Lupta locală pentru europarlamentare

A fi europarlamentar este una dintre poziţiile cele mai râvnite de politicieni. În primul rând este bine plătită, în al doilea rând ai exact atâtea responsabilităţi câte doreşti să ai. Practic nu ai nicio obligaţie. Trebuie să fii atent să nu ţi se însceneze o farsă ca lui Adrian Severin şi să intri la puşcărie.

Dacă vrei, mai ţii câte o conferinţă de presă ca să spui ce ai mai făcut sau ce vrei să faci.

Dacă poţi duce vizitatori la Bruxelles şi Strasbourg pe banii Parlamentului European, sau poţi păstra banii pentru tine şi doar să decontezi costurile presupuselor vizite. Şi eventual să iei bani şi de la vizitatori, aşa cum a făcut un europarlamentar german. Şi nu unul oarecare, ci chiar Elmar Brok, un foarte puternic politician creştin-democrat din Germania.

Nu ai obligaţii faţă de nimeni, nici măcar faţă de propria ta ţară. Votul fiind suveran, votezi cum vrei. Aşa se face că unii parlamentari votează şi sancţiuni împotriva României, pe motiv că partidul adversar este rău intenţionat.

În Parlamentul European ajung candidaţii care se află pe locurile eligibile. Lupta se dă, aşadar, pentru primele locuri. Fiecare partid îşi cam ştie forţa şi îşi socoteşte cu exactitate câţi candidaţi au şanse reale.

Se bazează pe sondaje, dar mai ales pe intuiţie şi socoteală proprie. PSD obţine de ani buni cele mai multe locuri. Urmează PNL, iar mai jos se află tinerele speranţe USR, ALDE. Ultimul sosit, PLUS, este inclus printre partidele care ar putea trece pragul electoral. La fel şi UDMR.

Şanse mici se dau partidului lui Traian Băsescu. Actualii parlamentari PNL, foştii lui protejaţi, l-au abandonat după ce şi-a făcut alt partid.

Emoţii au toţi actualii europarlamentari. Soţia lui Crin Antonescu şi soţia lui Victor Ponta nu mai prind locuri eligibile. Fostul preşedinte PNL şi-ar dori el însuşi un loc eligibil pe listele partidului. Slabe şanse. Foştii lideri de partid după ce nu mai sunt la cârmă sunt daţi la o parte. Este şi cazul lui Crin Antonescu.

În luna mai vor avea loc alegerile. Partidele sunt în fierbere. Timpul trece, fiecare are alte probleme de rezolvat. PSD se învârte în jurul amnistiei ca şi câinele turbat în jurul cozii. Leul a luat-o razna, guvernul are alte priorităţi. Liviu Dragnea îşi construieşte o figură de sfinx. Nu a participat la solemnitatea de transmitere a preşedinţiei rotative a Consiliului UE.

Nu a participat nici la sărbătorirea zilei Unirii Principatelor. Are multe probleme pe cap, probleme în partid, probleme la guvern, probleme cu justiţia, probleme cu preşedintele Iohannis, probleme cu instituţiile europene. Listele la PSD se vor face ca întotdeauna, cu aprobarea şefului. La PNL Ludovic Orban nu are atâta autoritate ca să poată decide singur, dar cuvântul lui contează.

La Pro România Victor Ponta a declarat că se pune primul pe listă ca să atragă voturi, dar rămâne acasă. De asemenea, Dacian Cioloş intră primul pe lista PLUS, dar nu spune dacă merge la Bruxelles sau rămâne să lupte pe frontul intern.

ALDE şi-a făcut socoteala şi crede că va obţine patru locuri sigur, iar al cincilea este aşa şi aşa.

UDMR îşi propune să obţină trei parlamentari în loc de doi. De fapt şi România va avea în 2019 un număr de 33 de europarlamentari, nu 32 câţi are acum.

Temele care vor fi dezbătute în campania europarlamentară sunt cele cunoscute. Şi care nu au nimic în comun cu Parlamentul European. Sunt teme naţionale, ciomăgeală obişnuită.

Peste tot, în toate ţările, la alegerile pentru cel mai înalt forum politic al UE se constată un procent foarte mare de absenteism. Altfel tradus, lumea nu este interesată de aceste alegeri.

În aceste condiţii sunt în avantaj partidele mari, cu structuri teritoriale puternice. PSD are structuri teritoriale puternice. De aceea lupta se va duce la nivel teritorial, ca la alegerile locale.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş