Răzvan Ducan ne dăruiește o nouă carte civică

După „Suflătorii în jar - cronici recente” iată că prolificul scriitor mureșean Răzvan Ducan îmbogățește patrimoniul cultural românesc cu un nou volum de poezie intitulat „Tunelul de la capătul luminii”, numit așa după celebra expresie concisă „Luminița de la capătul tunelului”, o zicere despre cinismul politic și moftangiii vremurilor actuale, numai că autorul a scris-o pe dos.Căci, nu-i așa că în România toate-s pe dos?

Volumul „Tunelul de la capătul luminii” a apărut la editura „Vatra veche” Târgu Mureș, la prietenul (cultural) de nedespărțit Nicolae Băciuț, care în prefața cărții spune despre autor: „Poet al cotidianului, Răzvan ducan nu are niciun fel de inhibiții, nici nu ascunde sub preș libertatea de a spune lucrurilor pe nume, în numele libertății, răzbunând parcă „versurile dacă eu tac, tu mâine n-ai nici un drept să taci”. Nu tăcerea și resemnarea sunt leacul pentru revolta sa, ci verbul tăios, arma celui care nu acceptă să rămână „cu capul plecat”.

Așadar poetul care a pus Târnăveniul pe harta literară, scrie o poezie directă, ludică, profundă, sinceră, patriotică și oglindește în versurile lui neliniști cutremurătoare privind destinul nației, lipsa democrației și libertăților reale ale semenilor, unde doar se mimează aceste concepte și drepturi cucerite în decembrie 1989, prin sânge. În poezia care deschide volumul de față „Poezia ca răzvrătire”, Răzvan Ducan ne explică demersul lui literar din punctul de vedere al poetului: „Da, poezia e o formă de răzvrătire/ în care locuiește poetul, ca parte a lui asumată. / El preferă o fereastră spartă/ în detrimentul unei ferestre fără sticlă/ și chiar o fereastră cu sticla murdară,/ în detrimentul ferestrei cu sticlă curată”.

N-a putut fi indiferent la dezastrul ecologic de la Praid și-n 2 iulie scrie poezia „Târnava mea de NaCl”, profesional vorbind, fiind în largul său, cunoscând „dedesupturile” acestui accident ecologic și urmările nefaste pentru natura înconjurătoare și locuitorii zonei: „Te-au omorât cu bună știință,/ Prin ignoranță și prostie,/ Târnava mea de lapte dulce,/ Dulce mai ești doar pe hârtie.// Târnava mea de NaCl,/ Ce-i acum sintagma potrivită,/ Va mai supraviețui și înota,/ Doar amintirea în clepsidră”.

Poetul Răzvan Ducan ne vorbește în versurile lui despre „Respectul de sine al aerului”, despre „Autostrăzi către peșteri”, despre „Timpuri noi” care au venit peste noi, despre „Căpușa” care ne-a invadat țara și ne suge în continuare bogățiile, aflăm că poetul „...mai am(are) încă vise”, ceea ce-i bine, despre confrații care scriu despre cai și amintește de libertate, despre faptul trist că „Iubirea de moșie nu-i mai zid” ca-n versurile lui Mihai Eminescu; descoperim ceea ce știam și noi mai de mult că „Țara este ruptă-n două”, că este bine să dăm „Odă primarilor de pretutindeni” daca ai „...nevoie de 10 mii de like-uri” și vrei să fii „(re)Creator digital”. Așadar poetul Răzvan Ducan ne duce, vrând-nevrând, să-i devenim interlocutori, să „intrăm” în viața lui zbuciumată, să îmbrăcăm și noi cămașa suferinței, să rezonăm la realitatea românească pe care ne-o prezintă fără floricele, cu un strigăt prelung ce numai poeții luptători gen Adrian Păunescu sau Alexandru Petria, mai nou, o pot face.

În poezia „Nu judecați poeții” aflăm starea și condiția Poetului, în țara unde cultura este subfinanțată de zeci de ani iar poeții luați în derâdere de potentații zilei: „Poeții așteaptă cuminți în stații,/ Fiecare cu stația lui la purtător,/ Să vină inspirația să îi transporte,/ Spre propriile locuri de dor”. 

Despre anomaliile care se întâmplă (din păcate) în cultura românească unde pecinginea corupției a acaparat-o, unde „unii sunt mai egali decât alții”, despre concursurile literare măsluite, trucate, scrie, probabil ca să se „răcorească” și poetul Răzvan Ducan: „Am experiență încât să-mi permit/ să organizez un concurs de poezie,/ la care doar eu am voie să particip,/ de aceea anunțul e-n contumacie.// Doar eu am voie să-l câștig,/ după ce mă citesc doar pe mine,/ unde sunt singurul membru al juriului,/ care decide ce se cuvine.// Să iau astfel Marele Premiu,/ inclusiv premiile unu, doi și trei, etcetera,/ de asemenea, să iau toate mențiunile,/ și florile însoțitoare de „Nu mă uita”.(...)//Tot eu o să scriu despre concurs,/ și o să dau în mass media informații,/ ca apoi să citesc tot eu despre mine,/ cum am fost îmbăiat în mii de ovații”.

Despre epigonii continuă să scrie cu aceași înverșunare în poemul „S-au împuținat poeții adevărați: „S-au împuținat poeții adevărați,/ Și s-au înmulțit cei ce potrivesc rime,/ Unde dulcegăriile sunt cultivate,/ Pentru notorietate și stima de sine.//(...) Flori, fotografii, daruri și felicitări,/ De fapt frecție la naivitatea din glastră,/ Fiecărui poet trebuie să i se dea o medalie,/ Zicea Nichita, ca să aibă ce arunca pe fereastră”.

Într-o democrație cu față de dictatură, în care conducătorii români sunt mai preocupați de refugiații ucrainieni decât de propriul popor tot mai sărăcit și batjocorit, Răzvan Ducan are tăria de-a scrie o poezie minunată „Slavă”, în care, cunoscând cu advărat Istoria neamului, condamnă aceste măsuri și spune răspicat lucrurilor pe nume: „Întrebarea adevărată este/ Dacă România a făcut suficient pentru România,/ Și nu dacă a făcut suficient pentru Ucraina,/ care-i similar cu a-ți da haina,// Cea de pe tine,/ Ca ție să-ți fie tot mai rău/ Și ei să-i fie, invers proporțional,/ Tot mai bine.// Probabil în numele școlilor și bisericilor închise,/ Și a timorării celor ce-și apără identitatea românească,/ În Bucovina de Nord,/ Unde asimilarea forțată e politica firească.// Probabil în numele Sistemului de apărare antiaeriană „Patriot”,/ plătit de noi și dat lor,/ Ca să primim în schimb aroganțe,/ Și interzicerea a tot ce-i tricolor,// Subtil și nevăzut/ Dar cel mai mult pe față, în văz de lume civilizată,/ Noi să le dăm totul și ei, în schimb,/ Să ne desconsidere, în formă continuată”. Întrebarea este, când va fi auzit de cine trebuie?!

Mi-a făcut plăcere să-i citesc poemele din primăvara și vara acestui an în care (re)descoperim prin Răzvan Ducan o voce al celor mulți și oropsiți de propriii conducători, indiferent de partidele care s-au perindat la guvernare, un bun mânuitor al discursului liric, în care temele civico-sociale, patriotice primează. Felicitări!

                                                            Gelu Dragoș, UZPR

 

Revista Lumină Lină – Anul XXIX Nr. 4/ Octombrie-Decembrie 2024

Trebuie să recunosc că destul de târziu am auzit de demersul excepțional al prof. preot dr. Theodor Damian de la Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, președintele Filialei AOSR New York, care a fondat revista „Lumină Lină”, revistă ce apare sub egida AOSR, ca un stâlp al românismului dincolo de ocean. Acest fapt se datorează poetului Gheorghe Pârja, care la fiecare apariție menționează acest fapt în cel mai titrat ziar al județului nostru „Graiul Maramureșului”. Iată ce scria la început de an 2024, în editorialul ziarului mai sus pomenit: „De patru ori pe an primesc pe adresa redacției ziarului nostru revista de spiritualitate și cultură românească LUMINĂ LINĂ, din New York. Gestul se repetă de aproape trei decenii. S-a întâmplat să-l cunosc pe directorul acestei prețuite și unice publicații, preotul, poetul, eseistul, teologul, profesorul universitar, Theodor Damian. Studii teologice la București și New York, unde obține și un doctorat în teologie. Are vocație de ctitor. Ajuns în metropola americană în anul 1988, a fondat Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, cu parohia ortodoxă “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, în Astoria New York, Cenaclul literar „Mihai Eminescu” și revista bilingvă de care vorbim. Este autor a numeroase lucrări teologice și literare. A publicat peste 500 de studii, eseuri, recenzii în ziare și reviste academice. A participat și prezentat comunicări științifice la peste 100 de congrese internaționale, din care a organizat și prezidat peste 70 dintre ele. L-am cunoscut la o întâlnire teologică la Mănăstirea Bârsana. Apoi, când am trecut Oceanul, am fost oaspeți ai domnului Damian la New York. Am trăit înlăuntrul fenomenului românesc din metropola americană. Este o pildă de spirit românesc și de cultură.”

Revista „Lumină Lină” , în format carte, este redactată trimestrial și publică articole de teologie și spiritualitate, istorie, literatură și cultură, poezie și proză în limbile română și engleză.

Revista „Lumină Lină” a fost menționată, recenzată, prezentată, de-a lungul timpului, în numeroase publicații din țară și din străinătate:  România Literară,  Tribuna, Tomis, Convorbiri Literare, Dacia Literară, Poesis, Gazeta de Transilvania, Poezia, Viața Cultelor, Graiul Maramureșului, Literatura și Arta, Hyperion, Meridianul Românesc, New York Magazin, Romanian Journal, Origini, Metamorfoze, Salonul Literar, Luminatorul, Credința, Lumea Românească, Scala Coeli, Eminescu, Oglinda Literară, Adevărul Literar, Viața de pretutindeni, Opinia Naționala, Biblioteca Bucureștilor, Slova creștină, ș.a.

 Colegiul de redacție este format din: dr. Theodor Damian – director, Mihaela Albu – redactor șef, Claudia Damian – secretar de redacție, tehnoredactare și paginare,  Sorin Paval – redactor, Alex Marmare – fotoreporter; consilieri editoriali: Dan Anghelescu, Gellu Dorian, Ioan Gâf-Deac, Muguraş Maria Petrescu, David Vnuck.

Revista este distribuită în: USA, România, Moldova, Ucraina, Rusia, Canada, Austria, Germania, Belgia, Olanda, Italia, Franța, Elveția, Spania, Suedia, Norvegia, Danemarca, Grecia, Cipru, Serbia, Ungaria, Israel și Australia.

Revista „Lumină Lină (ISSN 1086-2366) este membră a Asociației Publicațiilor Literare și a Editurilor din România (APLER). Apare sub egida UZPR (Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România).

Notă. Contribuțiile pentru susținerea și publicarea revistei sunt binevenite și se scad la taxe. Cecurile se vor trimite la adresa redacției: Theodor Damian, 30-18 50th Street, Woodside, New York 11377.

Am dorit să scriu despre revistă și activitatea dl. Theodor Damian (în care este implicată cu toată ființa și familia dumnealui) fiindcă această revistă „Lumină Lină” s-a impus în cei 26 de ani ca una dintre cele mai respectabile și valoroase reviste de spiritualitate și cultură românească, în care valorile românești sunt prezente număr de număr.

În acest număr semnează la rubrica TEOLOGIE: Pr. prof. univ. dr. Theodor Damian, Marcel Miron, pr. Teofil Olaru; STUDIU: dr. Vasile Mărculeț, Florica Bațu Ichim; ESEU: Dorin Nădrău, Mircea Popa, Anastasia Dumitru, Constantin Teodorescu, Ion Haineș, Constantin Miu, Horia Ion Groza, Vasile Trif, Passionaria Stoicescu, Vasilica Grigoraș, Dalia Darin, Roxana Pavnotescu, Luminița Potîrniche, Teodor Dume; DOCUMENTE ȘI MĂRTURII: Nicolae Mareș, Al. Florin Țene; PROZĂ: Elena Dican, George Dimitriu, Eliza Rossana Tiu, Elena Olariu, Simion Felix Marțian, Mihai Merticaru, Cristina Onofre, Alexandru Cazacu, Victor Albu; CĂRȚI ÎN AGORA: Mihaela Albu, Ticu Leontinescu, Tudor Nedelcea, Dorin Nădrău, Gelu Dragoș, Dorel Cosma, Iulian Bitoleanu, Gheorghe Andrei Neagu, Ion Digioiu, Maria Nan, Adriana Weimer, Maria Ceauș, Liliana Popa, Benone Ion Păsărin, Cristian Meleșteu, Victoria Milescu, Doina Guriță, Radu Botiș, Luca Cipolla; UNIVERSALIA: Heinz-Uwe Haus, Rodica Bretin, Șukran Aydin, Dorel Cosma; ISTORIE: Tanța Tănăsescu, Andrei Breabăn; ANIVERSĂRI: Florentin Popescu, Magda Ursache; RECENZII: Lidia Popa, Issabela Cotelin, Theodor Damian, Paul Catanu; GALERIA SPIRITUS: Theodor Damian.

În editorialul „Pentru ce Dumnezeu s-a făcut om”, semnat de dr. Theodor Damian, aflăm lucruri esențiale despre menirea noastră pe pământ: „În dragostea Sa pentru om şi în dorinţa Sa de mântuire a omului, Dumnezeu devine tot mai insistent, cum zice Sf. Ap. Pavel că în multe rânduri și în multe chipuri a vorbit Dumnezeu părinților noștri (Evrei 1:1-2) (prin prooroci și prin alte descoperiri în Vechiul Testament), și că în cele din urmă prin Însuși Fiul Său. Dar și după Întruparea Fiului au fost trimiși apostoli, propovăduitori, mucenici, cuvioși, preoți în Biserica Sa unde, tot reflectând aceeași dragoste și insistență, a rânduit Sf. Taine pentru ca nimeni să nu scape ocazia de a-L cunoaște pe Fiul și prin El pe Tatăl şi astfel să-L iubească pe Dumnezeu și să ajungă la viața veșnică. De aceea, precizează Sfântul Apostol Pavel că Dumnezeu voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină (I Timotei, 2:4). Nașterea Domnului este cea mai înaltă confirmare a demnității ființei umane, aşa cum este ea, trup și suflet. Logosul divin, Fiul lui Dumnezeu ia trup omenesc la naștere, îl spiritualizează prin Înviere şi se înalță, în acest trup, la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui, arătând astfel că acolo sau în preajmă este locul menit dintru început celui creat după chipul lui Dumnezeu. Acest lucru se desprinde și din chemarea insistentă și pătrunsă de iubire a Mântuitorului: Veniți binecuvântaţii Părintelui Meu și moșteniți Împărăția care v-a fost gătită vouă de la facerea lumii (Matei 25:34), tot El zicând și aceasta, că unde sunt Eu voiesc şi voi să fiți (Ioan 14:3). Faptul că Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc, confirmând astfel demnitatea ființei umane în integritatea ei existențială, trup și suflet, mai arată și un alt lucru. Anume că ceea ce Dumnezeu i-a dat omului nu îi mai ia înapoi. Am venit întru existență prin cuvânt și rămânem întru El.”

La mulți ani truditorilor apariției revistei „Lumină Lină” cât și cititorilor ei, la multe numere spre desfătarea sufletelor noastre de români, oriunde ne-am afla!

 

                                                        Gelu DRAGOȘ, UZPR

 

                                          

Gavril Babiciu, demn urmaș al celor din neamul Leului de la Șișești

Joi, 31 octombrie, sala Cercului Militar din Baia Mare era plină-ochi cu ocazia prezentării a trei cărți despre „Leul din Șișești” a celui mai cunoscut „lucacist” al Tribunului Vasile Lucaciu – col. (r) Gavril Babiciu, cetățean de onoare al comunei Șișești, președintele Asociației „Renașterea Șișeșteană”, scriitor.

Moderatorul evenimentului a fost col. (rtr) Ioan Bota, președintele Filialei Maramureș al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, camarad al evenimentelor patriotice de ținută din ultimele decenii, care a vorbit în termeni elogioși despre activitatea dl. Gavril Babiciu și despre personalitatea tribunului Vasile Lucaciu: „Prin întreaga sa activitate, luptă politică și înalta sa conștiință națională, dr. Vasile Lucaciu s-a dovedit a fi, la răscrucea secolelor al XIX-lea și al XX-lea, un strălucit militant pe tărâm politic și național, un Drapel de Luptă mereu desfășurat, contribuind astfel, în mod hotărâtor la înfăptuirea Statului Național Unitar Român, la progresul întregii noastre națiuni.”

Colonel (r) Voicu Șichet, venit de la Satu Mare a declarat: „Vasile Lucaciu fiind un model  de patriotism românesc și de credință al neamului nostru, este, pe bună dreptate, revendicat  atât de județul Satu Mare ( îndeosebi Lucăceni) cât și județul Maramureș (Șișești, în special), în fapt fiind un erou al României, un OM al timpului său și înfăptuitor al României Mari”.

Scriitorul Gheorghe Pârja, după ce a amintit de prietenia veche cu autorul Gavril Babiciu a apreciat munca de Sisif a autorului în a căuta documente, scrieri, fotografii despre Vasile Lucaciu, de a ni-l readucere în memoria zilelor noastre prin cărțile dumisale. A vorbit apoi despre istoria nescrisă auzită de la învățăceii Domniei sale, de la înțelepții satelor care-i povesteau adevărata istorie a neamului. La audierea programului muzical oferit de elevii de la Școala Populară de Artă conduși cu măiestrie de prof. Codruța Lupșe a spus: „Doamna profesoară, dacă acești copii minunați și simt ceea ce au cântat, nația română este pe mâini bune!”.

Inginer Cristian Mariș, directorul editurii „Marist” Baia Mare a preferat să-l citeze pe editorialistul Gheorghe Pârja din cotidianul „Graiul Maramureșului” din ziua de 31 octombrie: „Comuna Șișești, se știe, este o așezare cu rezonanță istorică, binecuvântată și de părintele, cărturarul, tribunul Vasile Lucaciu. Dar aici s-au născut și au luminat efigia și alte spirite de nădejde, cu merite absolute, care au urcat locul pe scara istoriei. Toate aceste izbânzi memorabile trebuiau adunate, comentate, puse în oglinda generațiilor care vin. Această cauză nobilă s-a întrupat în râvna deosebită a domnului Gavril Babiciu, prin recenta apariție editorială – ȘIȘEȘTI – MARAMUREȘ, ÎN VÂLTOAREA ISTORIEI (Editura Marist, Baia Mare, 2024).(...) Gavril Babiciu, autor devotat istoriei spațiului în care s-a născut, a terminat Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Apoi face studii militare la București, profil circulația rutieră. A publicat cărți și studii despre activitatea profesională, dar s-a întors cu venerație și pricepere spre istoria Șișeștiului natal, spre Eroul Națiunii Române, Vasile Lucaciu. Am simțit nevoia să amintesc aceste date biografice pentru a sublinia că autorul a fost, și a rămas, o personalitate în domeniul în care a activat, dar a privit tot timpul cu respect la istoria neamului, la semnificația faptelor. Așa mi-am mai domolit și eu întrebările firești, puse după parcurgerea acestei cărți monumentale, și la propriu, dar și în consistența ei. Cele 481 de pagini, format mare, au o impresionantă bogăție de informații și imagini, care fac portretul complex al așezării. De la statul condus de Burebista, până în zilele noastre.”

Ajungând acasă, am constatat cu bucurie, că de fapt, Gavril Babiciu pe lângă o lecție adevărată de istorie, ne-a oferit nu mai puțin de patru cărți, pe care le enumer cu drag: „Șișești – Maramureș în vâltoarea istoriei”, „Vasile Lucaciu, erou al națiunii române (Supliment al revistei de cultură „Nord Literar”), „Omagiu LEULUI  DE LA ȘIȘEȘTI dr. Vasile Lucaciu Erou al Națiunii Române” și „Pe urmele ÎNTREGITORILOR de ȚARĂ”. Am să-l citez din această ultimă carte pe autorul ei: „Această lucrare reprezintă strădania mea de-o viață, de-a cunoaște şi înțelege devenirea poporului și națiunii române, din seminția căruia m-am rostuit în lumea aceasta. Opiniile prezentate aici au la bază trei elemente esențiale: procesele, evenimentele sau informațiile istorice pe care le-am studiat; experiența de viață și rațiunea cu care am fost înzestrat de la bunul Dumnezeu.(...) Numai mărturisând adevărul putem ieși din marasmul cotidian. Acceptând cu demnitate realitatea obiectivă și subiectivă, putem să ne fixăm ținte realiste pentru realizarea cărora trebuie să depunem eforturile impuse de măreția scopului. Libertatea în adevăr trebuie s-o căutăm în dragostea și iubirea față de semeni, nu în libertatea de-a ne anihila adversarul.”

 Mulțumim, Gavril Babiciu, pentru lecțiile de demnitate și patriotism românesc pe care ni le oferiți cu generiozitatea dumneavoastră, deja binecunoscută!

                                                                       Gelu DRAGOȘ, UZPR

 

 

O carte de mărturisiri sincere şi luminoase ne pronume Mihaela CD de Sfintele Sărbători Pascale

 

Hotărât lucru, prieteniile literare se pot produce chiar dacă îi despart pe cei doi scriitori un ocean imens, două continente  şi fac referire, cu multă plăcere, la scriitoarea Mihaela CD (pseudonim literar) pe numele real Mihaela Ciatlos Deak.

 Cine este autoarea? Mihaela CD este fondator al revistei ''Poezii pentru sufletul meu'' şi redactor la editura Globart Universum Montreal, Canada , şef de departament la revista „Sintagme codrene”, colaborator la diverse publicații şi redactor-coordonator de antologii. Ea a publicat in nenumărate reviste de cultură cum ar fi : „Cutezǎtor”,”Magazin critic”, „Luceafǎrul din Vale”, „Vocea literarǎ”, „Freamǎt”, „Ecreator”, „Eminesciana”, „Poezii pentru sufletul meu”, „Sintagme codrene”, „Din vatra satului”,”Mǎrturii Maramureşene”, „Moara lui Gelu”, „Logos şi Agape”,”Parnas XXI”, „Ofrandǎ literarǎ”, „Armonii Culturale”, „Steaua Dobrogei”, „e-Bibliotheca Septentrionalis”,”Unirea”-Austria,”Contact International”, „Expresia Ideii”, „Luceafăru”,”Confluențe literare”-Australia, „Aşii României” ,”Leviathan”, ziarul „Naţiunea” -Bucureşti, „Armonia”-USA, „Napoca News”,”Zorile Bucovinei”-Ucraina, „Grai Românesc”,”Pagina Liga Scriitorilor Români”, „Tu, carte deschisǎ”... „Gândacul de Colorado” USA, „Pro-litera” Germania, „Observatorul” -Canada, „Apostrof”,”Aspirații”,”Condeierul Diasporei”- Austria, revista „Melidonium”, „Paradigme educaţionale”, „Glasul info”, revista „Bumerang”, „Sahmediator.ro”, „Citatepedia.ro”, revista „Apollon”- Romania ,”Uniunea Jurnalistilor Caras Severin” şi poate şi în alte reviste şi site-uri culturale de care nu ştiu.

Într-o discuţie avută cu poetul Ion Georgescu Muscel, şi el trăitor în Canada mi-a relatat faptul că este foarte greu să trăieşti din scris sau pictură pe meleaguri străine, iată că familia Johnny şi Mihaela Ciatlos Deak reuşeşte fiindcă au valoare literară indubitabilă, fiindcă sunt energici, iscoditori şi deschişi la nou (on-line, antologii literare cu diferite teme) şi la ce se cere pe piaţa cărţilor, fiindcă aşa cum a spus Mihaela CD în cartea „Prin ochii mei – eseuri, impresii, articole, recenzii şi cronici literare”, editura „Globart Universum”: „Tocmai pentru că se citeşte tot mai puţin cred cu tărie că noi, scriitorii care publicăm, purtăm o mare responsabilitate pe umeri şi anume aceea de a transmite prin scris cititorului mesaje reale, adevărate, pozitive, care să-l îmbogăţească, să îl valorizeze, să-l ajute să se autovalorizeze.

Cartea este bine structurată, te face să o citeşti pe nerăsuflate şi aşa cum a spus profesoara Aurelia Rânjea în prefaţa cărţii: „Am fost surprinsă în modul cel mai plăcut de relatările dumneavoastră din iureşul evenimentelor, care ating sufletul, captivează şi eliberează. Sunteţi un model de demnitate, de scriitor integru, cu un stil propriu, de român adevărat, trăind amplu şi curat tot ceea ce Creatorul i-a dat spre binecuvântare”. Foarte bine surprinsă scriitoarea româno-canadiană!

Capitolul I numit „În slujba scriiturii” ne prezintă un „testament” al autoarei, ne invită să-l susţinem pe scriitorul român, oriunde s-ar afla, fiindcă de multe ori pe lângă operă trebuie să fie administrator chiar sponsor al creaţiei lui.

Capitolul II intitulat „De peste mări şi ţări” autoarea vorbeşte despre „daruri” iar pentru ea aceste daruri sunt: revistele în care publică, antologiile pe care le-a creat şi pus în slujba poeţilor şi scriitorilor români atât din ţară cât  şi din diaspora.

Capitol III numit „Descoperiri parfumate” prezintă cronici, recenzii iar printre cei care au avut onoarea ca Mihaela CD să scrie despre Domniile lor,sunt printre alţii: Gabriela Răucă, Mara Popescu Vasilca, Lăcrimioara Iva, Lucian Dumbravă.

Capitolul IV „Reflecţii printre file de carte” aşa cum îi spune şi titlul ne semnalează câteva cărţi pe care le comentează în stil propriu, printre care şi romanul băimărencei Aurelia Oancă – „Caruselul”.

Capitolul V numit „Drumul spre libertate” Mihaela CD face vorbire despre vremurile triste pe care le trăim atunci când te îndepărtezi de Dumnezeu, de valorile tradiţionale dar şi despre robotizarea umană foarte periculoasă pentru tinerele generaţii.

Capitolul VI „Gânduri de ieri şi de azi” este poate cel mai emoţionant mesaj pe care l-am citit în ultima vreme, este capitolul în care autoare îşi „dezveleşte” sufletul în faţa cititorilor! Autoarea ne îndeamnă să luăm decizii în cunoştinţă de cauză, fără a fi constrânşi, să ne bazăm pe dictonul „Crede în Bine şi el se va realiza!”

Capitolul VII intitulat „Totul are un rost” autoarea vorbeşte prin ochii creştinului de misiunea ei pe pământ şi ne prezintă un curriculum vitae impresionat ceea ce denotă marea ei dragoste pentru arta scrisului, pentru colegii de breaslă.

Am să mai apelez o dată la vorbele Mihaelei CD : „Ce imi doresc cel mai mult? Să trăiesc într-o lume liberă și să fiu sănătoasă ca să-mi pot continua menirea! Ce le doresc cititorilor? Să fiți sănătoși, buni, demni, liberi și fericiți!Doamne ajută”!

În încheiere aş vrea să spun că volumul „Prin ochii mei – eseuri, impresii, articole, recenzii şi cronici literare” este o carte sau ar trebui să fie o carte de căpătâi  pentru aspiranţii la statutul de scriitor iar în Mihaela CD, la deplina maturitate literară, se observă atât poetul, scriitorul, jurnalistul, cronicarul, managerul Mihaela Ciatlos Deak! Felicitări!

                                                                            Gelu Dragoş, membru U.Z.P.R.

 

Revista "Din Vatra satului" la al XIV-lea an de apariţie!

 Cu bucurie vă semnalez faptul că am primit numărul 30/2021, An XIII, al revistei de literatură, cultură şi artă "Din Vatra satului" ce apare la Chiuzbaia, numită "Povestea unor poezii, poezia ca poveste - Gânduri de suflet" iar printre autori îi regăsim pe: Vasile Bele, Constantin Corniţă, Viorica Cornea, Mircea Spiridon, Limona Rusu, Vasilica Mitrea, Radu Botiş, Angelica Vele,  Olimpia Mureşan, Violeta Bobocea&Ionica Bandrabur şi Gelu Dragoş.

Cel mai proaspăt număr, Anul XIV, nr. 2 (35)/2022 se numeşte "Terapie prin vers, terapie prin iubire - Corina Nica", ISSN - 2418-5416. Colectivul redacţional este format din membri fondatori: Vasile Bele -redactor şef, Gheorghe Ursan - redactor - şef adjunct, Florica Jurasko. Ceilalţi membri sunt: Florentina Danu-redactor rubrică proză, Bianca Georgiana Bele - redactor rubrica tineret, Petronela Popa - rubrica folclor, Ramona Ursan - secretar general de redacţie, Cosmina Teodora Coloja şi Gelu Dragoş - seniori editori, Cristina Bele - tehnoredactare.

Şi acest număr se remarcă prin materialele bine alese de sufletul acestei reviste, poetul şi editorul Vasile Bele, ajutat de o echipă inimoasă, astfel că întâlnim poezie contemporană de calitate, cronici de carte, semnale editoriale şi lansări de carte, poezie populară, note de lectură, eseu şi recenzii.

Un număr de revistă complex, valoros, care-şi va găsi cititori pe măsură. Felicitări tuturor celor implicaţi şi aşteptăm cu nerăbdare celelalte numere ale revistei "Din Vatra satului" în care se regăsesc o parte din scriitorii participanţi la Tabăra literară "Dunavăţul de Jos, Tulcea. Obiceiuri şi tradiţii lipoveneşti" dar şi de la Tabăra literară "Opreşte-mă, la tine, Maramureş! Opreşte-mă, în tine, anotimp" de la Baia Sprie.

Felicitări sincere!

                                                                                                                  GDL