(POEZIE POPULARĂ)
Azi, sărut al tatei clop
Și îi mulțumesc de tot,
Pentru câte m-o-nvățat,
În viață să fiu bărbat.
În viață să
fiu bărbat,
Să nu mă las înșelat,
Pentru glie să mă bat,
Să nu las glia străbună,
Pe nicio mână străină.
Țucu-i mâna și năframa,
La sărăcuța de mama,
Că, Doamne, mult s-o zolit[1],
Până mari ce ne-o crescut.
Fosta-am
mulți pe lângă casă,
Fost-am
cinci-șase la masă,
Masa o fost
încărcată,
Nimic n-o
lipsit vreodată.
Tata, mama ne-o-nvățat,
Să nu uităm de-al nost(ru) sat
Și de a fi ca să plecăm,
Satul să nu ni-l uităm.
Rădăcina-i
aicea,
Țarina,
biserica,
Odorul și
sfânta glie,
Nici de
tine, Românie.
Și-o mai zis, ei, vorba aia,
Să nu uităm de Chiuzbaia.
Și de-a fi, de-a fi să fie,
Aicea străin să vie
Și să zică că-i stăpân,
Pe pământul nost(ru) străbun,
Să luăm
coasa, securea
Și să-i
crăpăm inima.
Sărut mâna, măicuță dragă,
Sângele pe toți ne leagă.
Sărut mâna, dragă tată,
Nu voi uita niciodată,
Ce ne-ai
spus, ne-ai învățat,
De al
nostru mândru sat
Și de moroșenii noșt(r)i,
Mândri,
falnici, deloc proști,
Primitori și omenoși,
De tot omul bucuroși.
Și-ncă tata ne-o-nvățat,
Primăvara, la arat,
Să luăm plugul și grapa
Și să mergem a ara.
Și-nainte
de-a ara,
Clopul din
cap el și-l lua,
La Dumnezeu
se ruga.
Se ruga la Dumnezeu,
Să rodea(scă) pământul său.
,,Pace-n țară / Grâu
la vară,
Deie Domnul să răsară!”,
Sămânța din primăvară.
Se ruga mândru, frumos,
Pământul să fie mănos
Și să dea roadă bogată,
Cum n-o mai dat niciodată.
Dumnezeu ne-o
ascultat,
Și mândră
roadă ne-o dat.
Eu, când mi-am pus clopu-n cap,
Am simțit că îs[2]
bărbat.
Inima-n mine-o zvâcnit,
Oricât am fost de mic.
Iar tătuca dinspre mama,
Niciodat' nu-l pot uita,
Ca să-mi meargă-n viață bine,
M-o-nvățat o rugăciune.
Și-o zis așa către mine:
,, - Vasalie! ...
Vasalie, nepotu' meu,
Să te rogi la
Dumnezeu,
Să te ferească de rău
Și pe-oriunde dorul
te-a duce,
Să pornești,
făcându-ți cruce!
Pe oriunde te-a duce
doru',
Nu-ți uita satu',
ogoru',
Biserica, țarina,
Vasalie! ... Vasalie
nu uita!
Vasalie, nu uita,
Țâța care-ai supt-o,
De la fata ce-am
crescut-o
Și cu bine, și cu rău,
Cu credință-n
Dumnezeu.
Și cu hâd, și cu
frumos,
Cu credință în
Cristos!
Să te rogi la
Dumnezeu,
Să te ocrotea(scă) de
rău,
De cinste să fii mereu
Și-atunci când ți-a fi
mai greu,
Hai-napoi în satul
tău.
De ai supărare multă,
La biserică te uită,
Acolo-ai fost botezat,
Mândru nume-ai
căpătat,
Să fii de cinste în
sat!
Vasalie! ... Vasalie,
nu se uită,
Biserica cea sfințită,
Asta în veci nu se
uită,
Pentru ea mereu te
luptă.
Și-ncă atât să
moștenești,
Că ești tânăr, dar tu
crești,
Biserica s-o
sfințești.
Țarina și sfânta glie,
Să nu le uiți,
Vasalie!
Maramureș cu fain
plai,
Putere multă ne dai,
Mândru ești în
sărbători,
Maramureș plai cu
flori,
Cu fete și cu
feciori!”.
De la mam-am moștenit,
Dragostea! Ce-i de iubit!
Când o fost mai tinerea,
Era fată frumușea
Și pentru c-o fost frumoasă,
O adus-o tata-n casă,
Îmbrăcată de mireasă,
Împreun-o făcut casă.
Și-o trăit și cu bune și cu rău,
Cum le-o ajutat Dumnezeu.
Amu o îmbătrânit
Și mulți ani o împlinit,
Tata s-o dus în pământ.
Mama, așa cum poate,
Mai stă în jărunți[3] și-n
coate,
Să rostea(scă) o rugăciune,
Să ne fie la toți bine.
Mi-i drag clopu' și năframa
Și ascult ce mi-o spus mama
Și-ascult, încă, și vorba,
Care mi-o spus-o tata:
,,- Vasalie, ascultă
bine,
Pe unde mergi să-ți
fie bine,
Să nu te faci de
rușine.
Cinstea să ți-o
prețuiești,
Satul tău să ți-l
iubești,
Satul un-ți-i
rădăcina,
Unde-i îngropată mama,
Mama care ne-o crescut
Și tata ce ne-o făcut.
Dacă ți-i uita satu',
Nu-i cunoaște norocu'.
Cine satul său și-l
uită,
Suferă durere multă.
Cine satul său și-l
lasă,
Multe lacrimi, el, mai
varsă!”.
Vasile Bele –
CHIUZBAIA - 1 mai 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu