vineri, 15 mai 2020

Poezii patriotice




Limba română iluminând un neam milenar

           Motto: „Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată...”
                                                                             ( Alexei Mateevici )

De la rădăcini spre muguri şi floare
            Neamul meu a gândit doar româneşte.
Sub un cer de Voroneţ, în arcul carpatic
            Noi am glăsuit asemeni semenilor noştri
Rămaşi în vatră ori plecaţi, doar româneşte.
            E timpul tău acum să-ţi iubeşti Patria:
 Să-ţi aminteşti prin vreme de bunici,
           Să-ţi aminteşti în taină de părinţi,
 Să-ţi aminteşti sfios de cei plecaţi,
           Să-ţi aminteşti de românii cei dragi.
Sub bolta unui cer de pace înstelat
          Ceasul ancestral se-aude-n Dacia străbună
Şi-n noaptea seculară un cântec de caval
         În trei culori: albastru, galben, roşu-n suflet!
Identitatea noastră-n Europa e peste tot şi toate
        E-nscrisă-n orice colţ, dar şi în ram ori floare.
O dulce şi suavă limbă a cronicarilor bătrâni
       Cu rădăcini adânci în vechile psaltiri
Te iubim şi cinstim şi azi şi mâine. 
       Tezaur de cuvinte cum nu mai sunt pe lume
Noi te păstrăm cu grijă, te îmbogăţim prin fapte!


 Limba noastră cea de toate zilele...

Limba noastră are rădăcini
Mai adânci decât se spune,
Limba noastră-i fără spini
E pentru români renume.

Limba noastră n-are moarte
N-are început nici capăt mai ales,
Este o imensă şi nesfârşită Carte
Iar nu precum cred unii ades...

Învolburate vremi a străbătut
Din dungă-n dungă de istorii
Din totdeauna Istoria i-a fost scut
Şi a înveşmântat-o în glorii.

Limba Română n-a stat în genunchi
Nici la Dunăre sau Marea Neagră -
În Carpaţi e cel mai falnic trunchi
E casa noastră astăzi şi-n vecie!


 Sacralitate, Unire, Spiritualitate

Hora Unirii se-aude la Focşani şi Iaşi
Oriunde pe pământul românesc şi-n inimi
Recunoscuţi creştini suntem de-o-ntreagă lume
Apărători din veacuri a culorilor străbune!

Unirea din 1 Decembrie e un dar dat nouă
Nicicând nu ne vom uita înaintaşii
Iubirea Ţării ne stă zid şi mărturie -
România e vie, veşnică de-a pururi;
Iubiţi şi apăraţi ce s-a înfăptuit la Alba
Iubiţi-vă ca fraţii.Trăiască România Mare !


Latinitate
      poem dedicat Zilei Limbii Române

În zgomotul şi nepăsarea noastră
tac cioburi de cuvinte traco-gete
din inima Cetăţii Sarmisegetuza
doar uneori într-un târziu
răzbeşte
câte un ecou :
Dromihete,Deceneu
Decebal şi Burebista

Eu n-am trăit războiul cel mare
dar ştiu
că de pe atunci
Istoria Română
mai mereu stătea cu sufletul la gură

Istorie înseamnă limba română
"dulce ca un fagure de miere"
dor, glie, demnitate, iubire
cinstire de eroi !


   Zăpezi de camuflaj
 
Sunt hăituit, un anotimp întreg,
îmi trage lanţul ploilor în pleoape
străin, în Galaxia Gutemberg
voi scufunda păduri întregi de ape.

Ferestrele de apă s-au prelins
vântul plezneşte-n oase de zăpadă,
pe frunze reci, rugina s-a întins
şi iarna curge-n zdrenţe de paradă...

                           Gelu Dragoş


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu