Dacă guvernul ar da o hotărâre că respiratul este obligatoriu s-ar găsi destul de mulţi cetăţeni care ar protesta în stradă împotriva acestei măsuri abuzive.
Omul modern s-a obişnuit atât de mult cu libertatea încât nu i se pot impune nici măcar măsuri benefice, măsuri care să-i salveze sănătatea şi viaţa.
Ne întrebăm, în contextul pandemiei de coronavirus, cum ar fi fost gestionată o astfel de criză în timpul regimului ceauşist. Se mai punea problema că se vaccinează cine vrea, că poartă mască numai cine vrea. Românii au fost atât de cuminţi încât nu au protestat nici măcar atunci când a fost interzisă vânzarea băuturilor alcoolice înainte de ora zece. Au băut nechezol în loc de cafea şi şi-au văzut de treabă.
Foamea asta de libertate a apărut doar după dispariţia instituţiilor coercitive. Curios este că din cele trei principii fundamentale, egalitatea şi fraternitatea au fost date uitării. A rămas doar libertatea.
Nu există „egalitate şi fraternitate” la stabilirea salariilor, la acordarea pensiilor, dar iată că nimeni nu a ieşit în stradă să se bată cu „sistemul”. Toată lumea urlă împotriva „pensiilor nesimţite”, dar nici sindicatele, nici amatorii de proteste, nu şi-au dat întâlnire în faţa CCR când judecătorii au stabilit că este neconstituţională micşorarea unor pensii de mii de euro pe lună. Cum se explică aceste anomalii ale comportamentului celor care vor să schimbe lumea, ale psihologiei protestatarului de profesie? Nu se explică decât printr-o anihilare a simţului practic, printr-o inversare a priorităţilor, dar probabil şi din teama de a nu-i supăra pe cei care pot pedepsi.
Dar să revenim la chestiunea zilei: vaccinarea. Dacă în loc de vaccin specialiştii ar ajunge la concluzia că este suficient să se mănânce câte un măr timp de zece zile ca să scăpăm de SARS COV 2 şi atunci s-ar găsi o şoşoacă să scoată oamenii în stradă şi să arunce cu mere în ferestrele guvernului.
Să presupunem că guvernul îşi face curaj şi decide că vaccinarea este obligatorie. Ce s-ar putea întâmpla? Ar vui ţara ca în decembrie 1989? Ar ieşi milioane de oameni în stradă, ar striga „Jos guvernul” şi nu ar renunţa la proteste până nu ar cădea guvernul?
După căderea guvernului Cîţu ar trebui să-şi asume guvernarea liderii celor care au ieşit în stradă. Doamne fereşte! Spiritul de frondă nu urmează nicio logică. Pur şi simplu există în codul genetic al omului şi se manifestă în cele mai neaşteptate moduri.
În toiul discuţiilor contradictorii despre obligativitatea vaccinării, a reapărut şi tema votului obligatoriu. Există câteva ţări în UE în care prezenţa la vot este obligatorie. Acest lucru nu conduce automat la o mai bună situaţie politică. Cu toată obligativitatea de a vota, Italia a străbătut numeroase crize. Belgia, o altă ţară în care votul este obligatoriu, a rămas fără guvern o lungă perioadă de timp. Votul obligatoriu s-a soldat în Grecia cu guverne care au aruncat ţara într-o criză financiară care a afectat întreaga Uniunea Europeană.
Între vaccinarea obligatorie şi votul obligatoriu nu se poate face nicio apropiere. Sunt lucruri diferite. Aşa cum diferite sunt democraţia şi viaţa în sine. Când vine vorba despre sănătate, deci despre viaţă, „democraţia” ar trebui să lase locul specialiştilor. Cam despre asta ar fi vorba. Doar slăbiciunea guvernelor face să se prelungească atât de mult perioada pandemiei.
Printre instituţiile afectate profund de această boală se numără şi bisericile. Pandemia a întrerupt un ritual, un mod de viaţă de secole. Sunt milioane de oameni cărora dacă le iei dreptul de a merge la biserică îi lipseşti de însăşi esenţa şi sensul vieţii. Cum să împaci restricţiile cu datoria sacră pe care o resimt creştinii practicanţi de a merge la biserică? Mai ales cu ocazia marilor sărbători.
Anul acesta, trecând peste toate riscurile, autorităţile au dat dovadă de înţelegere. Creştinii pot merge la slujbele de Înviere, dar sunt rugaţi să respecte pe cât posibil regulile.
După nu ştim ce criterii, poliţia a anunţat să sunt aştepaţi la biserici în jur de 1,7 milioane de credincioşi. Pentru un popor profund credincios, nu pare un număr prea mic faţă de populaţia României?
Să sperăm că după Sărbătoarea Învierii Mântuitorului nu va creşte numărul infectărilor.
Hristos a înviat!
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu