După fiecare
săptămână rămâne ceva nerezolvat aşa că aproape fiecare săptămână se anunţă ca
una de foc. Dacă toate evenimentele ar fi comprimate într-o sinteză a ultimilor
doi-trei ani nu ar rămâne mare lucru de pus în lada istoriei. Politicienii s-au
ocupat de nimicuri. Sau s-au văzut obligaţi să se ocupe de nimicuri. Şi nu doar
politicienii. La fel a făcut mass media, urmând direcţia imprimată de politică,
aşa au făcut şefii din justiţie, şi în general toţi cei care apar în public, de
la preşedintele ţării până la ultimul consilier local.
Istoria recentă, actualitaea, privită din acest punct de
vedere, apariţia unui partid politic trebuie inclus în rândul unor evenimente
care merită puţin mai multă atenţie.
Mai ales că este demult pregătit şi anunţat, patidul lui
Dacian Cioloş şi-a făcut, în sfârşit apariţia. La sfârşitul săptămânii trecute
a avut loc congresul şi, aşa cum era de aştepat, Dacian Cioloş a fost ales
preşedinte cu un procent care frizează unanimitatea, 99,17%.
Acest lucru arată că înainte de toate este un proiect
personal. Aşa cum au fost majoriatea formaţiunilor nou înfiinţate. Îşi poate
imagina cineva că Victor Ponta ar putea pierde preşedinţia Pro România?
Mă opresc la aceste două ultime partide pentru că liderii
lor au ceva în comun: amândoi pun în centru România. „Proiectul meu este
România”, zice Dacian Cioloş. Numele în sine al partidului Pro România spune
totul despre programul lui general.
S-ar putea trage de aici concluzia că politicienii mai noi,
deşi cu vechime în viaţa publică, se întorc spre ţară, spre problemele
României. Fiecare vede problemele României în felul lui, expunându-le mai mult
sau mai puţin concret. Soluţiile propuse nu sunt la fel de concrete. Sunt mai
mult declaraţii politice decât teze, teorii închegate într-un program.
Dat fiind faptul că majoritatea populaţiei se declară
nemulţumită de clasa politică în general, de actuale partide politice, în mod
normal apariţia unor partide atât de generoase, atât de dispuse să pună în
centul atenţiei ţara ar trebui să fie asaltate de lume.
S-a dus vremea când în urma unei emisiuni la televizor Dan
Diaconescu câştiga cu partidul său peste 16%. Atât PLUS cât şi Pro România
trebuie să muncească pe brânci pentru a trece de pragul electoral la
următoarele alegeri care se întâmplă să fie pentru Parlamentul European.
Cele două partide mai au ceva în comun: amândouă se
raportează la câte un partid mare, fiecare în felul său. Victor Ponta urcat
într-o fregată mai mică, mai nervoasă şi mai rapidă atacă „Titanicul” PSD ce
pare să se şubrezească sub conducerea lui Liviu Dragnea.
Dacian Cioloş a refuzat în mod sistematic să se înscrie în PNL,
ceea ce denotă că nu avea şi nu are încredere în acest partid. Nu îl atacă în
mod direct, dar îl sapă la temelie. În realitate alegătorii USR, aşa cum vor fi
cei ai PLUS sunt luaţi din bazinul electoral al PNL, al fostului PDL topit în
PNL.
O formaţiune nou înfiinţată are şanse de afirmare dacă
imediat după lansare acţionează în forţă, dacă nu se lasă pe tânjeală.
Alegerile bat la uşă. Dacian Cioloş este pus să aleagă rapid între o alianţă
electorală cu USR sau a merge singur în alegeri sub sigla PLUS.
Dacă se face o alianţă USR-PLUS, partidul care are de
pierdut este PNL. Mai departe, dacă cele două partide obţin un scor bun logica
politică le dictează să aibă un candidat prezidenţial comun. Deci are de
pierdut şi Klaus Iohannis. Prin urmare este în interesul preşedintelui să
împiedice formarea unei alianţe USR-PLUS. În acest sens această săptămână este
una de foc nu doar pentru PSD şi Guvern, ci şi pentru PNL şi Klaus Iohannis.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu