va implicati si voi fara TEAMA ca nu veti fi tratati bine în spital. Vorbiti si spuneti public ce vi se intampla. Atat de multe nereguli sunt in sistemul de sanatate si numai fiind spuse cu CURAJ pot fi rezolvate.

Din acest motiv am dorit un concurs TRANSPARENT. Din acest motiv am dorit sa fie presa in sala de examinare alaturi de observatori. Din acest motiv v-am prezentat public faptul ca din Comisia de examinare face parte si un membru care NU indeplineste cerintele din REGULAMENTUL de organizare si desfasurare a concursului.

Sunt mâhnită si pentru felul in care o parte a presei stă tacută si nu a scris nimic din cauza unor contracte care exista cu Consiliul Judetean. DA. E așa cum spunea colegul meu Dragos Hojda ieri in postarea sa de pe pagina de Facebook, presa trebuie sa supravietuiasca dar in acelasi timp "jurnalismul din Maramures trebuie sa aiba o directie, nu sa pluteasca in deriva si sa fie la latitudinea unora sau altora, in functie de interese..."

DA, ai dreptate mare si tu Cătălin Vischi in tot ce ai scris in articolul legat de concursul de la spital. In aceasta MOCIRLĂ este si presa, dar care trebuie sa se trezeasca prin implicarea si mai mult a comunitatii.

DA, recunosc si eu ca institutia media pe care o reprezint are un contract de prestari servicii cu Consiliul Judetean. Și tu ai Cătălin, aproape toți au. Mă refer la presa cea activă zi de zi. Aceste contracte au valori nesemnificative dar nici nu conteaza. 95 la sută din instituțiile media din judetul Maramures au contract cu CJ. Dar acele contracte sunt comerciale si nu trebuie sa aiba de-a face cu demersurile noastre ca jurnalisti. Acele contracte nu pot sa inchida gura nimanui cand in jur vedem plin de nereguli si abuzuri. Da Dragos, presa trebuie sa supravietuiasca si stim ca aproape toata presa locala functioneaza in sistem de autofinantare. Trăim din PUȚINELE contracte de publicitate existente, avem facturi de plătit ca să funcționăm, avem salarii de achitat. Suntem oameni și noi, unii angajați, alții angajatori. Dar COLOANA VERTEBRALA si DEMNITATEA trebuie pastrate. BANII nu fac totul pe acest pamant. OM cu OM ne-am nascut pe acest Pamant ca sa schimbam ceva in bine, sa ne implicam si este OBLIGATIA noastra ca facand parte din COMUNITATE sa vorbim. Asa se poate "trata" si sistemul de sanatate cu ajutorul nostru al tututor. Spitalul nu este proprietatea nici unui politician, spitalul este al OAMENILOR iar de noi toti depinde SCHIMBAREA.

Vreau ca generațiile care vin, copiii noștri și copiii copiilor noștri sa aibă in minte doar imaginea acelor medici, asistente, infirmiere, brancardieri ... care își fac datoria cu pasiune și fără interese, și credeti-ma exista; vreau ca noi toți să avem parte de servicii medicale de calitate și de spitale dotate corespunzător, sa poata apela oricine cu încredere la un manager atunci când este nemulțumit de sistemul de sănătate sau când vorbim si de un posibil caz de malpraxis. Cred că și voi, la fel ca mine vreți spitale ca AFARĂ!

Am criticat și PSD, și USR dar și PNL! Și voi spune lucrurilor pe nume atât cât voi putea. Când nu voi mai putea, mă voi apuca să cultiv roșii ... după cum spunea cineva, într-o discuție pe Facebook. Vă reamintesc! Și politicenii sunt oameni, au doar câte o gură, doi ochi, două mâini, dorm pe un singur pat... ar trebui să termine cu interesele. Știu că este o perioadă în care se alocă mulți bani pentru sistemul de sănătate. Dar nu uitați! Tot ce nu este obținut pe drept, așa și pleacă și mai mult, atrage în același timp multă ură, dezbinare, sărăcie, boală....mustrări de conștiință! Eu am spus ceea ce simt. Nimeni nu îmi poate lua dreptul de exprimarea opiniei. Atât ne-a rămas!

Doamne ajută!

P.S. VOI CE AVEȚI ÎN MINTE?

Autor: MICA SVAB

CÂTĂ RISIPĂ SE FACE ...

DESEORI AM IMPRESIA CĂ AM VOTAT DEGEABA!!!

Încă în școli se dă lapte și corn care ajung de cele mai multe ori la gunoi. Mulți au promis că se vor ocupa să schimbe acest program din care câștigă enorm cei care prind aceste licitații. Nici cornul nu e de calitate și nici laptele. Și mai este un lucru. Când era şcoala online nimeni nu a verificat ce se întâmplă cu acest program! Când copiii s-au întors la școală fizic, au primit 10 cutii de lapte și nu știu câte pachete de biscuiți. Să înțeleg ca firmele și-au încasat banii nu?

Dar dacă e să căutam câștigătorii licitațiilor veți găsi multe dedesubturi inclusiv la programul “măr și biscuiți”. Dați google și vedeți .... apoi căutați numele firmelor și vedeți câte donații au făcut partidelor.

Știți de ce nu sunt interesați? Pentru că lor, totul le pică din cer. În timp ce alte țări europene prosperă, în România ce se întâmplă....? Mai nimic !

Ba da ... pentru unii lucrurile se mișcă bine!

Abia aștept viitoarele alegeri. Dur ... voi vota! Așa cum suntem tratați!

P.S. Și eu ce să fac ca părinte cu aceste produse? Le voi păstra și voi duce o ladă la Consiliul Județean ca sa guste cei care se ocupa de acest program, să vadă dacă sunt bune.

Mica SVAB

Mica Svab : ”Un suflet a plecat la ceruri în urma accidentului de la mall Vivo din Baia Mare”

 Grea încercare pentru familiile celor doi tineri care, cumpărându-și câte un bilet de autobuz au stat cuminți pe o banca in stația de lângă mall-ul Vivo și au așteptat să vină mijlocul de transport. A venit în schimb un tânăr cu un BMW cum sunt mulți în trafic și le-a spulberat visul de a-și continua viața și de a-și duce la îndeplinire planurile ce și le făcuseră împreună. Denisa ... a plecat, poate intr-o lume mai bună, unde nu este viteza, unde nu sunt mașini cu atâția cai putere care nu pot fi controlate, unde nu sunt părinți care cumpara mașini copiilor la vârste mult prea tinere ajungând apoi să regrete deciziile luate, unde nu este atâta nedreptate și unde legile sunt altele decât aici pe Pământ. Viața este atât de scurta si atât de putini conștientizează acest lucru. Alergam sa fim cei mai grozavi, sa ne etalam valorile materiale...banii, muschii, mașinile scumpe, hainele, casele, alergam zi de zi, înjuram in trafic, ne facem loc încât trecem unii peste alții fără sa ne pese de cel de lângă noi. Suntem orbi și nu vedem nici după aceasta pandemie care încă nu e gata, ca de fapt venim in curul gol și plecam in curul gol. (Scuzați expresia dar e adevărat). Nu ducem nimic cu noi decât faptele iar acestea trebuie sa fie bune. Nu ducem nici contractele cu sume mari după care tânjesc mulți dintre cei care ne conduc, nu ducem nici terenurile și nici un alt imobil. Oamenii au uitat sa trăiască frumos, au uitat sa se ajute, au uitat sa își facă timp pentru ei, au uitat că tot ce contează pe lumea asta este felul in care ți-e sufletul și modul cum acționezi. Nu ne mai pasa de nimic. In jurul nostru găsim ruine, in jurul nostru avem răutăți și parca suntem intr-o competiție continua ... cine are mai mult, cine conduce, cine pe cine da jos.

Treziți-vă stimați parlamentari și faceți legi care să oprească tragediile de pe șosele!

Treziți-vă stimați polițiști care dați permisele mult prea ușor!

Treziți-vă stimați guvernanți și faceți ceva pentru țara aceasta! Nu mai acoperiți fapte ale unor oameni corupți, căci din cauza aceasta ajungem la astfel de tragedii. Schimbati legile pentru ca și polițiștilor sa le fie mai ușor sa ia decizii, avocații și judecătorii sa nu mai fie legati la mâini când e sa dea un verdict! Treziți-vă cu toții fiindcă e deja prea mult! Preaaaa mult! As vrea sa vedeți mai departe decât propriile interese. Atât !!! Avem o viața și atât ! Mâncam cu o singura gură și dormim doar intr-un singur pat.

Condoleanțe familiei îndoliate. Sper din suflet ca măcar acel tânăr să treacă mai ușor peste toată aceasta grea încercare. Dumnezeu sa le ajute!

În foto jos este tânărul cu BMW care a provocat accidentul.