Soluţia Maia Sandu

                                                                                de Gheorghe PÂRJA

Duminică, dincolo de Prut, în Republica Moldova, are loc al doilea tur de scrutin pentru alegerile prezidențiale. Au rămas să se confrunte Maia Sandu, un candidat pro-european și Igor Dodon, cu înclinații dovedite spre Moscova. În ultimele trei decenii, Basarabia a rămas un poligon de încercare pentru cele două orientări. Pregătirea celui de-al doilea tur de scrutin mi s-a părut lipsită de vlagă și relevanță. Au fost ocolite cu desăvârșire dezbaterile. Singura chestiune de interes a fost atitudinea lui Renato Usatîi, clasat al treilea după primul tur, care și-a îndemnat votanții să procedeze cum consideră de cuviință: „Fiecare să decideți pentru voi, care vreți să fie simbolul Moldovei în următorii patru ani.”

Dar ambiguitatea este capabilă de surprize. De ce mizez pe Maia Sandu? Deoarece viitorul președinte al Republicii Moldova are datoria să aducă țara la masa unui dialog european. În cei patru ani de mandat, Igor Dodon s-a izolat de Vest, cultivând o relație ciudată cu Putin, care într-o împrejurare i-a dăruit harta Moldovei Mari. Președintele Republicii Moldova, fără comentarii, a luat-o și a pus-o în geantă. Întrebați-vă de câte ori a fost Dodon la Bruxelles ori la București în primul mandat? Și de câte ori a fost la Moscova? Pentru Kremlin are drum bătut. Pe această cumpănă se desfășoară scrutinul de mâine.
După cum știm, Maia Sandu are un avans de câteva procente față de Dodon. Deși, actualul președinte era văzut victorios în primul tur. A greșit și ghicitoarea de la Etulia dar și primarul Chișinăului, care a venit cu propunerea, sfidătoare și ridicolă, de a se organiza alegerile într-un singur tur, fiindcă Dodon va câștiga detașat. N-a fost să fie așa! Rezultatul de la primul tur a fost o lovitură pentru Dodon, așa că pentru al doilea tur consilierii lui politici au desfășurat un aprig război informațional. A luat măsuri disperate. S-a baricadat cu un guvern iluzoriu, cu atitudine antiromânească. Fotoliul de vicepremier a fost promis unui personaj cu cetățenie rusă, ministerul de Externe este sortit unuia care a afirmat că “Rusia a intervenit în războiul de pe Nistru pentru a opri vărsarea de sânge.” Iar la ministerul Educației va veni o doamnă care crede morțiș în limba moldovenească.
Este ușor de văzut, cu așa orientări guvernamentale, care este direcția viitorilor patru ani. Victoria obținută de Maia Sandu, deși fragilă, a dat peste cap planurile triumfale ale lui Dodon. Pe care multe sondaje îl plasau învingător. Maia Sandu a câștigat și prin mobilizarea exemplară a diasporei. Este un semnal de alarmă al celor plecați în străinătate față de situația din țara lor. Ei doresc a spune că mulți s-ar întoarce la obârșii dacă viața ar fi mai bună. Acest fenomen se poate constata și în România. Cred că orientarea politică și economică a Republicii Moldova ar depinde de susținătorii lui Renato Usatîi. Care nu sunt puțini. Dușmănia lui cu Dodon l-a făcut să aibă întâlniri cu Maia Sandu, cu care a discutat despre eliberarea Moldovei de hoție.
Renato socotindu-l pe Dodon un simbol al corupției. Să nu fie o conjurație. Maia Sandu nu a căzut în capcana retoricii politice, întinsă abil de Dodon, semn că ea a înregistrat o maturizare a discursului politic. A învățat ceva din campania electorală din 2016. Observatorii politici de la Chișinău au constatat că, în ultimele două săptămâni, bazinul electoral pro-european a înregistrat un potențial în creștere. S-a simțit o trezire a unioniștilor, care nu sunt numeroși, a românilor, pro-europenilor. Și a unor pro-ruși care preferă orientarea occidentală, dar să se păstreze relații decente cu Moscova. Pe acest fond va începe cel de-al doilea tur de scrutin peste Prut.
Vom vedea ce va fi mâine. Dacă aș fi cetățean moldovean aș vota cu Maia Sandu. Deși are nevoie de o energie sporită și o atitudine mai fermă față de Uniunea Europeană. Să aveți noroc mâine! Și apoi mai vorbim.