joi, 26 noiembrie 2020

A apărut revista de cultură şi atitudine „Teleormanul cultural”, anul IV, nr. 5 (14), 15 octombrie 2020

 

Cu bucurie semnalăm apariţia unui nou număr al revistei de cultură şi atitudine „Teleormanul cultural”, anul IV, nr. 5 (14), 15 octombrie 2020. Şi acest număr este consistent, variat, valoros prin materialele selectate cu grijă de către colectivul redacţional format din: redactor-șef: Cristian Gabriel Moraru; redactor-șef adjunct: Iulian Bitoleanu; secretar de redacție: Ioan Romeo Roșiianu; redactori: Nicolae Dina (Alexandria), Domnița Neaga, Victor Gabriel Osăceanu, Nicolae Sin (Roșiorii de Vede); redactori asociați: Mihai Merticaru (Piatra-Neamț), Emina Căpălnășan (Timișoara), Nelu Vasile (Turburea, Gorj); colaboratori: Daniela Achim Harabagiu (Alexandria), Liviu Surugiu (București), Dumitru Ciocan-Sin, Eugenia Dumitriu, Liviu Nanu, Ion Scarlat (Roșiorii de Vede), Tudor Matreșu (Turnu Măgurele).

Editorialul este semnat de către Cristian Gabriel Moraru şi se numeşte „Omul cultural”, din care citez următoarea idee: „...dacă este să vorbim în termeni animalieri, este important să facem disocierea între cultura de tip maimuţă, nefolositoare, manelistă, diletantă, haotică,  imitativă, servilă, care n-a creat niciodată capodopere fundamentale, şi cultura de tip leu sau cultura leonină, definibilă prin ordine, cerebralitate, nobleţe, putere de inovaţie şi harismă, care a produs întotdeauna valori perene şi creaţii emergente care ies precum stâncile din apa mării.”

În cadrul rubricii „Recenzii literare” Viorel Ploieşteanu scrie despre „Poezia antipandemică a lui Emanuel Pope”; la „InfoArt” Hara Dana scrie despre „Pictura murală la Alexandria”, mai exact despre artista plastică Wanda Hutira, care a studiat Artele la Universitatea din Cluj Napoca şi este originară din Baia Mare; cu poezie apar Cristian Gabriel Moraru, regretatul Romulus Toma, Mărioara Vişan, Cristian Florin Diniţă (debut literar); la rubrica „Epica” semnează Constantin Salcia „Drumuri şi răscruci” (roman autobiografic inedit); „Cronica lingvistică” îi aparţine Eminei Căpălnăşan cu articolul „Curiozităţi alimentare orăşeneşti”; Mihai Merticaru scrie „Un unionist înflăcărat” despre scriitorul basarabean Vlad Vlas; la rubrica „Note de lectură” Elena Buică are un articol intitulat „Am fost şi eu în Arcadia alături de poeta Domniţa Neaga”; Victor Gabriel Osăceanu vorbeşte despre „Ion Gheorghe Duca, personalitate de seamă în fruntea diplomaţiei româneşti”; la rubrica „Recenzii literare” Daniela Achim Harabagiu consemnează şi aprofundează romanul „Franjuri de mătase” a Eugeniei Dumitriu iar Nicolae Dina face o recenzie poetului Ioan Romeo Roşiianu „Scrisori deschise trupului tău”, din care citez: „...epistola în versuri a fost dată uitării, astfel încât, publicarea, la începutul anilor 2000, a volumului Scrisori deschise trupului TĂU, urmat, în timp, de altele având în titlu denumirea speciei pe care Ioan Romeo Roșiianu o reinventează, se constituie într-un ciclu tematic remarcabil, realizat într-o manieră poetică strict personală, transformând scrisoarea într-un text ficțional original, înscris prin excelență în lirica de reflecție filosofică asupra vieții sub toate aspectele ei, asupra existenței umane din toate timpurile. În fiecare poem-scrisoare al acestor volume, poetul-expeditor pare a-și fi asumat de bună voie starea de solitudine într-o vreme în care universul său interior este bântuit de amintiri, de oameni și de faptele lor, de locuri și întâmplări care i-au umplut viața, i-au fericit-o ori i-au amărât-o deopotrivă, de regrete ori de speranțe, de tristețe ori bucurie, textul devenind un monolog liric de mare forță expresivă, care, deși are, ca destinatar, iubita (vocativul aflat la începutul fiecăruia), se adresează, în egală măsură, tuturor cititorilor care își regăsesc gândurile și sentimentele comune cu ale poetului. Desigur că aceste scrisori au la origine iubirea, sentimentul profund trăit cu adevărat în orice timp și în orice spațiu, devenind o imagine nu numai a simțurilor, cât, mai ales, a sensibilității, iar cuvântul este modalitatea de a o eterniza în lumea Absolutului” dar şi despre cel mai recent volum „Scrisori către Izoleta”; mai semnează şi alţi scriitori, în special cei din sudul ţării iar următorul număr va fi dedicat regretatului poet Nicolae Vălăreanu Sârbu, care pe 11 septembrie 2020 a trecut Styx-ul, dar va rămâne în memoria noastră prin opera poetică lăsată, prin prietenia şi bunătatea lui de care am avut parte în timpul vieţii.

                                                                                  Gelu Dragoş

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu