Azi, 29
iunie 2019, cu câteva ore înainte de începerea congresului Partidului Social
Democrat (PSD) întru desemnarea troicii politrucianiste președinte-președinte
executive-secretar general, pentru mine este cât se poate de limpede că votul
celor peste 4.000 de delegați nu va decide, ci doar
va confirma ceea ce deja a fost stabilit în culisele totalitariste ale acestei
formațiuni de coșmar
pentru țară și
nație: Viorica Dăncilă va fi noul președinte
până la congresul ordinar (cât pe-aci să-i spun „ordinărie”) din februarie sau
martie 2020, vicepremierul Daniel Suciu (posibil Orlando Teodorovici, care a
reintrat pe ultima turnantă în competiție) va
deveni președinte executiv, iar Mihai
Fifor va obține firmanul de secreta(u)r
general.
Cu atât mai
mult cu cât „greii” partidului, precum necușerul
Marian Oprișan, doresc reafirmarea unității
pesediste, serios avariată în perioada dragniană, prin concentrarea puterii
politice și executive în aceeași
mână, iar premierița Viorica i-a înștiințat/amenințat
pe neprietenii de crez ideologic că-și va da
demisia de va fi cumva împiedicată să guste din amarnica dulceață
a funcției politice supreme de după
interimat.
Ceea ce,
firește, n-ar cădea prea bine
niciunui pesedist, necum sforarilor de la vârf, taman acuma când – după căderea
moțiunii de cenzură, adică după otrăvita victorie șparlamentară
– parcă s-a mai atenuat nițel enormul eșec
înregistrat la europarlamentare…
Unde mai
pui faptul că nostima noastră premieriță
comite mai puține gafe decât în atrocea
perioadă dragniană (de exemplu, pârdalnicele ei gânduri se îndreaptă spre sex în loc de cex) și că PSD ține
morțiș să-și
refacă înșelătoarea imagine public
într-ale democraței interne, prin acceptarea mai
multor competitori formali în confruntări politice care, cum spuneam, deja și-au
desemnat câștigătorii. De pildă, ce șanse
de câștig are unul ca Șerban
Nicolae, fostul șofer al interlopului exsenator
Cătălin Voicu, dar mai ales Codrin Ștefănescu,
în continuare omul lui Liviu Dragnea, acuma când Viorica Dăncilă a afirmat răspicat
că, în calitate de președinte al partidului,
n-ar putea să colaboreze cu un asemenea secretar general, căruia – de
altminteri – i-a făcut vânt din funcție
îndată după încheierea epocii dragniene?!...
Vasăzică,
totul în pesede este de fațadă (mă rog, nu pot fi
lesne date uitării monstruoasele congrese bolșevice)
și, eventual, spre deliciul spălaților
pe creier, care fie că participă efectiv în calitate de invitați,
fie că se implică afectiv în calitate de anteniști.
Și
când te gândești la cheltuielile ocazionate
de-o atare megaaflare în treabă, nu poți să nu
chibzuiești în felul următor:
1)Dacă tot
se organizează la începutul anului 2020 ordinăria în care vor fi alese toate
organele de conducere pesediste (președinte,
președinte executiv, secretar general, vicepreședinți),
ce sens a avut iuțirea (în plus, fără acordul
întregului staff decident) acestei extraordinării, unde lucrurile vor fi făcute
pe jumătate și doar pentru câteva luni? A,
da, pentru că Viorica și ciracii ei sunt –
chipurile - pe val după respingerea moțiunii și
declarativa orientare proeuropeană, deci nu puteau rata momentul favorabil.
2)Întru
desăvârșirea absurdului
pesedisto-dăncilesc, peste numai câteva zile (sfârșitul
lunii iulie sau poate începutul lunii august) va fi convocat straniul congres
pentru desemnarea candidatului la prezidențiale.
Ce importanță are că acesta, oricare va fi
el (ah, ce desfătare pe români să
candideze chiar Viorica!), are șanse minime să prindă
turul doi și că, în această eventualitate,
va fi realmente umilit de Klaus Iohannis?
3)Cu toate
aceste grotești întruniri, se vor arunca pe
apa sâmbetei zeci de milioane de lei, bani care, la o adică (a se citi „într-un
stat condus de politicieni responsabili, nu de politruci aroganți”),
ar putea fi economisiți, donați
și întrebuințați
pentru tratarea unor răni sociale.
N.B.:Nevrând
să fie la acest capitol mai prejos ca pesediștii
congresiști, Gheorghe Falcă a organizat
tot acuma „congresul mâncăilor” (câteva mii din ăștia),
cu care a sărbătorit pe rupte schimbarea statutului său social: din
Primăria Aradului, vreme de 15 ani, s-a
mutat în Parlamentul European pentru cel
puțin cinci ani.
Mai poate
spune cineva că țara (românească) nu arde și
baba (cârmuitoare) nu se piaptănă?...
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
29 iunie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu