Analiza construcţiei
Podului lui Traian
Studiind unele evenimente din istoria locuitorilor din
spaţiul –carpato-danubiano –pontica am observant că, uneori, istoricii nu interpretează
logic unele evenimente, fapte şi lucruri întâmplate în istoria acestor locuri.
Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă logica, şi istoria
acesteia, pentru a vă înlezni, dragi cititori, cunoaşterea istoriei unui
obiectiv de la Istru ( Danubius, Dunăre), am să vă relatez unele amănunte
despre logică care este stiinta al cărui obiect este stabilirea condiţiilor
corectitudini gândirii, a formelor şi legilor generale ale raţionării juste,
conforme prin ordinea ideilor cu organizarea legica a relatiilor obiective. In
stabilirea acestor condiţii, logica face abstracţie de conţinutul concret al
diverselor noastre idei, fiind în acest sens o ştiinta formală, analoagă cu
gramatica sau cu geometria.
Aşa, de pilda, ea se ocupă cu noţiunea sau cu judecata în genere
şi cu o anumită noţiune sau judecată determinată concret. Logica se împarte în
trei ramuri mari: a) logica clasică (formal filozofică), b) logica matematică
(simbolică, numită şi logistica) si c) logica dialectică.
Logica clasică şi logica matematică expun formele si legile
gândiri concrete în momentul relativei lor stabilităţi, în timp ce logica
dialectică le expune în procesul mişcării şi dezvoltării, al dialecticii lor.
Logica clasica si logica matematică expun formele şi legile
gândiri concrete în momentul relativei lor stabilităţi, în timp ce logica
dialectică le expune în procesul mişcarii şi dezvoltării, al dialecticii lor.
De aceea logica clasică şi logica matematică sunt
subordonate, prin natura lor, logici dialectice, pe baza faptului că stabilitatea,
în genere, este relativă faţa de caracterul absolut al mişcării şi, ca atare,
prin natura ei, subordonată acesteia.
Logica clasică (logica de tradiţie aristotelica) studiaza
notiunea, judecata, ca raport între noţiuni, si raţionamentul, ca raport între
judecăţi. Ceea ce caracterizează logica clasica este relevarea raportului de
determinare de la general la particular, de la gen la specie, generalul si
esenţialul fiind considerate fundamentele pentru o cunoastere stiinţifică
veritabila.
Am făcut această incursiune în elementele principale ale
Logicii, pentru a se înţelege mai bine relatarea mea de mai jos.În baza logicii
clasice voi analiza construcţia aşa zisului Pot al lui Apollodor din Damasc de
peste Dunăre. Analiza mea nu doresc să oscileze între logic şi ilogic.În lumina
logicii adevărul istoric cred că este de partea mea.Aşa cum se relatează în
istoria clasică a românilor se stipulează că acest pod a fost construit în
perioada anilor 103-105 de către arhitectul Apollodor din Damasc, pentru ca Traian
să reuşească să treacă armatele sale peste Dunăre cu scopul de a cuceri Dacia,
în dorinţa sa de a o transforma în provincie romană.
Această construcţie a fost considerat cel mai lung pod din
Imperiul Roman. Însă, analizând logic construcţiei Podului vedem că nu a ajuns
până la noi niciun document în care să se specifice construcţia acestui pod,
nici în folclor, nici epigrafic, sau în literatură nu a rămas nimic.
Se cunoaşte faptul că în urma victoriei lui Traian pe
pământul Daciei, din timpul celor două războaie, 101-102 şi 104-105, s-a
construit în piatră Columna lui Traian de la Roma, care relatează, pas cu pas,
momentele celor două războaie.Această Columnă a lui Traian a fost construită de
Apollodor din Damasc. În lumina logicii acesta ar fi trebuit să imortalizeze pe
monument şi construcţia podului de peste Dunăre, aşa cum se spune, construit de
el..Dar…acest eveniment şi monumentalitatea Podului nu apare pe monumental de
la Roma.În mândra Împăratului şi al constructorului ar fi trebuit să fie
inscripţionat pe monument şi această mare realizare.În acest context, se pare,
în lumina logicii, că podul de peste Dunăre nu a fost construit de romani.
În sprijinul afirmaţiilor mele aduc o baladă populară din
folclorul aromân în care se vorbeşte despre construcţia podului de care facem
vorbire.Balada se numeşte”Puntea din artă “, în care ne vorbeşte, valorificând
probabil, o legendă mai veche, despre trei meşteri constructori iscusiţi care
au muncit la construcţia unui pod peste Dunăre timp de şase ani.
Logica noastră concordă cu cercetările de astăzi, având în
vedere că Burebista era stăpân şi pe teritoriile de peste Dunăre.În lumina
acestei evidenţe este de la sine înţeles că Burebista trecea Dunărea când
dorea.
Revenind la logică putem spune: 1. În primul rând este
absolut ilogic ca romanii să fi putut construi podul de la Drobeta într-un
răstimp atât de scurt (numai 2 ani) în condiţiile în care unul dintre maluri se
afla încă în stapânirea dacilor! 2. În al doilea rând este absolut ilogic ca
Decebal, pentru care libertatea poporului său era mai presus de orice altceva
să stea cu mâinile în sân si să privească cum se construieşte un pod care punea
în pericol însăşi existenţa statului dac! 3. În al treilea rând afirmaţia este
ilogica întrucât cercetări efectuate de către ingineri au pus în evidenţă
faptul că, cu tehnica actuală şi pe vreme de pace, sunt necesari cca. 5 ani
pentru finalizarea unei asemenea constructii ! Atunci era război! Iar Traian nu
era un copil care se juca de-a războiul să nu-si dea seama că-şi decimează
armata în van urmărind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea pe Columnă
armata romană trece pe un pod de vase!
Necesitate care se impunea având în vedere faptul ca
Imperiul Roman încerca să-si extindă dominaţia în sudul Dunarii ! Prin urmare,
este logic şi de bun simt să conchidem că, Burebista este constructorul podului
de la Drobeta. Apollodor doar a refăcut partea de lemnărie a podului pentru ca
Traian să poata avea o cale mai facila pentru a jefui Dacia de toate bogătiile
ei! Dar ce se întâmplase cu podul în ajunul ocupatiei romane? Decebal, strateg
vestit, surprins de atacul romanilor, distruge lemnăria podului. Faptul pare a
fi atestat de bucătile de bârne arse aflate la faţa locului pe fundul apei
coservate de depunerile aluvionare.
Deci, pentru a frâna în oarecare măsură invazia romană,
Decebal, din necesităti de strategie militară, distruge opera înaintaşului său,
Burebista. Aceasta va fi refăcută de un alt dac, de această dată împărat al
Bizanţului, anume Constantin cel Mare, născut în oraşul Nis, aflat azi în
Bulgaria! Nu ar fi cazul să reconsiderăm ignoranţa cu care privim realizarile
stramosilor nostri?!
Concluzionăm că logica e necesară şi în interpretarea
evenimentelor istorice.
Al.Florin ŢENE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu