PNL a făcut public un sondaj potrivit căruia diferenţa
dintre PNL şi PSD a ajuns la trei procente. Astfel intenţiile de vot ar fi 27%
PNL, 30% PSD. În Parlamentul European
fiecare partid se aliniază familiei politice din care face parte, rezultând o
majoritate de dreapta sau de stânga. Acum majoritatea din PE este de dreapta.
Nu ştim câţi
parlamentari va reuşi să trimită PNL în Parlamentul European în 2019. În schimb
avem datele de la alegerile din 2014.
PNL a obţinut 6 mandate, PDL 5, PSD, în alianţă cu pierdutul
pe drum UNPR, 16 mandate. UDMR a obţinut 2 mandate, partidul lui Băsescu, PMP,
2 mandate, iar independentul Mircea Diaconu, dat afară din PNL, un mandat. În
total României îi revin 32 de mandate, şi este posibil să crească la 33. În
total, cu Marea Britanie, în PE sunt 751 de parlamentari.
Din 2014 s-au schimbat câteva lucruri. Cel mai important eveniment
a fost fuziunea celor doi foşti mari adversari, PNL şi PDL. După alegerile din
2014 PNL făcea parte din grupul ALDE, iar PDL din PPE. După fuziunea celor două
partide câţiva parlamentari au trecut la partidul lui Tăriceanu, iar cei rămaşi
la PNL au aderat la grupul Partidului Popular European.
În 2019 se intră în alegeri în altă formaţie. A apărut USR
şi PLUS, iar PDL a dispărut. ALDE România este pe cale de a fi exclus din ALDE
European pentru ca locul lui să fie luat de partidul din care face parte Dacian
Cioloş.
Relaţionat la 2014, sondajul prezentat de Ludovic Orban este
unul foarte optimist. PNL poate obţine 27% din voturi la alegerile din luna
mai, dar se pune problema în detrimentul cui?
În primul rând, la nivel declarativ, PNL îşi propune să ia
din voturile PSD. În realitate o parte din votanţii PNL vor fi tentaţi să
voteze USR-PLUS. Există o falie care desparte electoratul de dreapta de
electoratul de stânga. Votul pentru PE este cel mai politic posibil. Cei mai
mulţi alegători votează o abstracţie. Se uită la ce fac partidele în ţară nu la
ce fac sau ar putea face ele la Bruxelles. Din această cauză gradul de
absenteism este cel mai mare la alegerile europene. Câştigă mai multe mandate
partidele care au un electorat captiv, care au structuri teritoriale în toate
judeţele.
Pe acest lucru se pot baza doar câteva partide: PSD, PNL,
UDMR, ALDE. Pentru USR, ca şi pentru PLUS, asta este o mare problemă. Mizează
pe reţelele de socializare, dar utilizatorii reţelelor nu se prea prezintă la
urne.
Nici PMP nu se poate lăuda cu structuri teritoriale
puternice. Victor Ponta cunoaşte rolul acestor structuri de la nivel local şi
munceşte pentru constituirea lor.
Date fiind aceste avantaje pentru unele partide şi
dezavantaje pentru altele, este foarte posibil ca PNL să aibă un procent de 27%
în intenţiile de vot.
Discutabilă este însă diferenţa de doar trei puncte faţă de
PSD.
Strategia generală adoptată de PNL în lupta cu PSD implică o
serie de tactici mai greu de depistat în tărăboiul de zi cu zi de pe scena
politică. Rezultatul este radicalizarea taberelor. PSD devine şi mai de stânga,
iar opoziţia şi mai radical de dreapta. Ca şi concepţie, un partid de dreapta
aflat la putere poate fi învins de un partid de stânga care se radicalizează.
Este şi cazul democraţilor americani în lupta lor cu preşedintele Trump.
PNL a luat-o însă în direcţii nu foarte clare. Nu se
radicalizează în probleme de economie, ci doar pe justiţie, stat de drept. Asta
derutează mediul de afaceri, aşadar însăşi coloana vertebrală a bazinului
electoral de dreapta.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu