Actualul termen, din CPP pentru formularea contestației în anulare pentru nelegala constituire a completului de judecată, este unul scurt (30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel) și nu acoperă situația excepțională creată prin încălcarea continuă a legii în perioada 2014 – 2018.
În consecință, Ministrul Tudorel Toader a propus o Ordonanță de Urgență, care prevede extinderea termenului în care poate fi formulată contestația în anulare, pentru a se putea acoperi întreaga perioadă. Această inițiativă a declanșat, vorba lui Topârceanu ”Lung prilej de vorbe și de ipoteze!”. Au intervenit politrucii noștri fără cunoștințe elementare de drept și au lansat tot felul de fake news-uri. Am observat că Barna, Ludovic Orban, traseistul politic Sigfried Mureșan, Raluca Turcan, Monica Macovei, Dacian Cioloș plus GdS-iștii, membrii #rezist, rectorul Școlii de Partid Ștefan Gheorghiu, revopsită în SNSPA – Remus Pricopie, politrucii de la Noua Uniune Sovietică (mă refer la UE) au devenit mari specialiști în drept și au clamat punerea în pericol a statului de drept. Mai mult, Președintele Republicii, profesor de fizică, îl sfătuiește pe Tudorel Toader, profesor de drept penal și fost judecător la CCR, să citească Constituția. Ceea ce m-a determinat, totuși, să intervin în dezbatere au fost intervențiile celor care au pregătire juridică, cum ar fi procurorii Augustin Lazăr, Victor Viorel Ponta, consilierii Președintelui și o serie de avocați din PNL, care susțin adevărate inepții juridice. Pentru ei, pentru că nu pun la îndoială buna-credință, ci îi bănuiesc doar de neștiință, fac următoarele sublinieri:
Se afirmă că legea nu poate acționa retroactiv și în consecință nici decizia Curții Constituționale nu vorbește despre trecut, ci doar despre viitor.Fals. Orice jurist știe că, în Penal, existăprincipiul aplicării legii celei mai favorabile și, deci, legea poate acționa retroactiv. Este adevărat că deciziile Curții Constituționale au efect din momentul publicării în Monitorul Oficial. Dar domnul procuror Augustin Lazăr (poreclit Taica Lazăr) trebuie să citească corect decizia. Curtea Constituțională constată nelegalitatea completului de cinci judecători și decide ca acest lucru să fie îndreptat. Este logic că îndreptarea nu se poate realiza decât în viitor, iar pentru trecut, fiind imposibilă o asemenea măsură, legiuitorul trebuie să găsească o soluție. Măsurile, care se pot aplica, sunt amnistia, grațierea sau extinderea termenului în care pot fi formulate contestații în anulare. Deci, este de competența legiuitorului ce măsură să aplice și nu a procurorului.
De fapt, lucru pe care nu l-au înțeles așa-zișii juriști, chiar dacă au funcții, este că la cazurile discutate nu vorbim despre retroactivitatea legii, ci despre autoritatea de lucru judecat – principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție rămas definitiv, bine sau rău, este considerat că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată. Cu alte cuvinte, o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată: non bis in idem. Unul dintre elementele fundamentale ale superiorităţii dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care urmăreşte, între altele, ca soluţia dată și rămasă definitivă să nu mai fie repusă pe rol. Totuși, datorită posibilității de a exista în practica o eroare judiciară, legiuitorul conferă o autoritate relativă de lucru judecat deoarece introduce trei căi excepționale de atac:revizuirea, recurs în interesul legii și contestația în anulare.
Se afirmă că datorită extinderii termenului, privind posibilitatea introducerii contestației în anulare, toți corupții condamnați vor fi eliberați.Fals. Contestația în anulare nu duce automat la achitare. Cei care vor formula contestații în anulare pe baza viitoarei OUG ar putea obține rejudecarea doar a fazei din proces, care s-a desfășurat în fața completului de cinci judecători nelegal constituit. Aceștia soluționează doar partea de final a procesului, aceasta fiind calea de atac (apelul). Pe de altă parte, și Parchetul va putea formula contestație în anulare împotriva acelor sentințe emise de un complet de cinci judecători nelegal constituit, prin care cei trimiși în judecată au fost achitați. Cu alte cuvinte, toate părțile din proces au posibilitatea să se prezinte în fața instanței și să solicite să li se admită contestația în anulare. De abia după ce cererea este considerată admisibilă, procesul se reia. Dacă sunt vinovați, vor fi pedepsiți, dacă sunt nevinovați vor fi achitați.
Necesitatea îndreptării nelegalității din perioada 2014 – 2018 derivă și din aderarea noastră la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe plan internațional, Articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, permite judecarea unei persoane numai de către o instanță legal constituită. CEDO nu i-a în considerare faptul că în legislația națională se introduc termeni privind posibilitatea introducerii contestației în anulare. Pentru Curtea de la Strasbourg, ceea ce este definitoriu, este dacă completul a fost sau nu legal constituit. În cazul Gutău vs. România, Mircea Gutău a câștigat deși nu a mai avut posibilitatea să apeleze la o cale extraordinară de atac. Mai mult, dacă nu s-ar accepta una dintre soluțiile de îndreptare, cei nedreptățiți se vor adresa la CEDO și dat fiind numărul mare al acestora Curtea Europeană va elabora o decizie de principiu, iar România va plăti despăgubiri și va rejudeca procesele acestora. E așa de greu de înțeles?
Nu am înțeles de ce nu se vorbește nimic despre cei care sunt vinovați de această situație, și anume: președinții Înaltei Curți, Livia Stanciu și Cristina Tarcea. Ele au luat decizia ca în completele/completurile de cinci judecători, președintele să fie numit deși legea era foarte clară, nu prevedea nicio excepție. De ce au luat această măsură? Dacă aveau îndoieli cu privire la aplicarea legii, aveau posibilitatea legală de a apela la completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Nu au făcut acest lucru și au determinat astfel un adevărat haos la Înalta Curte de Casație și Justiție. Vă închipuiți că la fiecare caz în parte va trebui să se constituie un nou complet, prin tragere la sorți, din care să nu facă parte judecători care s-au pronunțat anterior. Vom avea, deci, mii de trageri la sorți. De ce politrucii nu solicită sancționarea adevăraților vinovați?
De fapt, lucru pe care nu l-au înțeles așa-zișii juriști, chiar dacă au funcții, este că la cazurile discutate nu vorbim despre retroactivitatea legii, ci despre autoritatea de lucru judecat – principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție rămas definitiv, bine sau rău, este considerat că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată. Cu alte cuvinte, o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată: non bis in idem. Unul dintre elementele fundamentale ale superiorităţii dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care urmăreşte, între altele, ca soluţia dată și rămasă definitivă să nu mai fie repusă pe rol. Totuși, datorită posibilității de a exista în practica o eroare judiciară, legiuitorul conferă o autoritate relativă de lucru judecat deoarece introduce trei căi excepționale de atac:revizuirea, recurs în interesul legii și contestația în anulare.
Se afirmă că datorită extinderii termenului, privind posibilitatea introducerii contestației în anulare, toți corupții condamnați vor fi eliberați.Fals. Contestația în anulare nu duce automat la achitare. Cei care vor formula contestații în anulare pe baza viitoarei OUG ar putea obține rejudecarea doar a fazei din proces, care s-a desfășurat în fața completului de cinci judecători nelegal constituit. Aceștia soluționează doar partea de final a procesului, aceasta fiind calea de atac (apelul). Pe de altă parte, și Parchetul va putea formula contestație în anulare împotriva acelor sentințe emise de un complet de cinci judecători nelegal constituit, prin care cei trimiși în judecată au fost achitați. Cu alte cuvinte, toate părțile din proces au posibilitatea să se prezinte în fața instanței și să solicite să li se admită contestația în anulare. De abia după ce cererea este considerată admisibilă, procesul se reia. Dacă sunt vinovați, vor fi pedepsiți, dacă sunt nevinovați vor fi achitați.
Necesitatea îndreptării nelegalității din perioada 2014 – 2018 derivă și din aderarea noastră la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe plan internațional, Articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, permite judecarea unei persoane numai de către o instanță legal constituită. CEDO nu i-a în considerare faptul că în legislația națională se introduc termeni privind posibilitatea introducerii contestației în anulare. Pentru Curtea de la Strasbourg, ceea ce este definitoriu, este dacă completul a fost sau nu legal constituit. În cazul Gutău vs. România, Mircea Gutău a câștigat deși nu a mai avut posibilitatea să apeleze la o cale extraordinară de atac. Mai mult, dacă nu s-ar accepta una dintre soluțiile de îndreptare, cei nedreptățiți se vor adresa la CEDO și dat fiind numărul mare al acestora Curtea Europeană va elabora o decizie de principiu, iar România va plăti despăgubiri și va rejudeca procesele acestora. E așa de greu de înțeles?
Nu am înțeles de ce nu se vorbește nimic despre cei care sunt vinovați de această situație, și anume: președinții Înaltei Curți, Livia Stanciu și Cristina Tarcea. Ele au luat decizia ca în completele/completurile de cinci judecători, președintele să fie numit deși legea era foarte clară, nu prevedea nicio excepție. De ce au luat această măsură? Dacă aveau îndoieli cu privire la aplicarea legii, aveau posibilitatea legală de a apela la completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Nu au făcut acest lucru și au determinat astfel un adevărat haos la Înalta Curte de Casație și Justiție. Vă închipuiți că la fiecare caz în parte va trebui să se constituie un nou complet, prin tragere la sorți, din care să nu facă parte judecători care s-au pronunțat anterior. Vom avea, deci, mii de trageri la sorți. De ce politrucii nu solicită sancționarea adevăraților vinovați?
În concluzie, ar fi bine dacă, înainte de a se pronunța, politrucii ar pune mâna pe carte. Repet, cititul nu dăunează grav sănătății.
P.S.1: Nu trebuie să ne închipuim că foarte multe sentințe vor fi schimbate. Trebuie să ne gândim că fiecare judecător de la secția Penală a Înaltei Curți, în decurs de 4 ani, a făcut parte dintr-un complet nelegal constituit și a dat o sentință. Coroborat cu legea răspunderii magistratului fiecare va încerca să acopere greșeala colegului pentru ca și acesta să i-o acopere pe a sa. Scopul notiței este ca neaveniții și incompteneții să nu își mai dea cu părerea.
P.S.2.Se zvonește că se va contesta la CCR și modul nelegal de constituire a completului de trei judecători la ICCJ. Atunci să vezi adevărată nebunie.
P.S.3: Pentru a înțelege și titlul "politrucii", îl explic: SFÁDĂ, sfezi, s. f. (Pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînțelegere, divergență; zâzanie (DEX).
Sursa foto: pro-justice.org
Sursa: Vasile Astărăstoae Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu