FSB: Potrivit serviciului special, „crima a fost pregătită și comisă de serviciile speciale ucrainene!

 Ce să crezi? FSB a acuzat serviciile speciale din Ucraina de moartea fetei lui Dughin, Daria Dughin.

„Serviciul Federal de Securitate al Federației Ruse, ca urmare a unui complex de măsuri urgente de căutare operațională, a rezolvat asasinarea jurnalistei ruse Dugina Daria, născută în 1992”, a declarat luni Centrul de Relații Publice al FSB (CPR).

Potrivit serviciului special, „crima a fost pregătită și comisă de serviciile speciale ucrainene”.

„Executorul este cetățean al Ucrainei Vovk Natalia Pavlovna, născută în 1979, care a ajuns în Rusia pe 23 iulie 2022 împreună cu fiica ei Shaban Sofia Mikhailovna, născută în 2010”, a precizat FSB.

FSB a precizat că, după comiterea crimei, „Vovk împreună cu fiica ei au plecat prin regiunea Pskov în Estonia”.

Potrivit FSB, „Pentru a organiza asasinarea Duginei și a obține informații despre stilul ei de viață, au închiriat un apartament la Moscova, în casa în care locuia defunctul”.

Pentru a monitoriza pe fata lui Dughin, suspecții au folosit o mașină Mini Cooper 2020, iar la intrarea în Rusia au fost folosite numerele Republicii Populare Donețk – E982XN DPR, la Moscova – Kazahstan – numere – 172AJD02, iar la plecare – ucraineană – AH7771IP.

„În ziua crimei, Vovk și Șaban se aflau la Festivalul literar și muzical „Tradiția”, unde Dughin a fost prezentă în calitate de invitat de onoare”, se arată în raport, citat de Interfax.

FSB a raportat că materialele de anchetă au fost transferate comitetului de anchetă al Federației Ruse.

Mașina lui Daria Dughin a fost aruncată în aer sâmbătă seara, 20 august, în apropierea satului Bolshiye Vyazemy din regiunea Moscovei. Fata a murit pe loc. Comisia de anchetă a deschis un dosar penal pe această temă. Departamentul a precizat că crima este de natură contractuală. Presupusa criminală ar fi fugit în Estonia.

 

Sursa: NapocaNews

O anchetă foarte, foarte politică

Una dintre cele mai controversate comisii parlamentare este pe cale să se înfiinţeze. La început Liviu Dragnea şi-a exprimat dorinţa de a o conduce. Pare tentat şi Călin Popescu Tăriceanu.

Până de curând, Parlamentul României nu se remarcase prin înfiinţarea unor comisii care să verifice o anumită problemă ivită în societate. Mai degrabă se auzea despre comisiile parlamentare din Statele Unite. Iată că şi parlamentarii români au descoperit acest instrument.

Prima comisie care a făcut o oarecare vâlvă a fost cea în care s-a analizat activitatea presupus neconstituţională a preşedintelui Traian Băsescu. A fost condusă de Alina Gorghiu. O altă comisie parlamentară a fost condusă de Gabriela Firea şi verifica modul în care a cumpărat familia Băsescu ferma agricolă de la Nana.

În sfârşit, comisia de cotrol a activităţii SRI le-a întărit aleşilor convingerea că pot controla legal modul în care îşi desfăşoară activitatea anumite instituţii. Pot controla multe lucruri, fără să poată lua măsuri. Eventual pot propune. Dar înainte de toate pot trage semnale de alarmă.

Comisia care urmează să se înfiinţeze în zilele următoare va verifica dacă alegerile prezidenţiale din 2009 au fost fraudate. Se dezgroapă morţii, cum s-a zice, dar vestea bună este că sunt în viaţă. Totul a pornit de la un articol de ziar în care se spunea că în noaptea alegerilor acasă la Gabriel Oprea s-au întâlnit directorul SRI, adjunctul său, şi procurorul general al României. De aici se trage concluzia că dacă s-au întâlnit au pus ceva la cale. Logică formală: dacă două străzi se intersectează undeva şi dacă două persoane merg pe străzile respective rezultă că şi persoanele se întâlnesc. Iar dacă se întâlnesc precis pun ceva la cale. Exact aşa gândea fosta Securitate.

Dată fiind greutatea personajelor care s-au întâlnit acasă la generalul Oprea în noaptea alegerilor, activitatea comisiei va avea un caracter politic. |inta, fără nicio îndoială, este actuala şefă DNA, Laura Codruţa Kovesi. Actualii lideri ai coaliţiei de guvernare cred că dacă vor schimba şefa DNA situaţia lor penală va fi alta. Acelaşi lucru îl susţine şi fostul preşedinte Traian Băsescu.

Decizia nu este în mâna lor. Liderii PSD şi ALDE, unul preşedintele Camerei, altul al Senatului, cunosc acest lucru, dar se pare că au scos securea războiului şi sunt hotărâţi să meargă până la capăt. Nu ştim care este acel capăt şi unde se va ajunge. Cert este că noua majoritate parlamentară vrea să ducă ţara într-o nouă direcţie. Nici aceasta nu se cunoaşte cu precizie. Ceea ce se ştie, fără să se recunoască pe faţă, este că puterea consideră că DNA îi dă planurile peste cap. Că PSD vrea să-şi subordoneze Justiţia nu există nicio îndoială. În primul rând vrea să limiteze puterea DNA. Mai departe, că DNA nu a acţionat în unele cazuri ca un instrument politic iarăşi nu există nicio îndoială.

Se pune problema alegerii: vrem un PSD puternic, discreţionar, sau o Justiţie, în speţă un DNA care mai reuşeşte, cel puţin din când în când, să pună o stavilă în calea corupţiei?

Lucrurile nu sunt clare. Ce va reuşi să demonstreze comisia parlamentară? Cui foloseşte adevărul de acum opt ani? Ce fel de adevăr? Va ancheta evenimente din 2009, dar cu ochii spre ceea ce se întâmplă acum, în 2017, urmărind un interes actual. Înfiinţarea acestei comisii are un profund caracter politic, urmărind doar un scop personal, al celor care o înfiinţează.

Autor: Dumitru PĂCURARU

Sursa: Informaţia zilei de Satu Mare

EDITORIAL

Economic și politic

            Binomul economic-politic este determinant în viața statelor, implicit a cetățenilor. Care dinte cele două elemente ale binomului are rol preponderent și care este gradul de interdependență dintre ele? Asemenea întrebări nu-și au rostul (cel mult doar ca divertisment teoretic), atunci când lucrurile merg ceas, iar cetățenii sunt mulțumiți. Dar când lucrurile merg anevoie, ba chiar prost, întreaga suflare își pune întrebări - și pune întrebări! – de ordin economic și politic.

            Cum la noi treburile merg așa cum le vedem și ceas de ceas le simțim, nu-i de mirare că românul devine de la o zi la alta un tot mai pătimaș debater politic. Iar unii dintre ei emit chiar pretenții de redutabili analiști economici, pentru ca astfel să-și poată coace în tigăi de import ardoarea patriotică ce înoată în uleiul mereu încins al politicii românești...Așa că pretutindeni se dezbat „cestiuni arzătoare la ordinea zilei” și pretutindeni se ivesc aprigi critici și zeloși reformatori, mulți dintre aceștia înecați în nostalgia terecutului mai îndepărtat ori mai apropiat.

            Politicul – forma concentrată a economicului, iată o formulă ideologică prin care câteva decenii la rând au fost lubrifiate mecanismele greoaie ale universului concentraționar: un politic atotstăpânitor și devorator, un politic agresiv și intolerant, neobosit făuritor de lozinci privind fericirea planificată a „clasei muncitoare în alianță cu țărănimea muncitoare și celelalte pături sociale”.

            Relația dintre cele două componente ale binomului este biunivocă, căci fiecare componentă se regăsește direct ori indirect în compoziția celeilalte și se reflectă ca într-o oglindă în aceasta.

            Dar dacă economicul reprezintă partea stabilă a cuplului, parte înzestrată cu o mult mai mare inerție, aceasta nu înseamnă că dinamica sau capriciile politicului nu afectează structura de rezistență a economicului, fapt cu prisosință demonstrat românilor atât de catastroficele decenii bolșevice, cât și de haoticele decenii postdecembriste.

            Prin urmare, aberanta politică economică a fostelor țări comuniste, la fel ca politica de agresiune promovată în principal de Germania și Japonia în preajma celui de-al doilea război mondial (de altminteri, cu nimic mai cinică decât cea promovată de Rusia stalinistă), reprezintă dovezi irefutabile pentru chestiunea în discuție.

            De precizat că un stat cu o economie bolnavă, nu conferă credibilitate demersurilor sale în politica internațională, oricâtă subtilitate, abilitate și persuasiune ar dovedi diplomații săi. Firește, nu este cazul României, ai cărei diplomați postdecembriști sunt întru totul după chipul și asemănarea cu megadezastrul intern...

            Cu toate că Rusia și China mai păstrează multe din trăsăturile țărilor cu economii distorsionate până-n străfunduri de cancerul ideologic (China în mai mică măsură ca Rusia, în pofida originalului colaj dintre ideologia marxist-maoistă și economia capitalistă aflată într-un formidabil avânt), totuși ele se încadrează într-o categorie aparte, grație rolului ce le revine de drept și de fapt în politica mondială – ambele sunt țări imense și cu un apreciabil potențial militar și demografic, ambele dețin incalculabile resurse de aprovizionare și constituie uriașe piețe de desfacere pentru țările dezvoltate.

            De aceea, este lesne de înțeles de ce relațiile politice și economice cu aceste țări suferă adesea ajustări surprinzătoare, care merg până la compromisuri și împăciuitorism din partea țărilor avansate. Și toate astea, ni se spune, de dragul fragilului echilibru mondial, tot mai șubrezit prin alarmanta frecvență a actelor de dictat și fanatism...

            N.B.1: Să ne imaginăm pentru o clipă prăpastia ce s-ar căsca deodată în fața omenirii după încheierea între China și Rusia a unui pact de felul odiosului pact Ribbentrop-Molotov, desigur, însoțit de un și mai odios protocol adițional secret privind împărțirea zonelor de influență!...

            La polul opus al binomului se situează Germania și Japonia. Culcate la pământ după cel de-al doilea război mondial, ele s-au impus uimitor de repede în atenția lumii și în politica postbelică de pe pozițiile de forță ale maldărului de bani adunat în cadrele unor economii hiperproductive.

            Cum România nu va avea degrabă șansa istorică a țărilor mari și puternice, ea trebuie să convingă și să se impună printr-un efort convergent, direcționat spre o economie competitivă, concretizată în rezultate indiscutabile pe linia calității produselor sale materiale și spirituale, implicit pe linia sporirii reale a prosperității tuturor cetățenilor, nu doar a unui grup restrâns de ticăloși îmbogățiți.

            N.B.2: Rolul politicii și al politicienilor în viața societăților moderne fiind exagerat de mare, se subînțelege că pe viitor el trebuie restrâns treptat, supervizarea, respectiv selecția moral-spirituală a reprezentanților cetățenești în forurile conducătoare revenind în totalitate societății civile.

                                                                                    George Petrovai