„Baladă-chiot-doină”
Adună-mă şi poartă-mă prin mine, umbră a neiertării pătimaşe!
Viscolul ororii de atingere, mi-a sfâşiat calea spre căile lui, lui…
Port în glas, mărgăritare şlefuite de versul somnambul,
Nu mai percep de ce mâine pare ieri-ul zidit de viu, ca el, el…
Opriți-vă din întrebări, îngeri ai tainelor celeste, auzindu-mi balada sugrumării,
Chiuţi, demoni ai înnecului, ca să vă cunosc armele ce mi l-au ferecat, …l-au…
Alcoolul cu gheaţa galaxiilor populate prin găuri de bruiaj al sinelui,
Mă şerpuieşte prin colbul drumului de ţară cu pândă prin pietrele ca el, el…
Ce oază a neliniştilor îl adâncește sihastru printre luxurile speriate?
Cum să-i editez pelicula încâlcită în alergări astmatice spre focul lui, lui-lui-lui-lui-lui-lui-lui…
Lui… lui-lui-lui-lui-lui-lui-lui…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu