Poetul clujean Miron Scorobete: Pentru Mitropolia Tomisului

 

Cine spune că Dobrogea nu îndeplineşte condiţiile să fie Mitropolie spune un neadevăr. Dacă oricare alt popor ar avea istoria bisericească a Dobrogei ar ridica-o în slăvi. În primul rând, acesta este primul teritoriu românesc încreştinat şi încă de către un Apostol, este uşa prin care creştinismul a pătruns în casa noastră.

Apoi, ceea ce lumea nu ştie, (am spus-o noi în Norul de Martori dar câţi l-au citit?), strămoşii românilor sunt atestaţi drept creştini în Noul Testament, cu referire la locuitorii Dobrogei. Aici e necesară o lămurire. Dobrogea făcea parte din provincia dacă ocupată de romani Moesia. Ei i se spunea de către popor Sciţia, astfel că în 292, când Diocleţian îi acordă statutul de provincie separată, el îi dă numele de mult intrat în uz: Scythia Minor.

Sămânţa adusă de Sfântul Andrei în Sciţia se vede că a căzut pe pământ bun, pentru că puţin după aceea, la distanţă de doar două decenii, Sfântul Pavel îi trece pe locuitorii acestei regiuni printre cei ce se află deja întru Hristos: “Nu vă minţiţi unul pe altul, le scrie el Colosenilor (3,9-11), fiindcă v’aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, şi v’aţi îmbrăcat în cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos.”

Imediat ce situaţia a îngăduit-o, după oficializarea creştinismului, găsim în Dacia Pontică o mulţime de episcopate şi o Mitropolie, rezultatul, fireşte, al unui proces îndelung şi nu al unei instantanee creştinări în masă. Ierarhii de aici se bucurau de o preţuire deosebită din partea omologilor lor. În 325, episcopul „scit” figurează printre participanţii la întâiul sinod ecumenic, la al doilea participă Gerontius, la al treilea Timotei, la al patrulea Alexandru. La sinodul din 458 este prezent “Theotimus humilis Scythiae regionis episcopus”, cel care va apăra poziţia calcedoniană într’o scrisoare adresată împăratului Leon.

Teotim fusese prieten al Sfântului Ioan Hrisostom. Ioan Cassian a fost hirotonit diacon de acelaşi Ioan Gură de Aur şi preot de către papa Inocenţiu I, de către întâii stătători ai Bisericii Dreptmăritoare Universale nedivizate aşadar. La 18 martie 550, papa Vigilius îi trimitea o scrisoare episcopului Valentinian cu formula de adresare: “Dilectissimo fratri Valentiniano episcopo de Tomis provinciae Scythiae” în care, dincolo de stereotipia epistolară, e vizibilă importanţa pe care personalităţile de vârf ale epocii o dădeau şi bărbatului şi scaunului în care acesta stătea. La alegerea lui Epifaniu ca patriarh ecumenic, “Paternus misericordia Dei episcopus provinciae Scythiae metropolitanus” semna la poziţia a şaptea între mitropoliţii şi episcopii prezenţi.

Un număr atât de mare de dovezi pledează fără drept de apel pentru datoria noastră de a ridica Biserica Dobrogeană la rangul de Mitropolie, pe care l-a deţinut în primele secole creştine.

Autor: Miron Scorobete