MEDALION POETIC - ION GEORGESCU-MUŞCEL

Gânduri de primăvară

E din ce în ce mai primăvară,

E din ce în ce mai cu surâs grădina,

E tot mai cu drag la prunci vacanța,

E din ce în ce mai cu Iisus speranța.

Căci am pus iarbă – și-a-ncolțit,

Am pus lacrimi – și-au rodit –

Ma simt acum legat de glie

Cu frânghii de poezie…

Litere pe câmp

dacă iei litera din literatură

rămâne numai ură

la mine-n sat  e câmpul presărat

cu semene cerești /

cu litere dumnezeiești –

atâtea neamuri de flori!

vin cosașii la ierburi pe rând

si culcă literele la pământ

le vrăjesc la soare și le adună-n volume –

căpițe și clăi cu fața la lume

de treci vara la noi pe poteci

lași în urmă biblioteci

m-a-nrobit o slovă dintr-un cuvânt –

învăpăiata garofiță de câmp…

în Muscel plutește o boare prin poiene –

“cine-n dragoste nu crede

n-ar mai călca iarbă verde…”     

               

Locaş de închinare

unde un gând durut de închinare

de prea trudit țăran fără relaș

face s-apară-n peisaj un mic sălaș

cinstind pe Domnul ce pe toți ne are

arunc din raftul minții pe podele

filosofii tratate istorii rebele

c-am încetat de mult să mă mai mir

când toate pier în prag de cimitir

în grinzile de lemn s-a îmbibat

mirozna repetată de tămâie

și parc-aud cum sună iar și iară

tânguioasele litanii de seară

în carnea mea  și-a lemnului ascunse

zac împletite negrăite vârste

ce-au respirat din toamne ierni și veri

același aer hrănitor învins de dor

vin de departe oameni și de-aiurea

gândind c-aici e mai degrabă mântuirea

în august când merele au gust

cu chemari de dulce și de miere

ca libertatea sclavilor de la galere

a fost o-ncepătură peste fire

căci se-ntamplase-n axul zilei ca să fie

câteva clipe lungi de veșnicie

când îngerul Gavril veni la o fecioară

cu dumnezeiasca solie.

        

Mă mir, mă-ntreb

Fular pierdut prin tufe - piele de şarpe:

să fie ascuns pe aproape, să se fi dus departe?

Coarne de cerb găsite stupid în cărare -

atâta avere pierdută fără act de donare...

ca tânăr călugăr ieşit din frizerie

und' şi-a lăsat şi barbă, şi plete -

scăpat în civilie...

trebuie că se plimbă imberbul fără rost

ca ocnaşul dus din post în post.

Dar aripa găsită-n potecă, la-ntâmplare:

sa fie de înger, de pasăre rară?

să fie de venire, să fie de plecare? -

şi dacă de venire: cu veşti de bine, de-ntristare?

În viaţă, orice semn mă pune la-ncercare -

iubiri şi aşteptări le-am descifrat din vise,

le-am citit la viitor ca pe pagini nescrise...

Iar dacă-n pajiştea-mi de gând

se-aşterne-o melodie pentru prima oară -

voi gasi-n calea mea o vioară?

                 

Mai presus…

în plămada noastră de lut

a pus Domnul cifrul devenirii

prin semne zise “întâmplări”mi-a dat de știre

cu cât mai mult voi ști să iert

cu-atâta mai puternic m-oi vedea

peste oameni și fire

ce mai faci prietene al meu

cum iți surâde dimineața pe retină?

mi-e cald și m-aș scălda nu-n ape/ ci-n albastru

ca într-un vis cu înger de la răsărit

numai odată în ochi m-a privit

și toate emailurile mi le-a citit

o/ mai presus de asta de-ar fi să se poată

m-aș scălda într-o sete de apă

dar și mai presus/ de-ar fi cu putință

m-aș scălda în sete de credință

mi-ar fi mai clare toate începuturile

mi-ar sta la indemână toate azimuturile

e-o-nțelepciune și o mare taină

dupa o biata viață ne cheamă Cel de Sus

Cel Ce ne paște-n lumea asta și ne are

iar pentru toată veșnicia  cere-n schimb

un pic de ascultare