Arestări în Ucraina pentru corupție la achiziția de armament și echipamente de război!

Autoritățile ucrainene au anunțat arestări în legătură cu un sistem de corupție la scară largă implicând responsabili politici și sectorul apărării, la scurt timp după o controversă legată de independența organismelor anticorupție, relatează AFP și Reuters.

Agenția națională anticorupție (NABU) a anunțat că a descoperit, în cooperare cu parchetul specializat anticorupție (SAPO), o „schemă de corupție la scară largă cu implicarea unui membru al parlamentului în achiziția de drone și echipamente de război electronic” la suprapreț.

Sunt acuzați de implicare în acest sistem politicieni locali și membri ai Gărzii naționale. Patru persoane au fost arestate, a menționat agenția, fără a le specifica funcțiile sau identitățile.

„Esența schemei consta în încheierea de contracte de stat cu companii furnizoare la prețuri umflate în mod deliberat”, conform comunicatului, care adaugă că cei implicați primeau comisioane de până la 30% din costul unui contract.

Într-un comunicat separat, președintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a declarat „recunoscător agențiilor anticorupție pentru munca lor”, asta după ce recent a dat legea prin care a desființat NABU, apoi a revenit asupra deciziei.

„Este important ca instituțiile anticorupție să funcționeze independent, iar legea adoptată joi le garantează toate instrumentele necesare pentru o luptă autentică împotriva corupției”, a spus el.

O lege adoptată la sfârșitul lunii iulie prevedea plasarea agenției naționale anticorupție și a parchetului specializat anticorupție sub supravegherea procurorului general, numit de șeful statului.

Legea a fost foarte prost primită de societatea civilă și de Uniunea Europeană, declanșând primele proteste la scară largă în Ucraina de la începutul invaziei rusești din 2022. Președintele Zelenski a schimbat în cele din urmă cursul și a semnat, joi, o nouă lege ce restabilește independența acestor organisme, amintește AFP.

Confruntat cu prima criză politică serioasă de la preluarea mandatului, acum șase ani, Zelenski a încercat inițial să apere textul inițial, acuzând organismele relevante de ineficiență și de faptul că se află sub ‘influența rusească’. Apoi a susținut că i-a ‘ascultat’ pe protestatari, propunând un nou text salutat de NABU și SAP.

De la începutul invaziei ruse din Ucraina din februarie 2022, mai multe scandaluri de corupție – o problemă endemică în această țară – au izbucnit în cadrul forțelor armate și al Ministerului Apărării.

Membrii Gărzii Naționale suspectați de implicare în acest nou caz de corupție au fost suspendați, a indicat ministrul de interne, Igor Klimenko.

Conform anchetei, între 2024 și 2025, inculpații au delapidat fonduri publice destinate nevoilor armatei.

C.L.

În sfârșit, după ani de așteptare, am văzut dinamoviști fericiți!

Susținută de o galerie numeroasă și încrezătare că „blestemul” FCSB va fi rupt sâmbătă seara, 2 august, pe Arena Națională, Dinamo a început în forță, a presat, dar s-a trezit condusă la primul atac periculos al adversarilor. Nu trecuseră nici 20 de minute de la primul fluier când Florin Tănase a fost faultat în careu de Boateng și căpitanul roș-albaștrilor a deschis scorul de la punctul cu var.

Elevii lui Kopic au egalat prin fostul jucător al FCSB, Alexandru Musi, cu o reluare precisă din careu, și au trecut în avantaj chiar înainte de pauză când Radunovic l-a ținut în careu pe Danny Armstrong, tot scoțianul fiind cel care a bătut penalty-ul și a înscris.

Reacție bună a oaspeților la reluare, Florin Tănase reușind dubla după un stop de senzație și șut în cros la vinclu, dar echilibrul în acest meci nebun s-a stricat iar după ce Musi a scos un nou penalty pentru gazde la duelul cu Cercel, și Armstrong a transformat iarăși.

Delir printre fanii dinamoviști la faza din minutul 79, finalizată cu un șut din afara careului și hat-trick pentru Armstrong. La 4-2, se părea că alb-roșii au scăpat în învingători, dar suspansul a revenit după al patrulea 11 m dictat de Feșnic la un henț comis de același neglijent jucător Boateng.

Florin Tănase a reușit și el tripla, transformând lovitura, dar campioana n-a mai avut forța să înscrie și golul egalizator în fața unui adversar care a luptat cu dârzenie și și-a dorit victoria parcă mai mult ca niciodată.

Dinamo se impune cu 4-3 și bifează prima victorie în campionat în fața FCSB după cinci ani de așteptare și zece meciuri pierdute consecutiv.

 FCSB a ajuns la a patra înfrângere la rând, în toate competițiile. Înainte de eșecul cu Dinamo, campioana României a fost învinsă de două ori de Shkendija, în preliminariile Champions League, și o dată de Farul, în Liga 1.

                                                     ***

 Gigi Becali, declarații după Dinamo - FCSB 4-3:

„Nu înțeleg, asta nu mi s-a întâmplat niciodată în 25 de ani. Tocmai pentru că nu înțeleg, trebuie să fiu alături de jucători. Nu mai critic pe nimeni. A fost ceva de neînțeles ce s-a întâmplat, de asta nici nu zic nimic de Feșnic. Da, am dat 3 goluri, dar nu din acțiune. Nu am avut nimic ca ocazii, am dat 3 goluri aiurea. De asta nu zic de Feșnic. Ce să zic de el? Dacă jucam și noi ceva, m-aș fi luat de el. Și pentru penalty, și pentru faultul acordat lui George Popescu aiurea, deși nu i-a făcut nimic. Dacă vreți, și alea 6 minute [de prelungire], de nu a mai prelungit deloc. Dar nu vreau să zic nimic despre el pentru că nu am fost... Ei au jucat în viteza a cincea, noi am fost în viteza întâi. Atunci trebuie să fiu alături de ei”.

Întrebat dacă-l regretă pe Musi, cedat la Dinamo în această vară, Becali a declarat:

„Așa supărat sunt, plâng toată ziua... Nu l-am încercat eu pe Musi? Păi mai încercat decât Musi la FCSB nu a fost altul încercat! Cât l-am încercat, dar am ajuns la concluzia că trebuie dat. Să-mi pară rău de Musi, auzi. De ce, că doarme fundașul acolo și dă el un gol? E adevărat, a dat gol acolo, a jucat bine, bravo lui. Dar a jucat bine că a fost și ăla slab. Nu zic că nu e valoros, dar nu pentru noi, ci pentru Dinamo. E băiat tânăr, de perspectivă, valoros, dar nu pentru mine. Pentru Dinamo e foarte valoros, dar nu pentru mine. Eu l-am dat, dar dacă mi-l dai înapoi acum, și gratis, nu-l iau! Nu am ce să fac cu el. E foarte bun la Dinamo, Pele la Dinamo, dar nu la mine! Să mă ierte, dar voi mă întrebați și eu trebuie să răspund. Ce, stau să critic fotbaliști? Dar trebuie să vă dau răspunsul. Auzi, să-mi pară rău de Musi? Cum să-mi pară?”

Deși a susținut că nu-și mai critică jucătorii, Becali a revenit la vechile năravuri și a afirmat că:

„La ora asta, mi-e frică de orice meci. La cum jucăm noi acum... Acum sunt îngrijorat, pentru că suntem blocați. Anul trecut am ales să jucăm cu echipa a doua, dar anul ăsta au spus că vor să joace ca să aibă ritm. I-am băgat să joace, să aibă ritm. Șut mi-a plăcut astăzi, și-a mai revenit. Dar Radunovic nu mai e același. George Popescu, David Miculescu, Denis Politic sunt alți fotbaliști. Alibec, alt fotbalist. Toată echipa. Îi susțin, dar trebuie să spun. Așa cum sunt ei la ora asta, îi susțin. Sunt blocați mental și trebuie să fiu alături de ei. Spun ce s-a întâmplat, dar îi susțin”.

Cristi SOMEȘAN

Lucian Sârbu: “Am prins deja trei austerități crunte în viața mea, și acum mă pregătesc de a patra”

Ia te uită ce chestie.

Nu mai sunt tânăr, dar nu mă pot considera (încă) nici bătrân. Sunt pe la mijlocul vârstei mijlocii.

Cu toate acestea, am prins deja trei austerități crunte în viața mea, și acum mă pregătesc de a patra.

Prima e cea din anii 1980. Și cea mai lungă. Oficial, între 1982-1989, până la revoluție. Cu perioada cea mai nasoală între 1984 și 1989.

A doua a fost austeritatea CDR. 1997-2000.

Și ultima, austeritatea guvernului Boc-Băsescu: 2009-2012.

Fiecare dintre ele a avut un sens. Pe timpul lui Ceaușescu era nevoie de austeritate ca să plătim „datoriili”. Pe timpul CDR se zicea că nu intrăm în Europa dacă nu scăpăm de Iliescu și dacă nu ne vindem fabricile cu un dolar. Pe timpul lui Boc-Băsescu s-a zis că suntem la început de drum în UE și am făcut greșeli, din care vom învăța.

Dar austeritatea de acum, care începe azi, 1 august, e cea mai lipsită de sens dintre toate. Practic, e austeritate pentru că politicienii au cheltuit ca niște imbecili o grămadă de bani pe chestiuni precum:

– vaccinuri care nu au folosit nimănui,

– subvenții pentru gașca drogată a lui Zelenski ca să se bată cu Rusia,

– subvenții pentru dictatoarea Maia Sandu din Moldova ca să rămână veșnic la putere în ciuda a ceea ce vor moldovenii,

– cheltuieli aberante de înarmare fiindcă niște cetățeni bolnavi mintal, al căror loc ar fi la Socola, se simt „amenințați de ruși”.

Pentru că nu au curaj să se opună ordinelor imbecile venite de la Bruxelles și care îi fac să cheltuie cu nemiluita bani pe aceste aberații, nemernicii de acum taie bani de la copii, de la mame, de la bătrâni, de la șomeri. Nu e greu să ghicești ce se va întâmpla dacă tai bani ca idiotul de la membrii cei mai vulnerabili ai societății: ca și în cazul austerității Boc-Băsescu ne vom adânci în criză, nicidecum nu vom ieși din ea. Mămicile care sunt asigurate la sănătate nu sunt „gaură neagră”. Dimpotrivă: fără copilașii lor țara asta ar muri de tot. Iron Dome, Maia Sandu, Zelenski – astea sunt găuri negre!

Să nu crezi că austeritatea nu te va afecta și pe tine. Austeritatea nu-i afectează decât pe cei care sunt direct mufați la conducta de bani care duce spre găurile negre pomenite mai sus. În rest, sigur vei fi afectat și tu. Pentru că vom fi afectați toți.

În 2009 câștigam împreună cu nevastă-mea în jur de 3000 de euro. Aveam un site care producea foarte mulți bani. Puțin îmi păsa de ce măsuri anunțau Boc și Băsescu.

Dar în 2012, când s-a născut fiică-mea, cheltuiam 3 lei și mai aveam venituri doar de 2 lei. Am stat așa mai bine de un an. Noroc că aveam bani strânși din perioada în care câștigasem cu mult peste medie și în care producea situl ăla.

Autor: Lucian Sârbu

Imaginea clară a României eșuate...

Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat, a afirmat că în lacul Izvorul Muntelui, din judeţul Neamţ, există o acumulare foarte mare de buşteni, dar şi de animale moarte, iar acesta trebuie să fie curăţat. Lacul se află în administrarea Hidroelectrica.

„În acest moment este o situaţie pe care trebuie să o explic, care a fost ridicată în şedinţa de guvern şi asta este lacul Izvorul Muntelui, din judeţul Neamţ, unde există o acumulare foarte mare de buşteni, unde există, înţeleg, şi animale moarte şi unde se pune problema curăţirii lacului.

Hotărârea luată în cadrul şedinţei astăzi şi discuţia cu ministrii care au fost în şedinţă, a fost că Hidroelectrica, care înţeleg are în administrare lacul, împreună cu celelalte structuri care au responsabilităţi în domeniu: Romsilva şi Apele Române, să colaboreze şi să lucreze pe curăţirea lacului, iar finanţarea să fie una internă, eventual din partea Hidroelectrica”, a declarat Raed Arafat, vineri, într-o conferinţă de presă susţinută la finalul şedinţei de Guvern.

„Va fi o şedinţă la nivelul Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Neamţ, unde se vor lua deciziile şi sper că să se înceapă cât mai rapid curăţirea lacului, care asigură şi apa potabilă pentru o anumită zonă din judeţ”, a mai afirmat şeful DSU.

Imaginea e edificatoare, spusele arafatului ne cam bagă în ceață. El doar „înțelege”, deci nu știe dacă lacul aparține de Hidroelectrica, la fel cum „înțelege” că ar fi și animale moarte în lac. De asta poate fi sigur, inclusiv că alimentarea localităților cu apă din baraj e un pericol public. Dacă numai „înțelege” și nu știe nimic concret, de ce mai e menținut în funcție?

Ciudată mi se pare și pasarea răspunderii în spate la Hidroelectrica dacă ne gândim că arborii din lac provin din curtea Romsilva, iar apele aducătoare de lemne, hoituri, pet-uri și alte mizerii plutitoare sunt în custodia celor de la Apele Române.

Dar nu trebuie să ne mirăm de nimic, într-o țară debusolată, fără conducere de peste trei decenii, fiecare face ce vrea și la urmă totul se repară din banii cetățenilor, adică al fraierilor aflați permanent de serviciu.

C.L.

Din ciclul: Nesimțirea dusă la cote maxime!

 

Șefa magistraților furioasă: ”Mi se pare mică o pensie de 11.000 de lei”. Ceilalti români pot trăi cu 2000 lei pensie la 65 ani...

Șefa Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a declarat că o pensie în cuantum de 70% din salariul net, care ar duce la 14.000 de lei pentru judecătorii de Curte de Apel sau 11.000 de lei pentru judecătorii de Tribunal, e mică.”

Pensia medie la finalul lunii aprilie a fost de 2.759 de lei, conform datelor centralizate de Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), consultate de AGERPRES.

Reamintim că guvernul Bolojan a propus ca magistrații să primească o pensie în valoare de 70% din ultimul salariu net. Acum, magistrații au 80% din ultimul salariu brut, ceea ce face să fie singurii angajați din România cu pensia mai mare decât salariul.

Întrebată de jurnalist dacă 70% din ultimul salariu NET este o sumă mică, Elena Costache, președinta CSM, a spus:

”Ar trebui să fac un calcul mic, nu l-am făcut încă. Acum o să îmi asum și un răspuns direct – da, mi se pare puțin și o să vă spun și de ce mi se pare puțin. Haideți să vedem cât e un salariu mediu. La nivel de Curte de Apel, NET lunar: 20.000 de lei, are o virgulă… 346; Tribunal: 17.948; Judecătorie: 16.157. Să aplicăm 70% din aceste sume. Ar fi 11.309 lei pensie”, a spus ea.

Elena Costache a argumentat că magistrații sunt unici printre ceilalți angajați ai statului.

”În ce condiții? Ca să ieși la pensie cu această pensie, ce înseamnă? La ce vârstă? 65 de ani. Dom’le, eu nu am nevoie să fac nimic ca judecător. Eu nu pot, după ce judec un dosar, să mă duc să îmi deschid un birou de consultanță de avocatură și să acord consultații juridice și să mai câștig niște bani. Și atunci toată lumea a fost de acord: să nu picăm în acest păcat al comparațiilor care nu-și au rostul. Din toate punctele de vedere suntem unici, nu am de ce să mă feresc de acest cuvânt. În primul rând, omul la care faceți referire nu cred că a dat examenele pe care le-am dat noi ca să ajungem în profesie. Nu este ușor să ajungi magistrat. Nu cred că are parte de munca pe care o desfășurăm și, credeți-mă, o spun cu tot respectul față de orice om care muncește.” „Nu putem să punem egal între magistrați și celelalte categorii sociale”

Sursa: Digi 24.

Declarația zilei - Dana Buzura-Gagniuc

 

„1 august. Mama a primit azi pensia. Redusă cu 118 lei. Asta nu o sărăcește, dar o enervează. Iar pe mine mă revoltă rău de tot. Are 82 de ani, a fost dascăl 39 de ani, de 25 de ani are un picior amputat din cauza unui cancer și nu mai are instrumente și putere să riposteze. Și ca ea, mulți alții. Poate pe neputința și pe discreția lor, a acestor oameni, se și mizează.

Mi-e podul plin de explicații, de aroganțe, de calcule, de povești despre criză, despre economii, reduceri, rețineri, tăieri, despre sancțiuni, despre rigori, despre cum trebuie să fim înțelegători, să avem răbdare, venite de la tot felul de amici care-mi spun răspicat - răstit chiar - ce bine o ducem. Nu cred deloc-deloc în toate aceste teorii! Iar politeții mele i s-a cam acrit.

In plus, teoriile despre manipulare le-am citit de mult. Am citit chiar tot raftul! Și poveștile goale ambalate strălucitor, recitate după punctaje primite la ordin, la mine nu mai țin. Mă simt ca în anii ’90, când brusc am aflat că minele trebuie închise, că industria grea e ineficientă, că totul trebuie lăsat în paragină. Atunci, fiind prea tânără, n-am înțeles ce se petrece. Acum, înțeleg.

Doar că am o nelămurire, în aceste vremuri de criză, fir-ar ea de criză: din acea sută de lei luată din pensia mamei, câte grame de praf de pușcă pentru un război în care noi suntem finanțatori fără voia noastră se cumpără? Unde merg banii din pensia mamei? Unde?

Știu că e retorică întrebarea, dar măcar mă răcoresc. Pentru că prea am tăcut mult.”

Dana BUZURA-GAGNIUC

Andrei Marga: O lume schimbată, deloc liniară

 

În continua schimbare din lumea de astăzi, tot mai puține realități de odinioară rămân neatinse. Noile realități nu sunt simple și liniare, încât oamenii caută, în mod firesc, repere. Din multe direcții, din țară și din afara ei, sunt, la rândul meu, întrebat care este adevărul în desfășurările care au loc în trei domenii: războiul din Ucraina, evoluția Europei unite, politica Statelor Unite sub administrația actuală. Răspund aici cât mai concentrat posibil.

În ceea ce privește războiul din Ucraina, nu este vorba de a lua partea unora în dauna altora, războiul din Ucraina fiind o chestiune care privește cele două țări, ci de a spune adevărul. Sub acest aspect, Helmut Schmidt (Die Mächte der Zukunft, 2006), care a participat ca tânăr ofițer de stat major la campania răsăriteană cunoscută a Wehrmacht-ului din anii patruzeci, a avertizat pe drept că, în condiții normale, nu ar trebui ca cineva să interfereze în relația de mai mult de șaisprezece secole dintre ruși și ucraineni. Sunt popoare cu istorie, cultură, limbă în mare măsură comune. Acest avertisment rămâne valabil – integritatea fiind, în opinia mea, condiție a oricărei rezolvări echitabile în raport cu istoria.

Sunt acum două condiții practice ale ajungerii la adevăr în privința acestui război. Prima este analiza istorică și juridică până la capăt a datelor. A doua este corelarea multiplelor surse de informații.

Sub câteva aspecte, războiul din Ucraina are un dosar istoric. Nimeni până azi nu l-a contestat.

Primul aspect este acela că, așa cum recunosc actorii situației (secretarul de stat american Baker, diplomați germani etc.), a existat o înțelegere Gorbaciov-Bush-Kohl potrivit căreia Rusia să-și retragă armata din Europa Centrală, Germania să se unifice și nicio altă forță militară să nu ocupe acel spațiu. Doar că, Europa, în loc să continue pe calea normalizării situației de după Al Doilea Război Mondial și „războiul rece”, încheind tratatele necesare, s-a creat o nouă situație conflictuală prin preocuparea de a prelua Ucraina și Georgia în NATO. Așa cum au declarat participanți la summit-ul NATO din 2008 (cancelarul german, președintele francez, reprezentanți americani, dar și președintele rus), includerea celor două țări în NATO poate antrena războiul, căci Rusia nu acceptă intrarea altor puteri pe ceea ce ea consideră „centura ei de securitate”. Așa cum au menționat diplomați americani, comunicatul summit-ului a fost modificat de cineva în favoarea includerii – ceea ce a tensionat grav politica europeană.

Al doilea aspect este că, după cum se știe din istoriografia celui de Al Doilea Război Mondial, exterminările de evrei, probabil cele mai ample din Holocaust, s-au petrecut pe teritoriul Ucrainei. Presa internațională (din SUA, Israel, Franța etc.) a și evidențiat cu timpul  recrudescențe naziste în Ucraina, iar simbolistica acestora a revenit sub regimul actual. Cei mai cunoscuți istorici contemporaniști din Franța (Chaliand), Germania (Wirsching), SUA (Walt) etc. au arătat că „maidanul” –  mișcarea care a răsturnat puterea politică aleasă la Kiev și a dat startul schimbării geopolitice – a fost operă de servicii secrete. George Soros (vezi monografia lui Andreas von Rethy) a revendicat pentru sine organizarea „maidanului”, iar analize internaționale au confirmat că doar până la 25% dintre participanți știau despre ce este vorba.

Rămâne însă misterioasă aprinderea din nou a minții unor politicieni cu teza că „Rusia este prea mare”. Nu se explică altfel intervenția intempestivă a lui Boris Johnson ca nu cumva la Istanbul să se ajungă la pace între Rusia și Ucraina, ca și alte intervenții apoi pentru ca războiul să nu se oprească.

Rămâne de analizat și ceea ce relevă investigarea arhivelor relativ recent deschise (de pildă, Lutz Hachmeister, Hitlers Interviews. Der Diktator und die Journalisten, Kiepenheuer & Witsch, Köln, 2024). Anume că Führer-ul, chiar în contextul în care emisarii săi erau trimiși la Moscova să negocieze cooperarea, discuta cu intimii atacarea Rusiei, care i se părea „vulnerabilă”.

Se știe prea bine că în orice decizie de stat se împletesc premise complexe, ce vin din situația istorică de facto și din interese proprii, care se pot discuta îndelung. În fapt, Rusia a trecut cu armata granița Ucrainei, după ce înăuntrul conducerii ei a avut loc o evoluție. Această evoluție a atins concepția privind profilarea Rusiei în lume și, desigur, deciziile militare (detaliat în A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Niculescu, București, 2023). Președintele Vladimir Putin a criticat la München (2007) reluarea „războiului rece” și încercările de izolare a Rusiei și a prefigurat noua atitudine internațională a țării sale. El a îmbrățișat explicit vestita „idee rusă” ca axă a „renașterii Rusiei”, lansată de Ivan Iljin. O vastă literatură, cu bună bază factuală (vezi Dmitri Trenin, The Putin Doctrine, 2013; Steven Lee Myers, The New Tsar. The Rise and Reign of Vladimir Putin, 2015; Robert Nalbandov, Not by Bread Alone. Russian Foreign Policy under Putin, 2016 etc.), oferă tabloul acestei evoluții.

Primul pas major a fost recuperarea Crimeii, care nu a fost niciodată ucraineană, fiind dată în administrare Ucrainei în 1954, sub Hrusciov, în cadrul luptei pentru succesiunea lui Stalin. Al doilea pas a fost trecerea armată în Răsăritul rusofon al Ucrainei, în situația în care statul ucrainian a eșuat în politica democratică față de minorități, inclusiv în aplicarea acordurilor de la Minsk. Ne dăm seama ce stupoare s-a creat când unul dintre avocații acordurilor a spus că ele au fost elaborate doar pentru a da timp Ucrainei să se înarmeze.

Nu s-au putut invoca probe că Rusia ar fi vrut în 2022 să cucerească Ucraina și să îngenunchieze pe cineva. În planul de pace german (2023), care are printre semnatari cunoscători profesionalizați ai situației politico-militare (un general, fost responsabil la NATO, și un consilier de politică externă al cancelarului Kohl), se arată clar că nu există nici o dovadă că Rusia ar urmări teritorial altceva decât revenirea în Crimeea și Dombas. Rusia a vrut, se poate spune, dislocarea conducerii ucrainene, pe care o socotește responsabilă de deteriorarea relațiilor. Nu s-au putut invoca nici probe că Rusia nu putea încheia războiul în primele săptămâni – în definitiv, era clar că vrea să evite ofensarea poporului ucrainian și preluarea răspunderii pentru ocuparea unei țări mari, geografic și demografic, cu toate obligațiile administrative implicate.

Cum se stă astăzi? Rusia a revenit în Crimeea și a restabilit controlul în Dombas. După datele analizelor internaționale de la această oră, Rusia înaintează militar bucată cu bucată. Se discută, desigur, pacea – numai că degeaba se cere stoparea ostilităților, dacă se continuă alimentarea cu arme. Oprirea transferului de arme și încetarea focurilor  de armă în orice formă sunt, împreună, indiciul că o parte sau alta vrea efectiv pacea. Altfel, va continua bombardarea de ambele părți, dronele întreținând mai departe un război oricum evitabil.

Este tot mai mult cazul să se observe și la noi că între timp are loc și configurarea unei atmosfere internaționale schimbate. Planul de pace al Chinei (2023) prevede suveranitatea țărilor după ce se ajunge la acorduri care respectă interesele de securitate ale fiecărei părți. Rusia a declarat că nu acceptă altceva și a precizat în context că promovează neabătut obiectivele pentru care a intrat în război. Președintele SUA a declarat că nu favorizează o parte sau alta, dar vrea pace. Azi este tot mai limpede că nu mai este posibilă securitatea unei țări fără a include în ea și securitatea vecinului.

Se poate face oricând calculul forțelor militare aflate la dispoziție de o parte sau alta, dar nu doar acest indicator tehnologic decide evoluția evenimentelor. Nu indicatorii pur militari contează, ci faptul că, în afara înțelegerilor, lumea va plăti din greu aventurile războinice. Am spus din capul locului și am repetat mereu că Europa va plăti costurile războiului din Ucraina, iar faptul este, din nefericire, evidență.

Ce perspective sunt acum? Toate indiciile arată că nu se poate câștiga militar războiul din Ucraina. Este de luat în seamă și faptul că Rusia acuză o „amenințare existențială”, încât pe acest fundal recursul la lovituri cu arme nucleare tactice nu poate fi exclus. Nu există alternativă la negocieri între Rusia și Ucraina – desigur între autoritățile lor legitimate de alegeri.

Teza mea privind încheierea războiului din Ucraina am expus-o pe larg în volumul Pacea astăzi (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2024). Sunt de părere că pentru revenirea cursului internațional de la războiul din Ucraina, la cooperare, ar trebui plecat de la sarcina neîndeplinită a anilor nouăzeci:  crearea unei noi structuri de securitate în Europa și în lume și încheierea celui de Al Doilea Război Mondial și a „războiului rece” prin tratatele indispensabile.

În fapt, ieșirea de pe scenă a celor care au realizat înțelegerile anilor optzeci și nouăzeci – Reagan, Gorbaciov, Bush, Kohl, Baker, Shevarnadze, Genscher – a însemnat și ivirea neînțelegerilor. Se plătesc scump nesiguranțele create de neîncheierea tratatelor pe baza dreptului internațional. Primul Război Mondial s-a încheiat cu tratate – Versailles, Trianon, etc. Al Doilea Război  Mondial are tratatul de la Paris (1947), dar acesta este doar un tratat de pace, nu mai mult – oricum nu este tratatul de securitate de care este nevoie.

Desigur, orice înțelegere în formele acordului, memorandumului, declarației comune dintre state etc. este importantă. Dar forța de a regla durabil relațiile dintre state o au tratatele care întruchipează dreptul internațional. La propriu, nu orice înțelegere înseamnă drept internațional – pentru a fi așa ceva, o înțelegere trebuie să respecte criterii istorice, demografice etc. și să aibă ratificarea parlamentelor reprezentative ale statelor implicate. Se observă ușor că unele acorduri și memorandumuri, care se invocă azi naiv sau demagogic ca „drept internațional”, nici nu au fost ratificate de parlamentele respective vreodată!

Trebuie recunoscut că după Primul Război Mondial s-a manifestat o conștiință juridică mai acută a ceea ce înseamnă la propriu drept internațional. Această conștiință o mai au destui oameni și după Al Doilea Război Mondial. De aceea, chiar unele tratate ale anilor șaptezeci între țări europene, care au dus la pacificare pe continent, conțin o precizare: ele sunt valabile până la reglementarea finală a chestiunilor generate de război. De aceea, un președinte german, renumit jurist, a și observat: nimeni în perioada postbelică nu a avut mandatul parlamentului țării sale să negocieze încheierea războiului sub toate aspectele, inclusiv teritoriile. Nu mai insist asupra faptului cunoscut că nu s-a abolit până la capăt nici măcar pactul Ribbentrop -Molotov!

Inclusiv războiul din Ucraina atestă faptul că, fără un tratat de securitate în Europa și fără tratate corespunzătoare între țări, nu se ajunge decât la noi conflicte. Iar o schimbare importantă se petrece chiar sub ochii noștri. Cine călătorește de la Kiev spre Alma Ata și înaintează spre China își dă ușor seama că, în situația în care în Ucraina se amplasează fie și numai rachete cu rază medie de acțiune, se atinge securitatea Chinei. Iar China nu mai poate fi indiferentă la ceea ce se petrece în securitatea Europei.

Dar,  spun din nou, cu toată răspunderea: România nu are ce căuta în acest război. Între multe altele, țara noastră nu are de câștigat din formarea, la care unii aspiră, a unei alte puteri militare – de data aceasta una fără tradiții de politică internațională. Puterile istoriei nici nu au cum să fie îngeri.

 În ceea ce privește Uniunea Europeană, aceasta era deja în criză sub precedenta Comisie Europeană, dar măcar căuta variante de reorganizare (detaliat în A. Marga, România în Europa actuală, Libris, Brașov, 2019). Nu s-a mai făcut reorganizarea, ci, odată cu Ursula von der Leyen, s-a accentuat birocratismul și ingerința Bruxelles-ului în afacerile interne ale țărilor, prin încălcarea reglementărilor. Acum, în loc să se procedeze cu competență și înțelepciune la progresul integrării democratice a națiunilor care compun Europa unită, lichidând disparități istorice, încurajând creativitatea cetățenească și cooperarea în avantaj mutual, se trăiește un derapaj. De aceea, în multe țări europene sunt reacții.

Sunt de părere că nu este nevoie de armată europeană, cât timp este NATO. Vigilența rămâne, desigur, parte a istoriei. Îmi amintesc, însă, că deja Heidegger cerea europenilor să se elibereze de clișeele privind Răsăritul. Și el și-a dat seama de otrăvurile ideologiilor și propagandelor. De altfel, în anii nouăzeci secretarul de stat american James Baker cocheta cu eventualitatea ca și Rusia să intre în NATO. Președintele Vladimir Putin a reluat ideea la nivelul anului 2000. În orice caz, suntem astăzi într-o altă lume – mai legată, mai interdependentă, cum se spune, încât nimeni nu se poate sustrage conexiunilor și le suferă impactul.

Proiectul armatei europene nu va reuși, căci Europa unită are nevoie stringentă de integrarea democratică a țărilor. De altfel, nu tensiunile și înarmarea sunt soluția la dificultățile din zilele noastre, ci realismul și inteligența. Ca totdeauna în istorie, abia o Europă a libertăților individuale, democrației și culturii este Europa propriu-zisă.

Pentru România, a fost un succes istoric invitarea la deschiderea negocierilor de intrare în Uniunea Europeană, în decembrie 1999, și promisiunea obținută în 1996 de intrare  în NATO. Transformările ulterioare din societatea românească au permis convertirea negocierilor și a promisiunii în realități. România și-a asigurat astfel un cadru benefic pentru propria dezvoltare.

Din nefericire, garniturile de decidenți care i-au hotărât soarta nu au mai fost capabile în ultimele decenii să fructifice acest cadru, încât, sub multe aspecte, țara nu a putut depăși subdezvoltarea. Mai mult, spre deosebire de alte țări din aceeași uniune și alianță, România și-a distrus cooperările firești, construite în timp, cu restul puterilor și supraputerilor lumii. Azi, aceste cooperări sunt dintre cele mai reduse din istorie, în paguba țării și a cetățenilor ei.

Este esențial pentru România să fie în uniuni și alianțe convenabile. Dar aceasta nu înseamnă să nu aibă cooperări profitabile cu alte țări. Nimeni nu obligă la așa ceva! Iar ostilizările la care se recurge mai nou de către decidenți iresponsabili, care-și închipuie că „istoria se sfârșește”, costă enorm și  sunt contraindicate.

Din păcate, descurcarea la nivel mediocru este luată în România actuală drept pregătire suficientă. Ca efect, diagnoza „prostocrației” (detaliat în Octavian Știreanu, coord., Trecerea la prostocrație. Publicistică în starea de alarmă, București, 2021) continuă să se confirme pe scară mare, cu efecte dezastruoase. Erorile în materie de ocupare de funcții de decizie costă astăzi cel mai mult pe lume.

 În ceea ce privește politica Statelor Unite ale Americii, am apreciat din capul locului revenirea de la neoliberalism, la republicanismul democratic al tradiției americane,  pusă în mișcare de Donald Trump. Și, cu aceasta, desigur, eliberarea justiției de sub controlul și strânsoarea decidenților politici. Am apreciat voința președintelui de restabilire a dialogului supraputerilor – SUA, China, Rusia – și voința de a stinge rapid războiul. Nu se pot soluționa problemele lumii actuale prin război, iar cooperarea supraputerilor rămâne condiția păcii.

Mi-am dat seama însă de două lucruri. În comparație cu Ronald Reagan, lipsește din spatele actualului președinte american curentul teoretic-argumentativ care să propulseze o asemenea politică. Sau nu este folosit suficient acest curent, care este de obicei puternic în Statele Unite! În aceeași comparație, susținerea din societatea americană este încă ceva mai redusă. Probabil că președintele depinde mai mult decât se crede de forțe din jur.

Aș vrea ca Donald Trump să reușească în cele două direcții. Nu duce însă la nimic speranța unora, de o parte și de cealaltă a spectrului politic din România, că îl vor folosi în favoarea lor pe președintele Donald Trump. Nu se va petrece așa ceva. În fața liderilor americani, oricare ar fi, contează inovațiile de care ești capabil, realizările competitive, ceea ce faci pentru comunitatea din care faci parte. Concetățenii noștri ar proceda înțelept dacă s-ar preocupa să rezolve cu forțele interne dificila situație în care România a fost adusă de către decidenții ei.

 

Autor: Andrei Marga

Sursa: <a href=”http://www.andreimarga.eu“>Andrei Marga</a

Dan Diaconu: Trenul groazei, cum suntem noi și ce-i de făcut

IRN1922. Acesta este indicativul trenului care circula pe ruta Oradia(sic!)-Constanța. 

Într-un mod absolut aberant pentru zilele în care trăim, din trenul despre care vă vorbesc s-au desprins câteva vagoane. Mecanicul a mers cu trenul descompletat până la prima stație(Bănița), unde a lăsat în gară vagoanele care mai rămăseseră legate de locomotivă și s-a întors între haltele Crivadia și Merișor, pentru a recupera vagoanele rămase în câmp. Vă imaginați situația? Niște oameni care rămân efectiv în câmp deoarece unul dintre vagoane s-a rupt de tren! Și alții care pierd aiurea ore într-o stație deoarece s-a ajuns ca trenurile să se descompleteze în timpul mersului. Este ceva de neimaginat!

Nu vă ascund faptul că am citit despre întâmplare în presa străină. În presa noastră s-a cam pus batista pe țambal, deh, era vorba de trenul de la Oradia(sic!). Cum să se întâmple ceva rău în zona de baștină a basculistului mafiot? Am vorbit cu mulți oameni pe marginea subiectului și toți au fost de acord cu mine, anume că efectiv nu se gândiseră că așa ceva ar fi posibil. Am vorbit chiar și un amic spaniol care chiar lucrează în domeniul feroviar și când i-am spus pățania nu i-a venit să creadă. „Asemenea incidente se întâmplau acum un secol, dar și atunci extrem de rar. Totuși, ce sistem de căi ferate aveți acolo?”. Asta i-a fost replica. Similară, desigur cu opinia mea.

În mare nu cred că evenimentele la care asistăm sunt strict întâmplătoare. Trenul ăla coșcovit venind dinspre Oradia(sic!) seamănă izbitor de mult cu România, ajunsă sub conducerea cuplului retardato-mafiot Dan-Bolovan. Trenul își pierde vagoanele exact așa cum România își pierde bogăția și proprietățile sale, iar timpul irosit pe drum e similar vieților noastre distruse de toți netrebnicii înscăunați aici de diverse interese din afara țării. Inclusiv oamenii din acel tren sunt asemeni celor care se încăpățânează să rămână aici, convinși fiind că va fi bine. Ceilalți, care circulă cu mașini, se raportează diferit la situație: unii râd, alții sunt nepăsători, iar cei cărora le pasă sunt de-a dreptul revoltați. Aproape la fel de revoltați precum cei din trenul groazei.

Iată situația! Ce e de făcut? Cei din tren vor spune că nu e nimic de făcut. La urma urmei, ce poate face un biet călător? Cei de pe margine se declară neputincioși. Ce pot face ei, doar de-aia și-au luat mașini. Și vine întrebarea: chiar nu se poate face nimic? Adică nu-i poate da nimeni un șut în cur întregii structuri care a făcut ceea ce se vede? Hai să fim serioși, s-a ajuns prea departe. La CFR e șef căcatul ăla care se plângea că-i e rușine în Dubai cu salariul din țară. Păi de ce nu te faci, bă, șofer de Uber în Dubai? De ce să te sacrifici aici? La fel și cu mafiotul de Temu, Bolojan: o face pe preacuviosul și el cere bani de chirie în condițiile în care stă gratis la RAPPS. Bolojane, marș înapoi la tine la țară, jigodie! După ce a pus un șpăgar mâna sa dreaptă, după ce a mai girat alt șpăgar în Guvern, acum a umplut paharul cu cererea aia penibilă. Băi, mafiot de 4000 de lei, du-te mă înapoi la șpăguțele tale mărunte. Tu crezi că România a Oradia?

Asemeni trenului care s-a destrămat pe drum, la fel e și România. E sabotată zi de zi de jiogodiile pe care le-a pus în frunte. Așa cum e clar că atât trenul și infrastructura pe care rulează trebuie schimbate,  la fel trebuie să devină limpede pentru orice om cu capul pe umeri că țara trebuie schimbată din temelii. După ce principii? După unele simple și cât se poate de corecte.

În țara asta se fură cu legea, deci legea trebuie abrogată și rescrisă din temelii! Cei care ar trebui să  împartă dreptatea fac abuzuri, astfel încât tot sistemul lor fundamentat pe hoție trebuie schimbat.

Cea mai mare amenințare la adresa securității țării vine de la organismele care trebuie s-o apere, deci tot sistemul trebuie schimbat! Cea mai mare lovitură dată bunăstării românului este cauzată de cheltuielile scandaloase, absolut aberante și fără nimic vizibil ale instituțiilor care ar trebui să ne apere și care s-au transformat în cenzori ai opiniilor românilor. Un război acum s-ar tranșa în termenii „câte minute rezistăm până la capitulare” și asta indiferent de adversar. Jalnic!

În țara asta cei care ar trebui să ne facă bine ne-au adus boala și moartea, deci sistemul de sănătate trebuie înlocuit din temelii! Ați uitat? Vaccinarea obligatorie, spitalele care stăteau goale „pentru că pandemie”, cheltuieli aberante cu echipamente și medicamente care au adus moartea. În ciuda salariilor mărite, șpaga e în continuare legea sistemului de sănătate! Ce înseamnă o astfel de nebunie?

În țara asta, cei care ar trebui să educe generațiile viitoare sunt cei care au imbecilizat națiunea! Se plâng profesorii de salarii? Dar care le sunt performanțele? De ce orice copil care merge la școală are nevoie obligatoriu de meditații? De ce în loc de carte în școală se face ideologie?

Mai aveți nevoie de alte exemple? N-aș mai reuși să termin articolul de față dacă m-aș apuca să scriu tot ce merge aiurea. Nu cred însă că există vreun om care să nu vadă adevărul în față, anume că țara întreagă e greșită de la A  la Z și absolut totul trebuie schimbat din temelii! Inclusiv fiecare dintre noi trebuie să treacă printr-un radical proces de schimbare și transformare. Unii mai mult, alții mai puțin.

Nu există decât o singură salvare: România trebuie recucerită de către români și schimbată din temelii. Începând cu jigodia băsescu, țara a fost trădată, iar trădarea s-a transformat în cod de bune practici. Orice politician care a s-a perindat vreodată pe la putere ar trebui să treacă prin furcile caudine ale unui proces real și corect în urma căruia să i se stabilească vinovăția. Să ne înțelegem: în toată nebunia prin care am trecut și trecem nu există nevinovați! TOȚI AU FOST VINOVAȚI! Cine-ar putea fi considerat nevinovat din Parlamentul care a votat practic în unanimitate privatizarea Petrom pe gratis? Doar Vadim, dar pentru el deja nu mai contează. N-ar trebui să răspundă cei care-au făcut o asemenea nemernicie?

Știu că vi se pare radical, dar altă cale nu mai există: ori se termină cu actuala stare de fapt, ori continuăm să mergem pe o cale ferată coșcovită, cu mafioți la fiecare pas care lasă câte-un vagon în urmă pentru a fi jefuit. Și scoateți-vă din cap acel puturos: „eu nu pot face nimic”. Dar ai încercat să faci ceva?

Autor: Dan Diaconu

Sursa: https://trenduri.blogspot.com/

 

Cei care mențin România în picioare sunt puși în genunchi...

 

„România a intrat oficial în „Zodia Bolojan”, o etapă fiscală dură și nedreaptă, în care nota de plată este pusă deocamdată doar pe umerii celor care muncesc corect și cinstit în această țară, plătesc taxe și speră la o viață mai bună.

În numele cruciadei pentru reducerea deficitului bugetar, Guvernul a ales calea cea mai ușoară și totodată cea mai nedreaptă: TVA mai mare, scăderea veniturilor, putere de cumpărare prăbușită, presiune uriașă pe clasa de mijloc și pe românii vulnerabili.

Nimic încă despre tăierea sinecurilor, eliminarea privilegiilor sau combaterea evaziunii fiscale. Nimic încă despre stimularea economiei sau sprijinirea firmelor românești. Azi este doar despre a scoate și mai mult de la cei care deja plătesc’, a scris Mihai Fifor, deputat, pe Facebook.

El a adăugat că românii corecți achită, prețul pentru lipsa curajului de a se lua măsurile care trebuiau luate de la început: corectarea aberațiilor fiscale, precum CASS pe indemnizațiile mamelor, veteranilor sau foștilor deținuți politici, suprataxarea corporațiilor cu profituri uriașe și blocarea externalizării profiturilor, eliminarea sinecurilor și pensiilor speciale, ca dovadă de echitate reală, sprijinirea economiei și a investițiilor publice, în locul politicii punitive, tragerea la răspundere a marilor evazioniști, nu taxarea mamelor, pensionarilor și salariaților.

„Dreptatea socială pare că apune, astăzi, în România. Nu doar pentru că au crescut taxele. Ci pentru că adevăratele cauze ale deficitului sunt încă ocolite. Cei privilegiați rămân netulburați. Cei care fură statul de ani de zile sunt în continuare evitați. Cei care țin România în picioare – sunt puși în genunchi.

PSD nu girează aceste nedreptăți. Suntem la guvernare pentru a face diferența, nu pentru a asista pasiv. Pentru a corecta dezechilibrele, pentru a scurta această perioadă grea, pentru a impune măsuri de echitate fiscală reale. Am spus clar și repetăm: impozitarea progresivă a veniturilor este o soluție corectă, sustenabilă, aplicată în majoritatea statelor dezvoltate și recomandată României de Comisia Europeană. Nu putem continua cu austeritate pentru mulți și protecție pentru puțini”, a afirmat Fifor.

Mihai Fifor menționează că a fost alegerea premierului Ilie Bolojan să promoveze „o variantă dură, care afectează în mod disproporționat populația cu venituri mici și medii”.

C.L.

Lumea Poeziilor - Maurice Careme

 

Dacă nu ne-am făcut Revoluția la timp și până la capăt…

Mai țineți minte voi, cititorii de ziar, adică de la o vârstă și un nivel-două-cinci peste TikTok, cum după Revoluția din 1989 aveam un gust amar cumva? Ceva nu pușca. Eram liberi și nu prea. A venit Mineriada, apoi altele, apoi politicienii cu pulovere peste vechile cămăși scrobite de partid, apoi fiii lor și ne-am lămurit. Revoluția ne fusese confiscată.

Am mai încercat o dată, de două ori. Când cu Colectiv. Când cu Convenția Democratică. Nimic. Înfrânți de Sistem, au zis. Prin urmare, ACUM, la timpul prezent stăm așa. Avem corupție endemică, ca un cancer generalizat. Avem lupi moraliști, cei care cu o mână culeg și aleg și cu gura ne explică ce e Democrația. Dacă vreți, exemplificăm. Sindicatele din Învățământ cer demisia ministrului David, ele denunță, atenție, „sinecurile de partid și cumetriile transpartinice”. Zău, astea toate apărute acum, cu prim-ministrul care face, nu zice? Învățământul era perfect, a venit ăsta și a adus corupția, sinecurile, cumetriile. Bună asta, se poate face banc din ea. Angajații din Guvern critică blocarea detașărilor de la un minister la altul. S-a prins prim-ministrul că asta urmează și le-a blocat „calea de fugă”. Durere! Cum își permite? E… nedemocratic! Cum să nu pot pleca eu când vreau de la APIA la Mediu, la Casa de Pensii, la Prefectură? Păi ce? Nu știi tu câte diplome am eu de participare la cursuri! Apropo, liderul sindicatului Cartel Alfa a amenințat că declanșează greva generală cu o singură solicitare – căderea actualului Guvern. Semn clar că face ceva bine, nu?

În paralel, Natura. Ne dă niște lecții crunte și abia a început. Noi însă învățăm nimic spre zero. S-au terminat în o lună lucrările de deviere a râului Corund. Pârâu, pardon. Adică se putea face într-o lună încă de acum 10 ani. Iar imaginea aceea cu viitura cu lemne, orice ar zice silvicii și s-ar justifica, e de o tristețe cumplită. Urlă a durere a Pădurii. Căutați pozele, punem și noi una…nu sunt doar gunoaie de pe lângă gospodării, acolo sunt bușteni și lemne din rampe adhoc, neduse la timp. În Suceava a căzut grindină cum n-ați mai văzut. Acum, după valul de căldură, după ploi, cică vine o perioadă cu… taifunuri? Dar avem vinovatul de serviciu. Ursul. El face tot răul posibil…avem între 10-12.000 de urși, care aparent ne blochează economia, nu se poate face reformă de ei, chiar cursul valutar e în discuție și ROBOR-ul… Oare nu-s mai periculoși gândacii de la centrul de arși de la Floreasca? În Suceava se cer ajutoare umanitare de urgență. Un judecător îl compară pe prim-ministrul cu un măcelar ce intră în sala de operații, după ce a anunțat reevaluarea superpensiilor și a pensionărilor în mijlocul vârstei a doua. Același prim-ministru care cică a anunțat… pe TikTok… că țara noastră intră în război. Semn că, încă o dată, omul și abordarea sa deranjează până la cel mai înalt nivel. Bolojan și urșii. De fapt, ei sunt marii dușmani, ba chiar dujmani ai societății ro­mâ­nești așa cum se vrea ea acum. Să se facă reformă, dom’le, nu se mai poate așa, dar să nu se schimbe nimic! Printre cei mai vocali sunt cei din administrația locală, ei vor orice schimbare în afara celei care-i privește. Vor mai departe fonduri, buget, poliție locală, vor stații de încărcare electrică în localitate cu nicio asemenea mașină, vor școli închise reabilitate. Pe alocuri, ne recunosc unii mai decenți dintre ei, 80% din încasările locale ba pe alocuri peste 100%, mai trebuie pus, se duc pe salarii și cheltuieli de întreținere, ceea ce înseamnă că Primăria consumă banii comunei total. Și așteaptă finanțări ca să facă ceva. Cumva îi înțelegem, se vor subția finanțările de investiții și vor să aibă activitate. Dar revin la titlu și spun: poate dacă ne făceam Revoluția până la capăt, oricare, una dintre ele, acum am fi avut Firesc. Logică.

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului

(Ne)Gluma zilei - Ilie, mai tare ca George...

 

Vești bune dinspre Săsar. Se lucrează la montarea podului peste râul Săsar...

A început montarea efectivă a podului tehnologic peste râul Săsar, adus din Polonia, care va deservi inclusiv traficului de mare tonaj. Între timp, se lucrează deja și la reabilitarea trecerii cu calea ferată, unde se montează dale elastice.

Până la finalul lunii august traficul rutier va putea fi redeschis pe această rută și, chiar dacă vorbim despre o soluție temporară, sunt toate șansele să se circule chiar mai bine decât înainte.

„Constructorul desemnat estimează că în 10-12 zile podul va fi pe poziție, iar apoi se vor finaliza lucrările carosabile. În același timp, CFR urmează să lucreze și la modernizarea trecerii la nivel cu calea ferată, unde vor fi instalate dale elastice, iar cu ajutorul Direcției Regionale Cluj se va putea moderniza această trecere, ceea ce va îmbunătăți semnificativ traficul din zonă față de situația creată în urma căderii podului”, a declarat ieri Ioan Doru Dăncuș, primarul municipiului Baia Mare.

C.L.

INFORMARE – Principalele noutăți privind asigurările sociale de sănătate prevăzute în Legea nr. 141/2025

Începând cu luna august 2025, prin Legea nr. 141/2025, au fost adoptate o serie de măsuri fiscal-bugetare, inclusiv măsuri cu impact în sistemul de asigurări sociale de sănătate, care, prin implementare, să conducă la sustenabilitate și la asigurarea serviciilor medicale și medicamentelor necesare bolnavilor, precum și la continuitate în acordarea acestora.

1. Asigurați fără plata contribuției

De la data de 1 august 2025, se menține calitatea de asigurat fără plata contribuției pentru următoarele categorii de persoane:

- copiii până la vârsta de 18 ani, tineri de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi, respectiv studenţi-doctoranzi (4.491.781 persoane);

- tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului (16.236 persoane);

- femeile însărcinate şi lăuzele (24.721 persoane);

- pensionarii cu venituri sub 3.000 lei (2.385.705 persoane);

- persoanele cu handicap (180.159 persoane);

- bolnavii cu afecţiuni oncologice (7.193 persoane) beneficiari de programe naţionale de sănătate, care nu au surse de venit;

- persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv (18.168 persoane);

- victimele traficului de persoane, pentru o perioadă de cel mult 12 luni (17 persoane);

- voluntarii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor de urgenţă voluntare, în baza contractului de voluntariat (5 persoane);

- donatorii de celule stem hematopoietice, pentru o perioadă de 10 ani de la donare (0 persoane în evidențele actuale).

2. Asigurați cu plata contribuției începând cu data de 1 august 2025

Categoriile de mai jos au calitate de asigurat până la data de 1 septembrie 2025, potrivit legii, iar după această dată, calitatea de asigurat se menține urmare a reținerii la sursă, începând cu data de 1 august 2025, de către plătitorul de venit, a contribuției de 10%, nefiind necesar niciun demers suplimentar din partea acestora:

- pensionarii cu venituri peste 3.000 lei (1.960.804 persoane) – pentru partea care depășește suma de 3.000 lei;

- beneficiarii unor legi speciale (141.376 persoane) – veterani, revoluționari etc.;

- persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj (44.090 persoane);

- persoanele fizice care beneficiază de venit minim de incluziune – ajutor social (323.542 persoane);

- persoanele care se află în concediu de acomodare sau de creștere și îngrijire copil (127.054 persoane).

3. Persoanele coasigurate

Persoanele coasigurate (650.431 persoane) au calitatea de asigurat până la data de 1 septembrie 2025. După această dată, aceștia își pot menține calitatea de asigurat în situația în care persoana asigurată care îi are în întreținere va depune declarația unică la organul fiscal (disponibilă pe site-ul ANAF) și va plăti 25% din contribuția calculată la 6 salarii minim brute pe economie (echivalentul a 607,5 lei), iar restul de 75% până la data de 25 mai 2026 (1.822,5 lei), sau pot face acest demers în nume propriu.

4. Personalul monahal

Până la data de 1 septembrie 2025 se menține calitatea de asigurat pentru personalul monahal (2504 persoane), ulterior acesta având posibilitatea să opteze pentru plata contribuției prin depunerea declarației unice la organele fiscale și plata a 25% la data depunerii declarației, iar restul de 75% până la data de 25 mai 2026.

5. Persoanele fără venituri cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate

Bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naţionale de sănătate, care nu realizează venituri (58.200 persoane), alții decât cei cu afecțiuni oncologice (7.193 persoane), vor beneficia în continuare de servicii medicale, servicii conexe, medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale acordate în cadrul programului național de sănătate al cărui beneficiar este, precum şi de serviciile medicale care stau la baza acordării acestora (consultații și spitalizări) cuprinse în pachetul de serviсіi medicale de bază, până la vindecarea respectivei afecţiuni.

6. Concedii medicale

Referitor la concediile medicale pentru boală obișnuită (cod indemnizație 01), începând cu data de 1 august 2025, cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii se determină în funcție de totalul zilelor de concediu medical acordat pentru fiecare episod de boală, după cum urmează:

- prin aplicarea procentului de 55% asupra bazei de calcul stabilite pentru pentru certificatele de concediu medical eliberate pentru o perioadă de până la 7 zile de incapacitate temporară de muncă;

- prin aplicarea procentului de 65% asupra bazei de calcul stabilite pentru certificatele de concediu medical eliberate pentru o perioadă cuprinsă între 8 şi 14 zile de incapacitate temporară de muncă;

- prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei de calcul stabilite pentru certificatele de concediu medical eliberate pentru o perioadă de cel puțin 15 zile de incapacitate temporară de muncă.

Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă pentru unele boli cardiovasculare se menține la nivelul actual, de 75% din baza de calcul.

Pentru concediile medicale eliberate în cadrul unui episod de boală pentru care certificatele de concediu medical iniţiale au fost eliberate până la data de 1 august 2025, se aplică dispoziţiile legale în vigoare la data eliberării certificatelor de concediu medical iniţiale.