sâmbătă, 19 iunie 2021

Un codru bătut de gânduri

 

                                                                                         de Gheorghe Pârja

Am cinstit, la Baia Mare, cum se cuvine, zic eu, ziua de 15 iunie, când a plecat din viața pământească Mihai Eminescu. Dar ne-a lăsat opera, care va dura cât neamul Limbii Române. A fost și reușita manifestare, Ziua Scriitorului, inițiată de Primăria Baia Mare și Asociația Scriitorilor din urbea de pe Săsar, unde au fost premiați confrați cu merite deosebite în creația literară. Cu zgârcenie a fost amintit Eminescu în plan național. Doamne, în ce lume ne este dat să trăim! Este lumea sfidării celuilalt, pentru a-l scoate de pe tabla de șah a realității. Ca un efect al pandemiei, poate, stimulăm haosul din jur de dragul impunerii unei păreri, uneori aventuristă. Prețuiesc polemica de idei, dar detest vulgaritatea gândirii. Suntem puși să navigăm, pe această mare tulbure, în care multe valori se pierd. Și mai ales că, mai nou, pe alocuri, este o obraznică disprețuire a culturii. Cum s-a văzut, nu peste tot.

La noi, un municipiu a întrecut județul în această privință. Așa că mi-am dat seama că Eminescu trebuie apărat. Deși, în fața istoriei, se apără singur. Și ca să nu vorbesc în abstract, aduc în atenție cazul recent al academicianului Eugen Simion, care, prin prisma răutății, a fost criticat și pârât la autorități, pentru gestul unic de a ne dărui Caietele Eminescu, în ediție anastatică. Distinsul cărturar și filosof, Constantin Noica, le-a denumit un miracol al culturii românești. Depuse de Titu Maiorescu la Academia Română, în 1902, și conținând 16.000 de pagini, ele sunt indiscutabil un tezaur național. Dar fac parte și din patrimoniul european și universal, cum îmi spunea într-un interviu academicianul Mihai Cimpoi. Ediția facsimilată, visată de Noica, a fost necesară și din punct de vedere tehnic, întrucât originalul era serios deteriorat.

Sunt convins că Eugen Simion a salvat de la distrugere averea noastră eminesciană pentru a fi o dovadă genială în fața umanității. Valoarea acestui măreț act cultural nu se poate cumpăni cu bani, nici cu alte agoniseli materiale. Această minune s-a realizat. Îl avem pe Eminescu din Caiete, salvat. În loc de mulțumiri naționale, cum i se cuvin distinsului critic și istoric literar, fost președinte al Academiei Române, a fost acuzat, și anchetat, pentru cheltuirea abuzivă – ziceau ei – a banilor statului. Este strigător în univers! S-a cercetat și nu s-a dovedit nimic. Dar umilirea unui mare intelectual român a avut loc. După patru ani, a primit o adresă de la procuratură că urmărirea penală a fost stopată, deoarece reclamantul nu a fost identificat. Dar umilirea unui mare cărturar a rămas.

După ce Eminescu a căzut pe mâna unor denigratori fără argumente, acum ei s-au războit cu un gest suprem al culturii române. Același prieten de la Chișinău, academicianul Mihai Cimpoi, îmi spunea că asemenea mărețe izbânzi au avut loc și în alte țări. În Germania au fost facsimilate, și puse pe internet, opera și Caietele lui Goethe, în Italia, Caietele lui Leonardo Da Vinci, în Rusia, Caietele lui Pușkin. Peste tot aceste inițiative au avut un mare impact în culturile acelor țări. Din păcate, pe lângă fireștile aprecieri, s-a înregistrat și acest nefericit și păgubos incident. Eu rămân la părerea, validată de seniorii culturii române, că gestul lui Eugen Simion a făcut să fim în rezonanță cu marile culturi europene. Mai știu un amănunt care trebuie spus. Garanția apariției Caietelor Eminescu a fost asigurată de scriitorul Varujan Vosganian, pe când era ministru al finanțelor românești. Am aflat de la distinsul scriitor despre curajul asumat.

Se vede că la noi, dacă vrei să faci acte fundamentale de cultură, trebuie să ai curaj. Ne bântuie și aici răutatea politică? Ori nepriceperea în zona culturii? Din fericire, denigratorii dispar, iar Eminescu rămâne. Și va dăinui. Stând în preajma lui Eugen Simion, în câteva rânduri, am reținut energia acestui senior al culturii noastre, care a împlinit mari proiecte naționale. Eu nu am luat în seamă denigrarea lui Eugen Simion. Face parte din răutatea lumii, cum spuneam la început. El rămâne un codru bătut de gânduri. Care, în felul lui unic, academicianul a asigurat vremea ce vine a lui Mihai Eminescu. Poezia lui Eminescu nu s-a învechit. Putem spune că România, care nu a reușit să termine câteva catedrale, a împlinit Catedrala Eminescu. Mulțumim, domnule academician!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu