În esenţă, campania electorală este simplă

 Campania electorală a demarat în forţă, dar fără să aducă nimic nou. Temele sunt aceleaşi din precampanie. Oamenii sunt aceiaşi. Până şi sondajele oferă aceleaşi rezultate. În funcţie de comanditari sau intenţiile caselor de sondare, ierarhizarea făcându-se în funcţie de simpatii sau antipatii personale.

Aşadar, este ca şi când nu ar fi campanie electorală. Ca şi când nu s-ar face altceva decât să se continue o confruntare începută cu doi ani şi jumătate în urmă.

Să zicem că din cauza minivacanţei de Paşti şi de 1 Mai partidele au fost mai reţinute.

Dar de acum până la scrutinul din 26 mai este timp suficient pentru o bătălie mai cruntă decât oricând. În joc nu sunt doar cele 32 de mandate de europarlamentari pe care şi le dispută partidele şi candidaţii înscrişi în cursă, ci viitorul politic al fiecărui partid, al fiecărui politician.

Cine va pierde alegerile din 26 mai în cazul PSD-ALDE ratează şansa de a se menţine la guvernare, iar în cazul opoziţiei ratează şansa de a veni la guvernare.

Un rezultat slab al PNL pune în pericol candidatura preşedintelui Iohannis la prezidenţialele din toamnă.

Un rezultat slab al PSD scoate din ecuaţie o posibilă candidatură a lui Liviu Dragnea la prezidenţiale. Un rezultat slab al ALDE îl scoate din cursa prezidenţială pe Călin Popescu Tăriceanu. Un rezultat slab al USR-PLUS îl descalifică pe Dacian Cioloş ca posibil candidat prezidenţial.

În acelaşi timp, rezultate nesatisfăcătoare ale PNL şi USR-PLUS deschid un nou capitol al luptei pentru preşedinţie, aducând în discuţie o posibilă candidatură a Laurei Codruţa Kovesi.

Luptând toţi împotriva tuturor, fiecare partid are un interes distinct, dar şi fiecare lider în parte are propriul lui interes strict personal.

Un element cu totul nou este strădania generală, din interior şi din exterior, de a împiedica cu orice preţ ascensiunea unui partid mare în România, de peste 30 de procente. Nici măcar în interiorul PES nu se doreşte un PSD de peste 30% care poate încurca multe socoteli în ecuaţia puterii la Bruxelles. În Parlamentul European nu există putere şi opoziţie, funcţiile în Consiliul European sunt împărţite între populari şi socialişti, în funcţie de mandate. Adică toată lumea câştigă câte ceva.

În ţară lucrurile stau invers. Adică toată lumea are de pierdut ceva. Din această cauză lupta va fi dură. Armele sunt alese în funcţie de posibilitatea fiecărei formaţiuni. PSD mizează pe rezultatele guvernării, concretizate în creşterea salariilor şi pensiilor. Este ceva concret şi puţin cosmetizat care, bine prezentat în mass media, poate aduce rezultate considerabile.

Dimpotrivă, opoziţia are la îndemână elemente abstracte, concretizate în negarea oricăror rezultate ale guvernării PSD-ALDE. La fel cum PSD poate demonstra prin cifre că a avut o guvernare bună, creştere economică, majorări de salarii etc., şi PNL folosindu-se de cifre poate demonstra că guvernul de stânga duce ţara pe marginea unei prăpastii. Depinde cât de convingător este fiecare partid. Şi pe tema justiţiei se aduc argumente în acelaşi mod.

În datele sale esenţiale campania electorală este simplă. PSD-ALDE spune că a guvernat bine, PNL,USR- PLUS, PMP, Pro România spun că s-a guvernat prost. PSD acuză abuzurile procurorilor, opoziţia acuză PSD că vrea să-şi subordoneze justiţia.

Aici deja se atinge un subiect care ţine de referendum. Dar cele două campanii nu sunt diferenţiate, merg mână în mână. Ele se intersectează, dar nu pentru a se limpezi, ci pentru a complica lucrurile şi mai mult.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş