Relaxare cu amortizor

 

                                                                                            de Gheorghe Pârja

Când a năvălit pandemia și peste noi, m-am grăbit să scriu ca despre un eveniment crispat, neliniștitor pentru oameni, unic în viața ultimului veac. Am consemnat reacții imediate ale autorităților, dar mai ales ale cetățenilor. Multă confuzie în restricții, opinii diferite despre virus. Repede a apărut curentul care îndemna oamenii să nu se supună regulilor decise, pentru a stopa consecințele pandemice. Brusc, s-a desprins o așchie din trupul politicii românești, care nega evidența. Sfida boala și moartea. Mi se pare cel mai cinic derapaj, în care se dă moarte pentru capital politic. Din păcate, în stradă, au câștigat adepți. Apoi am început să ne numărăm morții. Prieteni, vecini, rude au căzut pradă molimei. Presiunea nejustificată asupra spitalelor rămâne o pagină tristă. Când salvatorii de vieți erau numiți criminali.

Nici un autor absurd, pe care l-am citit, nu și-a permis o asemenea răsturnare de rost în opera sa. Virusul a primit culoare politică. Suspiciuni și vești contradictorii. Medicii pricepuți au fost ocoliți. Cei buni, ascultați pe jumătate. În schimb, politicienii și comentatorii arondați dădeau sfaturi cu iz ultimativ. Conducerea Ministerului Sănătății a intrat într-o derută, pe care am tradus-o ca o bătaie de joc pentru populație. Când oamenii sufereau în spitale, unii își dădeau ultima suflare, un ministru cu răspunderi pentru sănătatea românilor era preocupat de plasarea oamenilor lui în conducerea spitalelor.

Și a venit și ziua de 15 mai, când s-a declarat marea relaxare. Meritata destindere. Așteptata ieșire din crisalidă. Optimismul și bucuria au dat peste margine. Brusc, ne-am văzut la față. Ne-am recunoscut pe drept, nu pe dibuite. Am trăit unul dintre cele mai stranii spectacole ale vieții mele. Revenirea la înfățișare a omului, așa cum l-am cunoscut prin vreme. Au apărut firești exclamații, inclusiv că ne-am recucerit porția de libertate. Sub acest auspiciu au fost sărbători, în toată țara, pentru că am scăpat de o povară. Televiziunile s-au întrecut în a difuza explozia de bucurie. Pe bună dreptate. Tinerii sunt o energie uluitoare a unei societăți. Simt nevoia de manifestare, de haiducie, în felul lor. Că și noi am fost tineri, dar nu în această pandemie. Ci în alta. Să nu uităm că în prima parte a pandemiei eram mai filosofi, aveam mai multe necunoscute și o singură amenințare.

Acum ni s-a luat, în parte, căpăstrul. Ni s-a dat liber. Cui să-i mulțumim? Ni se sugerează că guvernului, evident. El a oprit virușii, i-a fugărit prin canale, pe câmpuri. Eu mă gândesc la românii care știu pe ce lume trăiesc. Ni se sugerează că de sâmbătă, 15 mai, lumea s-a schimbat din nou la față. Ce s-a întâmplat? Am fost atent la perioada care se apropia de Ziua Libertății, cum un grup de persoane, într-un protest, nu erau mulțumite de relaxarea decretată. Deși orașele s-au umplut de oameni, străzile vuiesc de strigătul tinerilor, terasele sunt ocupate. Ba a ieșit din umbră și ministrul culturii să deschidă porțile Teatrului Național din București, unde a fost spectator la piesa „Dineu cu proști”, inclusiv premierul Guvernului României. Semn bun! Tresar și eu și caut explicații. Nu am dat cu pocalul de pământ de bucurie. Am privit cu prudență toată această desfășurare de energie românească.

Nu-mi explic cum, brusc, virușii nu mai au putere. S-a rotit, pe undeva, un mecanism miraculos, și toate se apropie de normal. Așa ni se spune. A ieșit la rampă președintele României, și cu mâna pe inimă, ne-a livrat optimism și bunăstare. Ne-a dat porția de fericire. Am ieșit și eu pe stradă. Deși s-a dat drumul la demascare în aer liber, oamenii mai purtau măștile pe față. Mulțimea este un teribil seismograf al realității. Asta, din nou, m-a pus pe gânduri. Și mi-am intitulat acest text sugerând că este o relaxare cu amortizor. Din păcate, am citit prea multe comentarii despre această nenorocire, care va lăsa urme. De asta sunt convins. Unele se văd.

Ana Blandiana, într-o recentă carte, „Soră lume”, despre care am scris, afirmă că: „Nimic nu va fi ca înainte”, bazându-se pe analizele de viitor ale medicilor și specialiștilor. Comentariile din presa momentului sunt pline de controverse, de îndoieli. Ceea ce este bine, deoarece certitudinea este expresia unei gândiri leneșe. S-a decretat relaxarea națională. Nu mă abat de la ideea din titlu: relaxare cu amortizor! Vaccinarea continuă și sub semnul maratonului. Am văzut români din Portugalia și Belgia, care au venit să-și facă injecția acasă. Asta spune multe.

Sănătate, la toată lumea!