Mărturisiri sincere ale poetului Vasile BELE din Chiuzbaia

DIN ROUĂ, LACRIMI ȘI IUBIRE (replici poetice), ÎN DRUM SPRE INIMA CITITORILOR... un CUVÂNT AL AUTORULUI

(Anul pandemiei 2020)

După un ,,uichend", atât de frumos, petrecut la Chiuzbaia, printre picuri de ploaie, miros de cafea, căldură în casă, ,,pancove" - (adică, gogoși, ca la mama acasă!), relaxare și detașare maximă, în familie... iată cum se adeverește zicala: ,,ce-i frumos trece iute!", dar e un lucru real.

Mă reîntorc la tine poezie, hârtie, scris... vin la tine carte pentru a te îmbrățișa, și pentru a-ți mulțumi pentru că mi-ai fost ajutor/sprijjn în aceste vremuri... ,,grele vremuri... timpuri grele!", parcă îl aud pe tătuca, (n.a. bunicul matern) spunând. Și acum ai aflat și la ce mă gândesc, prietene ,,Feisbuc"?, că tot mă întrebi!

În toată epidemia care ne-a acaparat, de nu mai știm om de om, există și un lucru bun. Eu, personal, am citit, am scris, am muncit, am stat în casă pentru că am ascultat sloganul iohanist: ,,Dragi români, STAȚI ÎN CASĂ!", asta fiind o altă poveste tristă, din păcate...

Eliberare mi-a fost poezia - scrisă sau citită, plus că am avut enorm de lucru cu ANTOLOGIA DE POEZIE ȘI PROZĂ. OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ. OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP, pe care am coordonat-o cu doi prieteni foarte buni - prof. GELU DRAGOȘ și poet popular NELU DANCI. Concluzia finală este că: muncind, citind, scriind, bucurându-mă de viață (mod maxim!), am scris un volum de versuri, care deocamdată, se va numi DIN ROUĂ, LACRIMI ȘI IUBIRE (replici poetice). Slabe șanse să fie modificat titlul volumului, iar toate cele ce vor urma, vor fi un CUVÂNT AL AUTORULUI, cu referire directă la conținutul acestui volum, pe care îl consider un pic mai aparte, față de celelalte creații literare. De ce? Tocmai aici este ,,micul nostru secret". Poeziile sunt creații personale, dar adaptate/preluate de la alți autori, în total 7 autori, 10 poezii originale care aparțin acestori poeți-prieteni și câteva zeci de variante poeme-replici rezultate și adunate în volum. Iată prietenii poeți (ups, văd doar prietene): MIOARA BACIU din Galați, FLORENTINA DANU din Brașov, DARIA PINTEA din Ulmeni-Maramureș, (elevă, debutantă în acest context), MIHAELA GUDANĂ - Idiceni, Galați, CONSTANTINA DUMITRESCU.

Fără vreo intenție anume, fără motive personale (mai mult sau mai puțin obiective), Mioara BACIU are 3 poezii, iar Florentina DANU, în rest, ceilalți autori, au câte un poem propus pentru replici sau adaptare... nu există o explicație, una anume! Așa a fost să fie! Poate un pic - destin, poate soartă! Ok... continuăm.

(ep. 1)

,,Poezia este un fel de a desena raiul din perspectiva condamnatului la iad", (Tudor Gheorghe CALOTEACU), este, dragi prieteni/cititori cel mai punctual motto, care se potrivește aici. De ce? Exact ca în iad m-am simțit în toată această perioadă de pandemie, de epidemie, de ce-o fi ea, n-ar mai fi, veac! Dumneavoastră? Întrebam, doar! Anticipez multe răspunsuri...

Dragii mei prieteni, bunii mei cititori/fani... dacă pandemia care ne-a cuprins și ne-a ,,subjugat viața", (așa cum foarte bine știm!), toate acestea, adunate, au fost, într-un fel sau altul, benefice. Cel puțin pentru mine, iar acum vorbesc doar în nume propriu. În toată această perioadă, în care sloganul principal a fost: ,,STAȚI ÎN CASĂ!", și-a pus amprenta asupra vieții literare, pentru că am avut timp ,,betechet", (n.a. suficient de mult, din abundență), să stau și să iau pix și hârtie și să fac literatură, adică să scriu.

În acest context, am început un nou proiect literar, mai aparte, pe care l-am numit ,,replici literare", dar care și-a pus puternic ,,ștampila" asupra mea, ancorându-mă, în realitatea și frumusețea literaturii, fiindu-mi scăpare, alinare, acumulare de energie, de putere, de energie... pentru a mergemai departe.

Ce am făcut, concret? Simplu! Nimic complicat! Care este rezultatul final? Uite că s-a ,,născut", o altă carte de poeme (îmi vine să râd - poeme-pandemiologice, ups!), pe care am numit-o, la fel de simplu, DIN ROUĂ, LACRIMI ȘI IUBIRE (replici poetice adaptate), în anul de grație 2020, repet, an al pandemiei mondiale, an din care sper să fi învățat fiecare câte ceva... începând de la a prețui libertatea, a ne prețui mai mult, a fi mai sinceri (noi cu noi!), a fi mai umani (noi între noi!), a fi mai iertători și mai îngăduitori, a ne suporta așa cum suntem fără false comentarii, a fi mai uniți și mai prietenoși. Spre că am învățat să prețuim prietenia și valorile morale ale societății, care trebuie să le respectăm pentru a fi respectați... cel puțin, zic! Sper să aibă această epidemie, efectul dorit! Sper... cred nu doar în vorbe, cred și în fapte.

Așa stând lucrurile, pe lângă celelalte munci (de primăvară, gospodărești, serviciul), mai în glumă mai în serios, citind din postările virtuale ale bunei mele prietene MIOARA BACIU, (cu ea am dat ,,startul" acestor replici poetice), mi-a venit o idee, să-i ,,răspund" poemului pe care l-am citit și care se numește: ,,CINE SUNTEM NOI?", postat pe pagina de facebook a distinsei prietene poete, gălățeancă, de loc! Cel puțin mie mi-a plăcut idee și asta am simțit în prima clipă după ce am citit postarea poemului... ,,Ii răspund!", înversuri. Așa am făcut. Apoi, a adăugat și Domnia sa comentarii! Și, din una în alta, virtual, de la Baia Mare, spre Galați, ,,plecau replici după replici!". Cum este normal în lumea ,,haosului-virtual", au început să curgă like-urile. Mi-a plăcut, ideea! Mi-au plăcut reacțiile! Mi-a plăcut ce a ieșit, adică ,,produs literar final", în speță, replicile mele.

Ba chiar și buna prietenă poetă, Mioara BACIU, a punctat, la momentul respectiv: ,,Așa torent de gânduri și cuvinte meșteșugite, rar îmi este dat să întâlnesc! Ești de neoprit! Nu degeaba îți zic prieten-fenomen! Acum se cuvine să te numesc poet-fenomen! Atâta frumusețe în replica ta și atâta poezie în frumusețea gândului și cuvântului tău! Mă înclin!"... și-i dau dreptate că despre mine vorbește, evident glumesc. Dar o știu pretențioasă și strictă întâi cu ea, apoi cu cei din jur, și e de bine! Intre noi fie vorba, nu scria așa dacă nu îi plăceau replicile mele, credeți-mă! O cunosc prea bine, și o prețuiesc!

Au mai trecut câteva zile, tot de pandemie, zile care mi se păreau a fi un calvar. Așteptăm ca un copil, să mă trezesc și să nu msi aud nimic din prostiile foarte intens mediatizate. De data asta presa a avut de lucru! Ups...

Pandemie, epidemie, carantină, izolare - stres și nervi, în condițiile în care eu îmi doream o primăvară frumoasă și plină de zâmbet. M-am reîntors la poeziile lui MIOARA BACIU... și la altele, și la altele... treburi cotidiene.

De această dată, parcă, (zic eu!), am găsit ceva și mai interesant, mai provocator. Este vorba despre poemul-eseu: ,,AGONIZĂM... ", din care, prin adaptare, au mai ,,rezultat" câteva poeme-replici: ,,PRĂPASTIA", ,,DIN CLEPSIDRĂ CURGE VISARE", ,,CÂNTARUL NE VA MINȚI", ,,GÂND ȘI CUVÂNT RĂTĂCIT" și, nu în ultimul rând, ,,POVESTEA UNEI MARI IUBIRI".

M-am interesat, m-am uitat, am cercetat să văd dacă mai există un precedent în acest context al replicilor literare? Nu am găsit! Nu a fost un motiv de opreliște! Noi, am mers tot înainte, vorba românului optimist: ,,înainte o fo' mult mai bin'e!". Am început să iubesc ideea și să mă dedicei. Am primit acceptul verbal al prietenei Mioara BACIU și i-am arătat ,,rezultatul", unul literar, care ne plăcea. Reacțiile au fost pe măsură! Ne-a plăcut... și ideea... și varianta finală, motiv pentru care mi-am zis că vou continua. Și nu m-am oprit! Azi, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că izolarea n-a fost așa de rea, dar să fiu sincer, mie nu mi-a ,,prea plăcut!". Adică... nu mi-a plăcut deloc! Să stai tu izolat! Să nu ieși din casă! Să nu te apropii față în față de alte persoane decât la o distanță impusă! Să nu ai parte de întâlniri cu prietenii! Să se închidă magazinele! Să fie închise drumuri, școli! Să fie totul virtual așa cum foarte bine că a fost, sperăm să nu mai fie!