Înainte de a-i da cuvântul lui Tucker, să cugetăm câteva secunde la partea a doua a titlului: suntem la o secundă, un minut, o zi distanţă de războiul ultim, sau suntem într-o comedie burlească de proporţii planetare? – să fim înţeleşi, comedie a lui Trump, nu şi a CIA, State Department, Pentagon etc.
După cum aţi putut constata, am relatat despre diverse acţinui, măsuri ale lui Trump fără a discuta aplicat pe personajul Trump. De ce? Pentru că încă nu sunt lămurit: este un negustor veros şi ipocrit, un alt mega-ticălos, sau un personaj care joacă, într-o dramă de esenţă shakesperiană, şi rolul regelui şi pe cel al nebunului?
Am, din urmă, trei motive foarte serioase pentru a merge pe ultima variantă, dar doar ceea ce se va întâmpla acum, în criza siriană, îmi poate aduce şi un al patrulea argument într-o descifrare care ar deveni aproape fără fisură. Dacă SUA merge mai departe şi atacă, atunci nu mai e nicio speranţă: războiul total va fi la cale de minute, ore, zile şi doar o minune – ceea ce cade clar în jurisdicţia lui Dumnezeu – mai poate calma şi întoarce lucrurile. Dacă, după flamboaiante şi terminatoare declaraţii, Trump „o dă cotită”, atunci confirmă posibila mea teorie despre ce face şi cum face pentru a sabota un „deep stat”e mult mai puternic, în termeni pur tehnici, decât el.
Până atunci, despre ticăloşia, iresponsabilitatea, dispreţul şi ura faţă de oameni a Occidentului – faza pe America – îl las să vorbească pe Tucker Carlson într-o desfăşurare considerată la ora actuală drept „cel mai important monolog” al acestuia din întreaga sa activitate. Aveţi tradus întregul discurs pe care îl puteţi asculta în paralel cu citirea traducerii.
„În noaptea aceasta, liderii din ambere tabere ale Congresului, din media, din serviciie noastre secrete şi din toate supra-finanţatele noastre thin-tank-uri din Whington, s-au aliniat brusc într-un cor asupra unui unic punct: America trebuie să pornească războiul în Siria, imediat! Bashar al Asaad nu mai poate continua să conducă acea ţară, el trebuie dat jos.
Assad este un om rău, ni se spune. Ultima lui crimă este un atac cu clor gazos desfăşurat în weekend asupra unei suburbii a Damascului, încă deţinută de rebeli. Gazul otrăvitor al lui Assad a sufocat copii. Imagini ale urmărtilor acestuia sunt peste tot pe internet şi sunt îngrozitoare. Assad este un monstru – aceasta este povestea oficială. Aproape oricine, dintre cei din nomenclatură, pretinde că crede în ea.Apropo, forţarea unui război în Siria, i-a unit pe politicienii din ambele tabere. Lindsey Graham şi Howard Dean, de obicei, nu prea sunt de acord pe nimic, dar astăzi ambii cer războiul din Siria. Graham cere atacuri masive asupra armatei siriene. Dean merge mai departe. Pe twitter a spus că preşedintele este o „mămăligă” pentru a trimis doar câteva mii de soldaţi şi a lansat tone de bombe în Siria. Nu e deajuns pentru Howard Dean, care, dacă vă amintiţi, a concurat pentru preşedinţie ca „candidatul păcii”. În noaptea asta el vrea război total în Siria.
Specialiştii din televiziuni, desigur, sunt de acord. În această dimineaţă, echipa de politică externă de la MSNBC explica că este mult mai important pentru trupele americane să lupte în Siria decât să-şi apere propriile graniţe aici, în America. Trump trebuie să treacă la acţiune, era acordul sălbatic al fiecăruia.
Toate acestea ar trebui să vă supere deja.
Acordul bipartizan universal asupra unui lucru este, de obicei, primul semn că ceva profund lipsit de înţelepciune este pe cale să se întâmple, măcar pentru faptul că nu mai rămâne nimeni care să pună întrebările pornite din neîncredere. Şi noi trebuie să fim neîncrezători în ceea ce se întâmplă, începând cu atacul cu gaze însuşi.
Toate geniile ne spun că Assad a omorât acei copii, dar ştiu ei sigur acest lucru? Desigur că ei nu ştiu, ei doar se prefac a ştii. Nu au nici cea mai mică idee despre ceea ce s-a întâmplat în realitate.
De fapt, ambele părţi din războiul civil din Siria posedă arme chimice. Care ar fi fost avantajul lui Assad să utilizeze clor gazos săptămâna trecută? Ei bine, nu ar fi avut niciunul. Forţele lui cîştigă războiul din Siria, adminsitraţia americană tocmai a anuţat intenţia de a retrage trupele din Siria. Acestea sunt veşti bune pentru Assad. Singurul lucru pe care ar trebui să-l facă acum, pentru a le da peste cap şi a-şi provoca probleme, ar fi să utilizeze clor gazos împotriova copiilor. Şi totuţşi, ei ne spun că a făcut-o. El este răul.
Vă rog să vă amintiţi că aceasta este exact aceeaşi poveste pe care ne-o spuneau în aprilie anul trecut. Vă amintiţi că, în urmă cu un an, noua administraţie anunţa că nu mai are în vedere debarcarea lui Assad? Schimbarea regimului nu mai era politica noastră. Corul războiului de la Washington a început să urle cuprins de nebunie şi doar peste câteva zile Assad, se presupunea, a fi folosit gaz sarin împotriva civililor. Aveau un video. Drept care, am bombardat, ca răspuns, o bază siriană.
În acelaşi timp, întrebarea pe care o ridica acest spectacol era une evidentă: suntem noi siguri că Assad a făcut-o? Părea ciudat şi contraproductiv pentru el. Gura – ne explicau ei, bineînţeles că suntem siguri. Ce întrebare nepatriotică! Dar, evident, minţeau!
Acum două luni, ministerul apărării a admis că, de fapt, noi nu avem nicio dovadă că Assad a folosit gaz sarin. Povestea, reiese, nu a fost decât propagandă destinată să-i manipuleze pe americani, ca mai tot ceea ce ei spun. Am mai văzut acest film şi înainte şi ştim cum se termină.
Doar ca un exemplu de discuţie, să presuunem că ei nu mint de data asta. Să presupunem că Assad chiar a folosit clor gazos împotriva copiilor. Apropo, sunt convins că este capabil de asta. Nu caut aici să-i apăr dimensiuna sa morală. Să spunem că a făcut-o. Merită acest fapt începerea unui nou război?Dărâmarea lui Assad ar avea ca rezultat haosul în Siria. Alte multe mii ar muri. Am putea, în realitate, să asistăm la genocidul uneia din ultimele comunităţi creştine din Orientul Mijlociu şi asta ar trebui să ne intereseze. Ar fi şi nişte victime americane. Un nou război ar costa zeci de miliarde de dolari, poate sute de miliarde.
Ar face el America mai sigură? Ar face el regiunea mai stabilă? Apropo, cam cum a funcţionat de fapt schimbarea de regim din Irak şi din Libia?
Asta nu conează, spun liderii noştri morali pe CNN şi peste tot. Atrocităţi ca acestea nu pot fi tolerate.
În regulă, dar hai să fim realişti – nu tolerăm noi, de fapt, tot timpul atrocităţi ca acestea, nu este, de exemplu, o foamete devastatoare care omoară copii din Yemen? Saudiţii sunt cei care provoacă această foamete. Ar trebui să tragem cu tomahawk-uti asupra Riyadului?Nu, dacă nu este şi pe You Tube – se pare.
Arunci când îţi conduci politica externă după filumleţe virale, imaginile sunt esenţiale, dar, în viaţa reală, Siria este un loc extrem de complicat.
Dacă pleacă Assad, cine va conduce? Avem un alt om puternic pentru a-l instala sau sperăm că o democraţie stabilă va apărea în mod magic la finalul acestui război civil prelungit?
Şi, mai precis, cine sunt aceşti rebeli moderaţi despre care tot auzim, cei pe care îi susţinem cu dolarii din impozitele noastre? În realitate, se dovedeşte că o mulţime dintre ei sunt nişte islamişti nebuni. De exemplu, oraşul în care se spune că atacul chimic a avut loc este controlat de Armata islamului, un grup radical, care a chemat la stabilirea în Siria a unui stat islamic condus după legea Shariei. Fondatorul acestui grup cerea exterminarea tuturor şiiţilor şi alawiţilor, iar noi, se presupune, ar trebui să pornim un nou război, pe seama acestui grupări. De ce?
În 2013, atunci când războiul sirian era doar la început, un spectator al acestuia scria pe tweitter:
Trebuie să nu ne implicăm în Siria, rebelii sunt la fel de răi ca şi regimul, ce am obţine pentru vieţile noastre şi miliardele de dolari? Zero!:
Să lăsăm Liga arabă să poarte de grijă Siriei. De ce nu ne plătesc aceşti arabi bogaţi pentru costurile uriaşe ale unui astfdel de atac?
Ce altceva vom obţine din bomdardarea Siriei, în afara unor datorii suplimentare şi a unui posibil conflict pe termen lung?
Ştiţi desigur cine a scris aceste tweeteruri. Donald Trump şi avea dreptate şi acesta este unul dintre motivele pentru care a fost ales preşedinte.
Acum, aceiaşi oameni care au adus clasa mijlocie americană în pragul decesului, au lăsat America cu graniţele neapărate şi prinsă în conflicte fără sfârşit în ţări pe care nu le puteţi găsi pe hartă, ne spun că preşedintele trebuie să-l dea jos pe Assad pentru motive care sunt atât neclare cât şi demonstrabil necinstite. Şi, apropo, acest lucru chiar se poate întâmpla.
Înainte ca să se întâmple, Congresul ar trebui să ia în discuţie un nou amendament la constituţie. Să-i spunem amendamentul Lindsey Graham. Iată cum ar trebui să sune:
„Congresul nu ar trebui să mai răstoarne vreun regim până când nu termină de reconstruit ultimul regim pe care l-a răsturnat şi, de asemenea, generalii de „talk-show” vor trebui să viziteze personal fiecare câmp de luptă pentru care susţin necesitatea războiului.”
Aceasta ar avea un efect imediat şi pozitiv.
Să sperăm că va trece!”
Autor: Paul Ghițiu
Sursa: Solidaritate europeană
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu