de Cristian Ionescu
Considerând că intrăm într-o nouă etapă de desfășurare a demersurilor
– legal, diplomatic, mediatic, protest public – pentru eliberarea copiilor și
reîntregirea familiei Bodnariu, dorim să clarificăm câteva aspecte importante.
De ce, cu prioritate,
cazul BODNARIU?!
Suntem alături de toate familiile, de ordinul miilor, care
trec prin situații similare. În special familia Nan ,
căreia astăzi i s-a comunicat că în urma pierderii cazului lor, vor fi
programați să-și vadă copiii de… 4 ori pe an! STRIGĂTOR LA CER !
Pe de altă parte, trebuie înțeles că de câștigarea sau pierderea cazului
Bodnariu se leagă șansele tuturor celorlalte familii. Acest caz care până la ora actuală a adunat cei
mai mulți protestatari din cele mai numeroase locuri este cazul fanion
împotriva Barnevernet! Nu
diluați acest lucru pentru că nu ajută la nimic! Pe mine nu mă interesează că
familia Nan nu este de creștini evanghelici, durerea lor nu este cu nimic mai
mică sau mai mare decât a lui Marius și Ruth! Dar trebuie să acceptăm
realitatea așa cum este: comunitatea evanghelică s-a mobilizat exemplar,
unilateral, în mod susținut și într-o amploare fără precedent în spectrul
protestelor religioase. Nu spun să nu menționăm celelalte familii cărora li
s-au confiscat copiii de către Barnevernet. Nu spun să nu li se ofere suport.
Ceea ce spun este să accentuăm în continuare cauza Bodnariu ca fiind punctul
nevralgic în care Barnevernet – știm sigur acest lucru – este vulnerabil! Toate
celelalte familii vor avea de câștigat din biruința familiei Bodnariu!
Bisericile tradiționale nu trebuie să fie ofensate de rolul nostru proeminent
în această cauză, ci să ne susțină cum și vedem că se întâmplă și suntem
recunoscători.
De ce persecuție religioasă, înaintea abuzurilor
clare ale drepturilor omului de către SPC-ului norvegian?!
Deoarece în
această direcție a apărut prima reclamație, interogatoriile au cuprins suspect
de multe întrebări despre viața religioasă a familiei Bodnariu, principiile de
credință ale familiei Bodnariu, practicile și frecvența activităților
religioase ale familiei Bodnariu! De ce? Pentru că în demența sa, sistemul
ideologic al acestor servicii, dacă nu al întregii societăți norvegiene are la
bază premiza că prea mult creștinism este… suspect. Că până și legile lor absurde și metodele lor
procedurale inumane au fost încălcate la extremă, aceasta ne vorbește de o
entitate sadistică, irecuperabilă.
De ce pauza din luna Martie?!
În primul rând,
nu este nicio… pauză! Nu prea avem chef de amuzamente, dar nu ne-am putut
stăpâni zâmbetul când unii ne-au suspectat că am oprit protestele fiind
intimidați de amenințările nu știu cui. Dragii noștri, suntem trecuți demult de punctul în care ne mai poate
intimida cineva! Strategia noastră de acțiune include câteva paliere de lucru
care uneori funcționează concomitent, alteori alternativ. Există o echipă care
se ocupă de această strategie și totul este foarte bine gândit și inițiat. Până
la 1 Martie a fost protest oriunde, oricând, în voie! ”Pauza” lunii Martie este
doar un răgaz în care ne reorientăm energiile către antrenarea zonei politice
și abordarea mediatică a tuturor țărilor în care avem comunități semnificative,
în special în Statele Unite care contează foarte mult, dacă nu cel mai mult în
rezolvarea cazului Bodnariu. Aceasta înseamnă mii de scrisori trimise prin poștă
(nu e-mail) și mii de apeluri telefonice. De asemenea, pentru a avea o
participare MAXIMĂ (adică, nu lipsește nimeni!) la protestul internațional din
16 aprilie 2016, avem nevoie de un cumul de factori care solicită timp,
pregătire și împrejurări favorabile: aproximativ 150-200 de orașe, protestând
între ore exacte, centralizare de informații, fotografii, imagini video și
mediatizare: realizarea unei emisiuni continue de 12 ore pe fusul orar cu
reportaje din fiecare loc, pregătirea unor programe bine coordonate cu mesaj
comun, vremea să fie cât mai acceptabilă etc., etc., etc. Presiunea care se va
crea în cursul acelor câteva săptămâni de ”tăcere” va fi convertită într-o
explozie de participare la protest, dar va crea și mediul în care zgomotul să
se audă foarte tare. Vă aduc aminte că în ziua a șaptea, înconjurarea
Ierihonului s-a făcut într-o liniște totală, după care a urmat zgomotul suprem.
În fine, ce urmează după aceea?!
Toate la vremea
lor! Un lucru este clar: cunoaștem strategia celui rău, ”nu suntem în
necunoștință de planurile lui”. Pe de altă parte, Cel ce este în noi și care
este mai tare decât celălalt, ”a venit ca să-i nimicească planurile”!
Barnevernet crede că are la dispoziție o mare armată de psihologi, sociologi,
poliție, politicieni etc. În realitate nu sunt decât niște păpuși amărâte,
trase pe sfori de demonii din locurile cerești. Iar acolo, spiritul anticristic
încearcă să distrugă orice structură și sursă de autoritate care nu îi este
subordonată: Biserica Adevărată și Familia Tradițională! Deci, după aceea,
depinde de ceea ce înseamnă… aceea: reîntregirea familiei Bodnariu,
desființarea Barnevernet, izolarea Norvegiei ș.a.m.d.
Și mai depinde și
de cât de repede se întâmplă… aceea.
P.S. Salut
Familia Dragoş ! Vă mulţumesc
Ana şi Gelu că vă gândiţi la mine! De câtva timp port o umbră pe suflet de când
frumoasa familie Bodnariu suferă cumplit în Norvegia. Am fost la mitingul de
protest din Ottawa. Cu mult mai blândă şi mai sfântă e sărăcita şi oropsita
noastră țară ! Sunt mândru că
românii îşi ridică glasul împotriva anticriştilor din lume ! Mi-e dor de România
noastră! Să ne ajute Domnul să ne mai
vedem şi să mai discutăm despre Omenie şi Poezie!
Cu mult drag, Ioan Georgescu MUSCEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu