O carte care n-ar trebui să lipsescă din biblioteca personală a oricărui bun român este „Daciada Getica-Dava”, autor Sergiu Botezatu, Editura „eCreator”, Colecţia „Poesis”, 2020.
Pentru o mai bună înţelegere a mesajului poetic
transmis de autor, acesta, inspirat ne oferă „Mărturii despre Geto-Daci”,
paginile 219 – 269, din care aflăm multe lucruri demne de semnalat despre
strămoşii noştri geto-daci, scrise de mari personalităţi istorice ale lumii,
cum ar faptul că:
• A. Kifisim: „Strămoşii rumânilor au exercitat
o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a
vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei”.
·
Pitagora: "Călătoreşte la geţi nu
ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pământurile
sunt fără margini, toate pământurile sunt comune".
·
Homer: "Dintre toate popoarele,
geţii sunt cei mai înţelepţi."
·
Platon: "Zamolxe, regele nostru,
care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără
să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de
corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreuna cu sufletul, şi
iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei
nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav,
partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi
pentru om în întregul său, vin de la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor,
ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim
izvorul răului pentru ca sa se poată bucura de sănătate capul şi tot restul
trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt
vorbele frumoase care fac să se nască în suflete înţelepciunea”.
·
Dionisie Periegetul (138 d.H.): "În
ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia
Mica până în Iberia şi din nordul Africii până în Scandia, ţară imensă a
dacilor."
·
Marco Merlini: "Oasele ca şi plăcuţele
sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că
scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În
România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii
Europe."
·
Friedrich Hayer: "Rumunii sunt
poporul din Europa care s-a născut creştin".
·
Alfred Hofmann: "Într-adevăr
nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai
deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la
cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se
găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba
sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de
pe Pământ. România nu este buricul Pământului, ci Axa Universului".
·
Marija Gimbuta: "România este vatra a
ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500
i.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi
creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale,
de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea
evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe
cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile
creatoare ale naturii."
·
Louis de la Valle Pousin:
"Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii
Omenirii."
·
Gordon W. Childe: "Locurile primare ale
dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului
principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la
nordul şi la sudul Dunării de Jos."
·
Eugene Pittard: "Strămoşii etnici ai
Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia
neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării".
·
Daniel Ruzzo: "Carpaţii sunt într-o
regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi
cunoscute până în ziua de astăzi".
·
William Schiller: "Civilizaţia s-a
născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român, răspândindu-se apoi spre
răsărit şi apus".
·
John Mandis: "România e vatra a
ceea ce numim Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6500-3500
i.H. … cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere au fost făcute la
Turda şi Tărtăria".
·
Olof Ekstrom: "Limba rumuna este o
limbă-cheie care a influenţat în mare parte limbile Europei".
·
Bonfini: "Limba rumunilor n-a putut
fi extirpată deşi sunt aşezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se
luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât nu s-ar lupta pentru o viaţă
cât pentru o limbă".
·
Ludwig Schlozer: "Aceşti volohi nu sunt
nici români, nici bulgari, nici wolsche, ci VLAHI (RUMUNI), urmaşi ai marii şi
străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum îşi
au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova,
Transilvania şi Ungaria în număr de milioane".
·
Michelet: "Nu invidiaţi vechile popoare,
ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind
viaţă".
·
Andre Armad: "Într-adevăr acesta
este unul din cele mai vechi popoare din Europa… fie că este vorba de traci, de
geţi sau de daci. Locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică - era pietrei
şlefuite - până în zilele noastre, susţinând astfel printr-un exemplu, poate
unic în istoria lumii continuitatea unui neam".
·
D’Hauterive: "Limba latinească în
adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna
sunt acest grai. Latineasca este departe de a fi trunchiul limbilor care se
vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea, latina, este cea mai
nouă dintre toate".
·
Huszti Andras: "Urmaşii geto-dacilor
trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în
limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor".
·
Clement Alexandrinul (Stromatele):
"În sfârşit o altă greutate de interpretare cu această metodă a unor
învăţături din Scriptură care constă în aceea că nu le avem şi în limbă în care
au fost scrise întâia oară… Apoi limba e păstrată şi de popor, nu numai de
învăţaţi, pe când înţelesul şi textele le păstrează numai învăţaţii şi tocmai
de aceea putem să concepem uşor că aceştia au putut să falsifice înţelesul
textelor vreunei cărţi foarte rare pe care o aveau în stăpânire".
·
Emmanuel de Martone: "Nu pot să înţeleg
la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind
foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de
mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi
administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi
daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu
ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă".
·
Marc Pagel: "Acum 10.000 de ani în
spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi
precursoare a sanscritei şi latinei".
·
Clemance Royer: "… celţii, germanii şi
latinii vin din estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi
arată venind din Occident… noi trebuie să le căutăm leagănul comun la Dunărea
de Jos, în această Tracie pelasgică a carei limbă o ignorăm".
·
Jean Laumonier: "Românul sau dacul modern
este adevăratul celt al Europei Răsăritene".
·
Andre le Fevre: "Celţii bruni cărora
etnografia le relevă urmă din Dacia până în Armric (Bretania) şi Irlanda, galii
blonzi… populaţii care vorbeau dialecte indo-europene".
·
Împăratul Iosif al II-lea: "Aceşti
bieţi supuşi rumuni, care sunt fără îndoiala cei mai vechi şi mai numeroşi în
Transilvania, sunt atât de de chinuiţi şi încercaţi de nedreptăţi de oricine,
fie ei unguri sau saşi, că soarta lor, dacă o cercetezi este într-adevăr de plâns…"
Am selectat o parte mică din mărturiile istorice despre
bravii geto-daci, fiindcă tânăra
generaţie de astăzi trebuie să cunoască adevărata istorie a poporului român, nu
ceea ce ni se prezintă la televizor sau în manualele şcolare, fiindcă „Istoria
e cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi
viitorul” (Nicolae Bălcescu).
Poetul basarabean Sergiu Botezatu este din nou
inspirat deoarece la fiecare poezie face trimiteri la izvoarele istorice, la
legendele din mitologia geto-dacă,romană, greacă, la index.
Adrian Bucurescu, în prefaţa cărţii ne explică
despre sursele autorului în scrierea volumul de faţă „Daciada – Getica – Dava”:
„ Izvoarele portului basarabean sunt de o bogăţie nemaivăzută pentru seva
stihurilor cu care de înfăţăşează înaintea cititorilor. Vâna cea mai bogată se
ghiceşte îndată a fi Dacia Preistorică a lui Nicolae Densuşianu, completată cu o
sumedenie de alte informaţii legate de glorioşii noştri strămoşi antici,
apărute în timp”.
Fratele de peste Prut are un cult al lui Eminescu,
Alecsandri, Coşbuc, Blaga, Eliade, al
rădăcinilor acestui neam vechi de când lumea, al folclorului şi colindelor
româneşti, al personajelor istorice intrate în legendă: Deceneu, Burebista,
Decebal.
Despre „Dacia – Ţara Zeilor. Trecutul glorios”
autorul spune: „Istoria multe ascunde despre strămoşii noştri daci,/Nemuritorii
străvechimii, viteji şi-n lupte mult dibaci,/Ce se-nălţau până la stele, aştri
să fie şi din cer/Să lumineze cu-a lor vise al universului mister”; pentru
autor Ceahlăul este „Olimpul preistoriei”: „Ceahlăul din toţi este unul ce se
înalţă peste timp,/Vestindu-ne c-a fost odată al preistoriei Olimp./Ceahlăul
din Carpaţii tainici, de Principele Cantemir/Mult în Descrierea Moldovei este slăvit şi uns cu mir”; despre „Mănăstirea
Albă cu 9 altare” crede: „Despre biserica cea mare cu nouă altare în
cer/Strămoşii ne-au lăsat legende pline de soare şi mister,/Că este mănăstirea
albă cu pereţii din veşnicii/În Prunduleţul Mării dalbe cu psalmii sfinţi în
temelii.//Cu poduri mari din sfânta ceară şi turnuri-nalte-n rugăciuni,/Scăldată
în raze de soare – lumina anilor străbuni./Ai ei ei usciori sunt din făclie şi
zăbrele la stele sus/Se-nalţă prin rugă divină din răsărit până-n apus”;
„Colindele strămoşilor” sunt şi ele amintite: „Colindele vechilor timpuri,
de-atunci când legea se cânta,/Din a lui Ler împărat veacuri, când străvechimea
înflorea,/Şi astăzi ne aprind în inimi al datinii foc strămoşesc,/În a lor rugă
iar ne-adună şi cu-al lor crez ne întăresc”; nici „Horele” nu sunt uitate: „Şi
Hora de pe-altarul sacru al străvechimii, ce-o jucăm,/Ne leagă de-ancestrală
rugă, ce-n inimi etern o purtăm./Şi ale Hestiei vii focuri, ne
luminează-al-nostru-avânt,/Să spargem timpul regăsirii, în veşnicii hora
dansând”; pentru Sergiu Botezatu (aflăm din poezia „Unde e Dacia?”: „Unde e Dacia?
E-n ceruri, e-n veşnicii şi-n sacre legi,/E printre stele şi în vise,
pe-nălţătoare poteci./Lui Ciuca-Buca-Cătlăbuga, chiar dacă timpul
se-nchină,/Dacia-n inimi sculptă viaţă şi viaţă-n lume intonă// Unde e Dacia?
E-n vise, spre care zboară-un Univers,/E în avântul veşniciei, pe drumul de
lumini ales,/Este la cumpăna speranţei, pe vârful sacrului Olimp,/În rugile
eternităţii şi-nălţătorul ei nimb”.
Am dorit să citez din versurile lui Sergiu Botezatu,
pentru a vedea cât de amplu este mesajul poetic transmis, cât de documentat
este autorul şi cât drag de Dacia, vatra între graniţele căruia s-a făurit
România Mare!
Despre autor au scris cu patos mulţi critici de
dincolo şi dincoace de Prut, numai dacă îi amintesc pe: Nicolae Dabija,
Petronela Apopei, Adrian Bucurescu, Liliana Ghiţă Boian, Nicolae Dina, Nicolae
Toma ori Ioan Romeo Roşiianu, cel care a pus umărul vârtos la editarea acestei
cărţi patriotice, prin timpurile pe care le trăim. Acesta a afirmat: „Prin
această epopee Sergiu Botezatu trage un serios semnal de alarmă neamului
nostru, întoarcerea la origini fiind mesajul care străbate ca un fir roşu o
carte menită să lămurească definitiv continuitatea românească într-un spaţiu la
care-au râvnit – şi încă o fac – unii sau alţii. Plină de referinţe şi de
dovezi istorice epopeea poate fi oricând manual de studiu pentru cei care ne-au
contestat vreodată rădăcinile.”
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu