Lecții de învățat. Unicitatea omului

                                                                                             de Viorica Pârja

 Auzim adesea că omul este unic! Că fiecare persoană este unică. Prin ceea ce este, prin ceea ce face! Cu viața lui în primul rând. Dar, paradoxal, această unicitate duce la diversitate. Care și ea ține de devenirea omului, de cultură, religie, rasă sau mediu social.

Specialiștii fac deosebire între evoluția individului și evoluția speciei umane. Prin apartenența la specia umană, fiecare om este la fel ca ceilalți. Dar prin experiențele de viață, influențele familiei, prietenilor, colegilor, cunoscuților etc. se deosebește de semenii săi prin ceea ce a dobândit: caracter, sentimente, convingeri, mod de gândire, prin capacitatea de a înțelege lumea în care trăiește. Și așa, îmbinând trăsăturile generale, cu cele proprii, omul devine o persoană unică.

În toată unicitatea sa, omul e însă schimbător; de la o vârstă la alta, prin acumulări intelectuale și culturale, prin atitudine, prin ceea ce simte față de cei din jur, prin ceea ce face pentru sine însuși și relațiile cu ceilalți. Fiindcă omul este o ființă socială în primul rând, și trebuie să conviețuiască în armonie cu ceilalți. Respectându-și și respectând identitatea lui și a celorlalți.

Lecții de învățat!