FIȘĂ
BIOBIBLIOGRAFICĂ
Născut la data de: 28
decembrie 1958, în loc. Suciu de Sus, Maramureș.
Studii:
1965 - 1973 - Școala
cu clasele I-VIII, Suciu de Sus;
1973 - 1975 - clasele XI-X,
Liceul Teoretic din Târgul Lăpuș, secția umană;
1975 - 1977 - clasele
XI-XII, Liceul Agroindustrial Ciacova, Timiș, secția
zootehnie;
VOLUME DE AUTOR:
2013
CĂRĂRI PRINTRE STELE
(versuri), EDITURA ARMONII CULTURALE, ADJUD-VRANCEA, cu o prefață
de Vasile BELE;
2017
COPACUL IUBIRII
(versuri), Editura Amonii Culturale, Adjud-Vrancea, cu o prefață
de Gheorghe A. STROIA;
2018
FRÂNTURI DE SUFLET
(versuri), Editura Armonii Culturale, Adjud-Vrancea, cu o prefață
de Vasile BELE;
PUBLICĂ ÎN
REVISTELE:
1.CAIETUL CENACLULUI LITERAR, EDITURA: AFCN ROMÂNIA, 2007, NR. 1.
2.CALENDARUL MARAMUREȘULUI, EDITURA CYBELA, BAIA MARE, 2010, AN IV.
3.CALENDARUL MARAMUREȘULUI, EDITURA CYBELA, BAIA MARE, 2010, AN V.
4. ARMONII
CULTURALE, ADJUD-VRANCEA;
5. CONTRASTE
CULTURALE, GIURGIU;
6. DIN
VATRA SATULUI, BAIA MARE;
7. MOARA
LUI GELU, BAIA MARE;
8. IZVOARE
CODRENE, BAIA MARE.
APARIȚII IN
VOLUME COLECTIVE:
2015
ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ - ROȘU-APRINS ÎN CÂMPUL DE MĂTASE NR. 7
(2/2015), EDITURA NAPOCA NOVA, 2015, CLUJ NAPOCA.
ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ - PE ȘEVALETE, RUGINIUL TOAMNEI, NR. 8
(3/2015), EDITURA NAPOCA NOVA, 2015, CLUJ NAPOCA.
ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ -
NINSORI ALBASTRE CERNE CERUL, NR. 9 (4/2015), EDITURA NAPOCA NOVA, 2015, CLUJ NAPOCA.
2016
ANTOLOGIE DE POEZIE
CONTEMPORANĂ - ROMÂNEASCò
ACTORI PRINTRE ASTRE, VOL.I, EDITURA ARMONII CULTURALE, 2015,
ADJUD-VRANCEA.
ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ - NE CHEAMĂ
CUCUL ÎN ZĂVOI, NR. 10 (1/2016), EDITURA NAPOCA NOVA, 2016, CLUJ NAPOCA.
2017
ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ - PAȘI PE VISELE IERBII NR. 14
(2/2017), EDITURA NAPOCA NOVA, 2017, CLUJ NAPOCA.
ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ -
ALBURII SCLIPIRI DE STELE, NR. 13 (1/2017), EDITURA NAPOCA NOVA, 2017, CLUJ NAPOCA.
ANTOLOGIE DE POEZIE ARMONII
CULTURALE - ROMÂNIA, PENTRU TINE!, EDITURA ARMONII CULTURALE, 2017, ADJUD-VRANCEA.
2018
ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ - ALBĂ DOMNIȚĂ CU VISCOL IN PĂR, NR. 17
(1/2018), EDITURA NAPOCA NOVA, 2018, CLUJ NAPOCA.
ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ - SUAVE MINUNI ÎNMIRESMATE, NR. 18
(2/2018), EDITURA NAPOCA NOVA, 2018, CLUJ NAPOCA.
ANTOLOGIA LITERARĂ - CENTENAR 2018,
Editura Contraste Culturale, Giurgiu, coord. prof. Izabela TĂNASĂ;
Privesc
Privesc
în depărtare îngândurat
Dar
norii grei parcă mă strivesc
Călătoresc
pe aripa unui gând
Ca
păsările călătoare
Spre
un apus la margine de noapte.
Am
să părăsesc tristețea
La
marginea unei iubiri
Privindu-ți zâmbetul
frumos
De
pe o petală de floare roz
Dar
sper că piatra ce o duc în spate
O
s-o arunc în hăul iubirii
Să
umplu prăpastia dintre noi
Iar
norii grei să îi alung în noapte
Ca
să se piardă în întunericul ei
Privesc
în depărtare îngândurat
Și-aștept raze de
soare de la tine
Speranța mă va face
fericit
Că
într-o zi o să fiu lângă tine.
Tu
Iubirea
are timp întotdeauna
Tu
nu ai timp pentru iubire
Tu
nu ai timp nici pentru tine
Nici
nu mai ai răbdare
Ești mereu
într-o grabă mare
Tu
obosești prea mult
Când
e vorba de iubire
Și uiți să culegi
zâmbete
Și să le dai
mai departe
Tu
uiți să fii
fericită
Oprește-te din
goana asta nebună
Și fă-ți timp de
iubire
Și nu uita de
razele de soare
Și nu uita de
razele de lună
Tu
ești făcută
pentru iubire
Tu
ești făcută
pentru tine
Tu
ești făcută
pentru mine
Tu
ești făcută
pentru noi!
Casa
părintească
O
poartă ruptă, veche,
Stă
să se răstoarne-n drum,
Nu
mai poate săraca,
M-a
așteptat
destul.
Sunt
un străin la poartă,
Stau
și mă uit
pierdut,
Eram
aici odată
Și-acuma nu
mai sunt.
Nu
mă așteaptă
nimeni,
Un
lacăt ruginit pe ușă
Și nu mai e
nici mama,
Să
stea cu masa pusă.
Mă
aștepta la
poartă,
Mergeam
și mă pupa.
Hai!
Vino-n casă-odată,
E
gata mâncarea.
Tata
s-o dus săracu,
Era
tânăr, demult
Și-am fost
numai cu mama,
Cum
pot ca să le uit!?
Curtea
i-acum pustie,
Plină
de bălării,
Mă-ntreabă
o vecină:
Ce
faci? Aici nu vii?
Nu
pot să-i spun,
Că
sufletul mi-atâta de rănit
Și nu pot sta
aicea,
Când
ai mei au murit.
Mi-e
dor de casa asta,
Mi-e
dor de ce a fost odat
Și sufletul
îmi plânge,
De
cum m-am depărtat.
Stau
și privesc din
poartă
Și plâng c-a
fost odată,
O
casă părintească
Și-acuma e
lăsată ...
Trece
timpul
Trece
timpul pas cu pas
Fără
să zică nimic
Furând
din zilele mele
Clipă
de clipă, ceas cu ceas.
Mi-a
furat tinerețea și s-a dus
Mi-a
lăsat zile negre, amare
Știe doar
Dumnezeu de sus
Cât
mi-e de greu în lumea mare.
Așa e viața omului, se
duce
Zi
de zi și an de an
Cât
o trăiești zici că e
dulce
Dar
muncești zilnic și în van.
Căci
dacă mori nu iei nimic cu tine
Te
duci doar gol cum ai venit
Poți să trăiești oricât de
bine
Fără
nimic te duci către zenit.
Flori
Zâmbete
înmiresmate
îmi
ies în cale din iarba
înflorită
în mii de culori
covoare,
covoare frumos colorate
țesute de-o
mână măiastră
pe
fire de raze de lună
și împodobite
cu mărgăritare
de
rouă băută de raze de soare.
Inimi
de fluturi se-ascund
în
boboci de floare.
Și mii de
albine culeg dulceața
florilor
ce au început
să
zâmbească la umbră de nor
ce
vine să spele pulberea de stele
căzută
azi noapte pe ele.
Ochii
mi se odihnesc
pe
culori liniștite ce-apar
la
fiecare pas făcut pe câmpie.
Inima-mi
coboară și ea
printre
flori și oftează
culcându-se-n
iarbă.
E
atâta pace!
Mă-mbăt
de mireasmă
și-adorm cu
gândul la flori.
Dimineață de
primăvară
Odihna
somnului adânc s-a dus
îngerul
trufaș al zorilor a
căzut
căci
soarele răsare din apele de jos.
O
rază din nenumăratele lui raze
a
căzut asupra inimii mele.
Prin
razele îndepărtărilor
se
vede doar pace și
lumină.
Lumea
toată pare a fi departe.
Clipele
luminoase ale vieții
mele:
bucuriile
limpezi ale inimii
fericirea
de a trăi
foșnetul
codrilor
vuietul
munților
înveșmândându-se
cu cele mai gingașe
raze.
În
sânul minunatei simfonii
aud
dulcea cântare a păsărelelor
minunate
acorduri de sunete
și cu ele
cântă cerul și pământul
căci
toate se avântă spre înălțimi
arătând
frumusețea cea dintâi
a
dimineții de
primăvară.
Știi?
Tu
știi
ce-nseamnă să iubești?
Să
îți dorești ca-n
fiecare clipă
să
îi auzi glasul
în
fiecare clipă
să
îi auzi râsul
în
fiecare clipă
să
îi vezi zâmbetul
în
fiecare clipă
să
îi vezi ochii
în
fiecare clipă
să
tremuri de neliniște
în
fiecare clipă
să
tresari de bucurie
în
fiecare clipă
să
vrei să i te oferi
celui
care-ți ține loc de
soare.
Tu
știi
ce-nseamnă să iubești?
Să
știi să privești tăcerea
lunii
să
știi să privești iarna
să
știi să asculți
cum
cântă vânturile
și cum sursură
apele.
Tu
știi
ce-nseamnă să iubești
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu