Prezenţa de 50% la alegerile europarlamentare este un semn
bun pentru democraţie şi guvernul trebuie să tindă spre mai mult, 80% ca în
Olanda. Dar pentru a atinge acest nivel mai avem nevoie de niscaiva cultură
politică, în special pentru tineri, dar şi pentru noi, cetăţenii adulţi!
Este important să fim activi social, să ne implicăm cu
mintea, nu emoţional, deoarece luarea deciziilor de interes major este o
responsabilitate a cetăţeanului. După ce în 1989 am acceptat democraţia cu mai
multe partide ce alternează la putere şi apoi am aderat la NATO (2004) şi UE
(2007), nu ne mai putem retrage atît de uşor din structura suprastatală şi ne
adaptăm la civilizaţia occidentală, cu bunele şi relele din pachet. Iar dacă
dorim să schimbăm ceva în politica UE, avem dreptul să utilizăm căile
comunitare, ca europeni şi ca stat membru.
Politicienii sînt de stînga-centru-dreapta, partidele îşi
fac publicitate şi caută să obţină voturi cît mai multe, dar competiţia
electorală încrîncenată nu este cea corectă. Referendumul pentru familie, de
pildă, a demonstrat că românii nu ţin la familia tradiţională, ci la o adică ar
accepta uniunea civilă între persoane de acelaşi sex şi, posibil, ar vota
pentru „familia” gay.
Cei care aleg calea normală de a trăi ca soţ şi soţie n-ar
trebui să-i desconsidere pe cei care acceptă alte obiceiuri, fie şi anormale,
pe motivul toleranţei. Dar pot să facă altceva prodomo, să se organizeze civic
şi să voteze partide care au în program, explicit, susţinerea căsătoriei ca
uniune civilă între un bărbat şi o femeie. Să se înscrie în asociaţii care
apără dreptul copiilor de a avea un tată şi o mamă, nu doi taţi, două mame sau
un părinte I şi un părinte II.
Alegătorii grăbiţi nu-şi formează opinia politică pe baza
unor idei împărtăşite, caz în care votul ar fi pozitiv, constructiv, ci
alegerea este dominată de sentimente generate de suferinţa de la alegerile
anterioare. Românii răzbunători resimt eşecul la nivel personal şi vor
reacţiona cu agresivitate împotriva celorlalte partide şi a liderilor acestora.
Acest fel extremist de a înţelege politica n-are de-a face cu democraţia!
Cum să ne comportăm cu politicienii? Sînt reprezentanţii
noştri aleşi să facă o treabă anume, iar dacă n-o îndeplinesc, nu trebuie să
avem compasiune faţă de ei, ci să-i sancţionăm la vot. Chiar dacă ne înşală
încrederea, cheltuie banii ţării, judeţului sau unităţii
administrativ-teritoriale cu nesăbuinţă, nu trebuie să-i urîm. Putem să
protestăm pe diverse căi legale împotriva deciziilor politice greşite, dar
independenţa este necesară, nu trebuie să ne implicăm cu partea slabă în
această afacere dură pînă la urmă. Este adevărat că suferim, dar nu-i vina
politicianului dacă greşim la votare!
De ce i-am dispreţui pe unii politicieni sau pe alţii, de ce
ne-am umple sufletul de zgură existenţială?! Mai de folos pentru democraţie ar
fi să alegem cu mintea, pe baza unor argumente, fapte, programe, intenţii
politice… Nu-i deloc bine dacă ne transformăm în alegători orbi. Adesea,
românii se transformă în agenţi electorali pentru un partid şi încearcă să-i
convingă pe prieteni, rudenii să voteze după interesul lor revanşard. De la
discuţii în contradictoriu la ceartă şi lipsă de respect pentru semeni nu mai
este decît un pas. De ce oare?
Argumentele unora sînt puerile: „Nu-l suport pe politicianul
X, nu-mi place nici cum rîde, pare că rînjeşte!” Dar motivul real pentru care
nu-l agreezi este personal, te-a făcut să suferi la alegerile anterioare, cînd
ai votat cu perdanţii, şi acum te răzbuni pe el prin ponegrire, dispreţ şi
ostilitate dusă pînă la inconştienţă. Ca oameni cu minte, nu trebuie să fim
fericiţi la culme cînd am votat cu tabăra cîştigătoare, nici nefericiţi pînă la
deprimare cînd cei aleşi pierd! Linia de mijloc este a omeniei, bunăvoinţei,
înţelepciunii.
Autor: Nicolae Goja
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu