Dragnea, Dancila,
Teodorovici, Nicolicea, Iordache, Codrin Stefanescu, Serban Nicolae. Toate
aceste nume, dar nu numai ele au in comun ceva care ii leaga unul de altul, ca
un cordon ombilical: mediocritatea.
De la fiecare in parte si de la toti la un loc emana
discursul sfertodoct al omului care vrea sa te mitralieze cu vorbele, intrucat
stie ca nu are argumente convingatoare, iar idei are si mai putine.
Convingatoare i se par doar vocabularul de maidan si
limbajul ca la usa cortului, ca sa nu mai amintesc de dezgustatorul gest al
unui deputat caruia nu i-a rosit obrazul, cand a incercat sa-si spuna opinia
prin lexiconul degetelor, iar partidul nu l-a judecat in niciun fel. Merge, ca
suntem majoritari!
Primitivismul
intelectual si stilul grobian
In opinia mea, nici domnul Dragnea, seful acelui deputat, nu
se situeaza mai prejos, cand isi trateaza un coleg si fost bun prieten cu
apelativul de sobolan, doar pentru ca acesta i-a intors spatele dupa ce fusese
tradat si umilit in modul cel mai ordinar. In politica, suporti chiar si
tradarea, dar numai pana la un numit punct.
Iar Liviu Dragnea depasise punctul respectiv intr-un mod
insidios si cu o seninatate care aminteste de cuvintele intelepte rostite
candva de istoricul Nicolae Iorga: "Sarpele e odios nu pentru ca musca, ci
pentru ca se ascunde ca sa muste".
De doamna Dancila nu mai vorbesc, la domnia sa primitivismul
e in floare, iar sfertodoctismul exalta de indata ce deschide gurita sa
vorbeasca liber si fara textul dinainte scris cu grija, de catre consilierii
sai. Mi se pare mai putin probabil ca ar avea curajul sa si-l scrie singura,
daca ne luam dupa aforismul lui Titu Maiorescu, conform caruia "cine
vorbeste gresit, acela sigur gandeste dezastruos".
Trebuie sa recunoastem insa ca nici evidentul primitivism
intelectual al doamnei Dancila, nici stilul grobian al domnului Dragnea nu se
compara cu bombele proletcultistului Eugen Orlando Teodorovici, lansate anume
ca sa scoata bani din piatra seaca, sa-i aduca pe toti la buget si sa umple
visteria cu venituri.
Taxa pe lacomie si
impozitul pe fumarit
Nu voi aminti aici respectivele bombe, cu totii ne aducem
aminte cum a dat cu oistea in gard cam de fiecare data, dar ma voi opri
negresit la recenta "taxa pe lacomie", mai nastrusnica decat multe
altele.
Primitivismul nu consta in faptul ca a nascocit o aiureala,
ci in acela ca transforma aiureala in lege si incearca sa ne-o impuna noua ca
buna, luandu-ne de prosti.
Taxa pe lacomie? Cred ca se cutremura profesorii de la ASE,
care l-au invatat stiinta economiei pe domnul Orlando si carora nu le-a trecut
prin cap ca poate ajunge cineva pana acolo, incat sa inventeze una ca asta doar
de capul lui (poate si al doamnei Viorica), fara sa se consulte cu expertii
tarii.
Am auzit de "taxa pe valoare adaugata",
"impozit pe venit", "impozit pe profit", "impozit pe teren",
chiar si de "impozit pe fumarit", am auzit si de "impozitul pe
barba" adoptat de tarul Petru I in Rusia, dar asta cu lacomia e prea de
rasul curcilor. Nici fanariotilor nu le-a trecut asa ceva prin cap.
Nici nu-ti vine s-o pronunti, iar unii, deranjati de
denumire, i-au zis "taxa Orlando".
Nici nu pare a fi o masura economica. A aparut din senin,
fara un studiu prealabil, fara o cercetare, ca o simpla lozinca populista, de
tipul "sa-i ardem pe ghiftuiti, mama lor de imbuibati!".
Proletcultistul Teodorovici a cam intarziat cu cateva
decenii. Este prea tinerel ca sa-si aduca aminte de anii '50, cand tancurile
sovietice aduceau proletariatul la putere in Romania. Atunci, Guvernul Petru
Groza stabilea exact in acelasi stil, cu de la sine putere si fara studiu de
impact, "impozitul pe inavutire" sau "taxa scolara pe origina
sociala".
Aceasta din urma te ingrozeste numai cand auzi de ea. Pentru
copiii unor personalitati din lumea intelectuala interbelica, niste Orlanzi de
pe vremea aceea au stabilit o taxa de scolarizare, aproape imposibil de platit.
Fara taxa, nu erai primit la facultate. Parintii isi vindeau bunurile ca sa
suporte taxa, altii abandonau disperati in timp ce reprezentantii
proletariatului de la putere isi spuneau in gand "mama lor!".
Cel mai ciudat este insa faptul ca ciudata taxa nu urmarea
sa aduca venituri la buget sau sa aplaneze inechitati. Era doar modul prin care
noii potentati ai vremii, comunistii, incercau o rafuiala cu ceea ce mai
ramasese din vechile elite: profesori, politicieni, demnitari, academicieni,
industriasi.
Empatica doamna
prim-ministru
Cu cine se rafuieste astazi domnul Teodorovici? Cu bancile,
cu investitorii privati, cu multinationalele, chiar si cu Banca Nationala.
Pardon, domnule ministru al Finantelor, ati pornit pe un drum deja umblat si cu
care altii au dat demult cu oistea in gard!
Fara indoiala, "taxa pe lacomie" este o dovada de
primitivism intelectual, ceva care dovedeste ca foamea de bani este mare (si
stim de ce), iar pe domnul Teodorovici nu-l duce capul sa-i gaseasca o solutie
economica si atunci ne plaseaza una metaforica: "taxa pe lacomie".
Cu asta incearca primul finantist al tarii sa-i dea de veste
saracului ca a descoperit bagheta fermecata, cu care va lua banii dn punga
bogatului, ca s-o indestuleze pe cea a saracului. Derizorie logica pentru un
economist!
Parca-i vad pe domnii Dragnea, Dancila sau Tariceanu
fracandu-si mainile: "Bravo, Orlando, bine ai adus-o din condei. Sa-i
taxam pe cei care sug sangele poporului!".
De altfel, nici domnul Tariceanu nu este strain de
primitivismul intelectual. N-a inventat el "statul paralel"? N-a
nascocit "binomul"? Nu arunca tiribombe in Jusitie? Nu ataca statul
de drept, cu un primitivism pe care l-ar invidia chiar si Ana Pauker?
Am mai amintit niste nume la inceputul acestor randuri, dar
acum mi se par nesemnificative. Primitivismul la varf nu este punctual. Are
tendinte de generalizare. Se lateste pe masura ce trece timpul, iar doamna
prim-ministru a avut chiar lipsa de decenta sa declare in fata publicului ca nu
o preocupa sa vorbeasca prea corect, acest detaliu fiind compensat cu o
calitate generala a domniei sale si anume empatia.
Vrem o tara educata
cu oameni needucati?!
Asta chiar este o formula din limbajul de lemn. N-am cum sa
vorbesc corect acolo unde ma poate verifica pana si un copil de clasa a patra,
dar dispun de o uriasa empatie, pe care nu mi-o poate masura nimeni cu nimic.
Halal!
Iar daca premierul nu este preocupat de sine insusi, atunci
ce sa mai vorbim de ceilalti? De vreo doi ani, daca nu mai mult, avem parte
doar de ministri care nu se pot lauda nici cu autostrazi, nici cu scoli,
spitale, cultura, pregatire, profesionaliasm, cu nimic decat cu empatia cea
nemasurabila.
Ce poate fi mai elocvent decat faimosul ministru al
Educatiei care pronunta "genunche", inlocuit cu altul care pronunta
"pamblica", iar acesta inlocuit la randul sau cu o doamna care a dat
de pamant cu propriul ei caracter, umilindu-se la maximum pentru a putea musca
dintr-o modesta momeala?
N-as fi dat aceste exemple daca faptele s-ar petrece la
Ministerul Apelor, al Energiei sau in alta parte. Dar sa instalezi in
Ministerul Educatiei persoane corigente la gramatica sau la caracter, asta nu
se poate decat intr-o lume de trogloditi, acolo unde nimic altceva nu conteaza
decat numai interesul, servilismul si obedienta.
De aici inainte, totul este explicabil. Cum sa ai promovati
la bacalaureat intr-o societate unde chiar si ministrii ar cadea daca s-ar
prezenta? Cum sa formezi o generatie educata, cand insusi ministrul Educatiei -
va rog sa-mi iertati expresia - "pune botul"?
Cum sa formezi altfel de generatie decat una primitiva,
intr-o lume unde tezele de doctorat sunt plagiate cu duiumul, iar institutiile
statului se fac ca cerceteaza cazurile pana cand acestea se prescriu sau pana
obosesc comisiile si instantele, tot cercetandu-le?
Cum sa iesi din acest primitivism intelectual cand insusi
noul ministru al Educatiei isi permite sa declare in public ca problema
plagiatului in lucrarile doctorale nu-l preocupa, intrucat este una minora?
Cum poti numi altfel decat primitivism intelectual situatia
unui guvern unde un ministru poate fi permutat fara probleme din domeniul
muncii in cel al transporturilor sau cel al dezvoltarii, desi, la baza,
persoana respectiva este licentiata in litere, iar opinia publica o cunoaste
mai mult ca primar decat ca profesionist in ceva?
Si cum poti califica altfel decat primitivisme intelectuale
discursurile doamnei Dancila in fata europenilor, unde se plange ca propriii cetateni
si-ar critica tara, cand de fapt ei ii critica numai pe dansa, Guvernul pe care
il conduce si partidul primitivist al carui membru este.
Autor: Victor Piţigoi
Sursa: Ziare.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu