Ce frumos e atunci când un poet dispărut e readus în actualitate de oameni care l-au iubit, l-au respectat și l-au admirat! Este cazul lui ION BALA, "unul din reperele lirice ale Sătmarului", cum scrie Felician Pop în prefața Antologiei apărută zilele acestea la LIMES-ul nostru. Selecția poemelor a realizat-o un fost ucenic de-al său, Claudiu Govor.
L-am întâlnit în câteva rânduri, pe vremea când descindeam în Satu Mare, ba cu treburi editoriale, ba invitat de George Vulturescu la reuniunile sale poeticești. Semăna teribil cu un bun prieten de-al meu, băimăreanul Vasile Radu Ghenceanu, excelent condeier, ca și Bala. Aveau un profil de iatagan, amândoi, ca Jebeleanu, uitat, din păcate, ca atâția alții, de lumea aceasta grăbită, superficială, completamente lipsită de har... Știau să-și poarte, cu superbie, aș zice, demnitatea; știau să se bucure de întâlnirea cu celălalt, făceau chiar un fel de ritual din asta, la care deveneai părtaș, alesul, carevasăzică. Aveau ținută: generozitatea și exigența formau un melanj asezonat de minune cu un umor de calitate și cu o ironie din cea mai fină...
Ion Bala, Cât ar suspina o lumânare, 120 pag. A5, 12 lei, Colecția MAGISTER, Coperta: Dinu Virgil; ilustrația copertei: Compoziție de Aurel Țenț.
Mircea Petean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu