Știința de carte nu garantează un caracter
exemplar. Dacă învățătura nu se așterne la momentul potrivit și
peste o minte echilibrată, ea poate produce exact efectul distrugător al zilelor calde, primăvăratice, rătăcite prematur
în miezul iernii: ghioceii se deschid, merii înfloresc, natura se lasă înșelată,
apoi vine înghețul și praful se alege atât de recoltă cât și
de normalitate.
Toate națiunile au
avut, de-a lungul istoriei, intelectualii lor defecți. Genul de lepre pavoazate cu diplome și onoruri primite contra slugărniciei și a vânzării de țară.
Cel mai ușor de cumpărat sunt orgolioșii lipsiți
de Dumnezeu.
La capitolul acesta noi, românii, am fost mereu printre
medaliați.
Nu voi face o retrospectivă a intelectualilor noștri defecți,
care ne-au amărât viața în ultimele
decenii cu balele și poltronismul lor.
Sunt bine cunoscuți, iar cei mai
proeminenți dintre ei chiar și-au câștigat
un apelativ care îi leagă nemijlocit de numele unui președinte satanic.
Ceea ce mă frapează însă până la iritarea de a le consacra
acest articol este forța celor mai
purulenți dintre ei de a naște epigoni.
În ultimele zile nu mai puțin
de trei astfel de epigoni, de specimene dizarmonice, apărute din spuma de
fiertură murdară a unor așa ziși mentori ideologici, mi-au atras atenția. Și
prin tupeu, deși la capitolul acesta
ne-au obișnuit că sunt de neîntrecut,
dar, mai ales, prin prostie. E, totuși,
hilar, să-I vezi pe unii care în sinea lor se consideră deștepți
nevoie mare cum dau în gropi de atâta nătângeală fudulă.
Vă mai amintiți de
Florin Călinescu? Realiza, pe vremuri, un talkshow de succes cu și despre politicieni. Garagață, miștouri
de bodegă, ,fonfleuri, decolteuri, recuzită de tabloid. Mergea! Lumea se amuza,
mai o bere, mai o râgâială și trecea
seara. A doua zi toți uitau de
emisiunea lui și gata, ce ne-am mai
râs. Începeau o nouă săptămână cu frunțile
descrețite. Acum, de-o vreme, de
indignare față de ciuma roșie, domnul Călinescu și-a ieșit din pepeni.
Cum toți sunt niște idioți, s-a hotărât
să candideze EL la prezidențiale, să-i
distrugă EL pe pesediști cum știe EL mai bine. Cu intenții serioase, cu declarații oficiale, nu la vrăjeală. Până aici totul
e OK. Doar că limbajul i-a rămas același:
caterincă de Dorobanți, flegme aruncate
prin strungăreață, tot tacâmul de
derbedeiaș de cartier, ce mai! Iată o
mostră:
“Întors din vacanţă,
repetentu’ livulică postează o poză cu nişte nătărai. Și cu un alt repetent. Cel
puţin. moliceanu. Zice că viitorul arată bine. Pentru el. Normal. Acuma, ar
trebui să precizeze cu care din damele lui a fost în recreaţie, de nu a putut
să îşi expună făţăul la ceremonia de la Ateneu. Când cu preşedinţia Europii…sau
poate nu a avut cravată”.
Eu vă întreb doar atât: ce român normal la cap (evident că
nu mă refer aici la alde Bot sau Sandy sau Dide care, accept, se pot simți reprezentați
de textele lui Florin Călinescu) și-ar
arunca votul pe un asemenea candidat, care nu e în stare să iasă din pielea lui
de cabotin de doi bani pentru a demonstra măcar pentru câteva secunde că știe să fie și
serios atunci când e nevoie. De-asta spun că la acest domn prezidențiabil e vorba de prostie multă. De prostie
crasă. Cum să interpretezi un rol de președinte
de țară, serios, cu dume de berărie cu
pufuleți?!
Un al doilea epigon, strivit după cum se pare de
personalitatea paternă, este juniorul Caramitru. Andrei Caramitru. Acesta și-a a băgat capul în poză exact ca neghiobul
vânător de muște cu limba care și-a prins gâtul în ventilator, părând a dori
să se revendice direct din duhneala național
– socialistă a lui Mircea Mihăieș. Tot
ce pot spune despre acest fiu jalnic este că îmi pare rău de tatăl lui. Să
investești atât într-o odraslă (și bani, și
așteptări, și timp, mult timp – “copilul” înțeleg
că a adunat peste 40 de ani până la acest debut politic fulminant) și să iasă așa
ceva… Durere mare. Cum s-o simți
regalistul Ion Caramitru defilând sub lozinca Nihil sine Deo cu un vlăstar care
propovăduiește arestarea la grămadă a
celor care nu gândesc ca el și chiar
arderea acestora pe rug, precum a cărților
interzise pe vremea inchiziției. Doamne
ferește!!!
În fine, ca să și
râdem puțin la sfârșit, un recidivist în ale enormităților lansate cu aerul de cimpoi al
ventrilocului ce vorbește cu burta,
altfel zis din vintre: Radu Banciu. Se știe
că omul lucrează sub presiune. Înainte de orice emisiune se cuplează la un
compresor, iar la 3, 2, 1, Start i se scoate dopul. Ce urmează după aceea este
vria turbo specifică baloanelor umflate, cărora li se dă drumul la gură.
Scăparea de sub orice control logic, de sub orice disciplină a raționamentului riguros.
Zilele trecute i se pusese pata pe Serbia și pe azilul politic acordat de judecătorii
acestei țări lui Sebastian Ghiță. După ce i-a caracterizat pe sârbi mai
ceva ca la “blagosloveniile” de legat din Cuțarida,
a dat sentința cam în următorii termeni
(reproduc din memorie): dac-aș fi
autoritate română aș întrerupe pur și simplu relațiile
diplomatice cu această țară
subdezvoltată. Adică noi suntem în UE, ei nu, și
ne dau ei nouă lecții de justiție? Oricum ar fi fost procesul lui Ghiță în România cum să vii tu, comparabilă cu țările africane sau și mai rău, și să spui
că justiția din Româia e de căcat, că
se falsifică probe și se încalcă
drepturile omului? Inadmisibil!.
De-asta spun: mare e grădina lui Dumnezeu și mulți
zbanghii cu niscai diplome la active dar caracter ioc se joacă de-a “țară, țară,
vrem ostași”. Și cu coarda, și cu
elasticul dar, mai ales cu răbdarea oamenilor normali care se întreabă ce s-ar
întâmpla dacă acestor descreierați
le-ar pune cineva într-o zi, în mână, un pistol adevărat, cu gloanțe adevărate.
Nu-s de luat în serios dar nici de luat în glumă. Trebuie
doar luați într-o severă supraveghere
medicală.
Sursa: Contele de
Saint Germain
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu