Semnal editorial - Maria BEM - "Legenda florilor şi a lor poezie"

 

,,Aș vrea să fiu o floare

Nu o floare oarecare

Ci floarea-soarelui, cu a ei coroană.

Chiar dacă vântul, mi-ar bătea rochița

Chiar dacă ploaia, coafura mi-ar strica

Eu, după tine, Soare, m-aș uita.

Tu, floarea mea, să nu mă uiți.

Tu, să-mi bați în geamul nevăzut.

Căci tu ești Iubirea,

Clipa de fericire,

Dăruită într-o zi de vară toridă.

Rămâi iubirea mea, în dimineață și în apus"

MARIA BEM

LEGENDA FLORILOR ȘI A LOR POEZIE

Aș vrea, dragi prieteni, să nu se sfârșească anul, atât de curând. Mai am o grămadă de lucruri de finalizat... literare, clar! Că, despre celelalte lucruri, vorba românului, ,,nu le termini niciodată!". Aș vrea să am timp mult mai mult și să-mi termin semnalarea editorială sau recenziile la toate volumele primite că dar, în acest an, care se prea grăbește să-și termine filele din calendar. Unul din aceste volume, este și acesta, Legenda florilor și a lor poezie, primit cu ,,dedicație și iscălitură", chiar de la autoare. Se întâmpla în luna august, în Tabăra literară de la Poiana Brașov.

Vă mulțumesc dragă prietenă, Maria Bem, pentru acest dar. Și mai rostesc următoarele - fiecare lucru își are rânduială sa. Fiind aproape de Praznicul Nașterii Mântuitorului, Sfântul Crăciun, după cum zice tradiția, am cautat acest volum, din curiozitate pentru Legenda florilor numite Crăciunițe. Dacă o fi vreo legendă și dacă floarea își are poezia ei? Așa că am căutat volumul și, cu maxim interes, răsfoiesc, filă cu filă, să văd dacă există legenda acestor flori. Cum să nu existe? Clar, că este! Și legendă și poezia acesteia. Am găsit-o la paginile 101-104.

,,Iată, vine iarna!

Moșul bun e pe drum

cu el vine sărbătoare de Crăciun

cu daruri multe sub bradul bun.

Floarea cea mai căutată

este floarea Crăciuniței

cu petale roșii mari

e vândută cu mult drag

în case să stea, alături de brad".

Există! Și Moș Crăciun, există! Și legenda florii Crăciunului și poezie acesteia, există. Din adânc de suflet mulțumesc, autoarei, Maria Bem, recunoscând faptul că aș fi vrut să rostesc aceste vorbe (sau poate chiar altele!) și la lansarea volumului, acolo/atunci, în Poiana Brașov. Programul organizatorilor și al Taberei literare, a fost unul foarte încărcat și-atunci, nu am mai insistat din acest punct de vedere. Iată, azi, acum, în Ajun de Praznic al Nașterii, este momentul dumitale, Maria Bem, dar și al minunatului volum, ,,Legenda Florilor și a lor poezie", apărut la Editura Pim, Iași, 2021, ISBN 978-606-13-6384-1, 146 p., în condiții grafice ireproșabile, cu un motto (ce-mi place enorm) din William Blak: ,,Să vezi lume într-un bob de nisip și un cer într-o floare de câmp!", (p. 4), dar și un ,,Cuvânt de întâmpinare", semnat de autoare, care a scris toate acestea cu gândul la ,,nepoțelul Darius Andrei - un cavaler în devenire, plin de talent actoricesc și pictural, iubitor de flori frumoase". M-au emoționat toate acestea - legendele, poeziile, motto-ul, cuvântul dumneavoastră, pe care dacă aș putea să îl reproduc în totalitate, nu mi-ar părea absolut deloc rău. Dar, știm că nu se poate, nu-i așa! Lăsăm cititorilor curiozitatea și interesul pentru volumul în sine.

Mă (re)întorc la poezie și legendă, cuprins de emoția și bucuria acestei întâlnirii literare, de suflet, cu volumul, gândindu-mă la povestea reală a acestei minunate și sfinte sărbători - Nașterea Domnului. În acele vremuri, Maria și Iosif, erau pe drum, căutând un loc unde să nască. Nu au fost primiți în casele bogaților. Ne spun aceste lucruri, cântările, frumoasele noastre colinde străbune. Le știm foarte bine. Și mai cred un lucru - Maria Bem, și-a învățat nepotul să colinde.

,,Azi, mă voi preface

în mândră Crăciuniță

înstelată spre lumină

cu o roșie rochiță

și cu frunze împrejur

să susțină a mea rochiță.

Ce jupon, parcă ea are!

Am văzut prin piață, Crăciunițe albe,

Dar cea mai plăcută, e roșia floare

e floarea de sărbătoare

E Crăciunița Moșului Crăciun".

Fiecare poezie are povestea ei de suflet, așa cum fiecare suflet își are propria poezie și poveste. O poveste poate să fie și o poezie, dar și o poezie poate fi o frumoasă poveste. Important este știm să le înțelegem, să le știm așeza lângă suflet și apoi să le dăruim foșnetului, sau curcubeului, sau vântului, sau astrelor, sau..., sau...

De aceasta dată, prin acest volum de debut (sper că am reținut bine!), autoarea Maria Bem, ne oferă și poveste și poezie. Abia acum îmi dau seama, că undeva, în timp, am iubit acest stil, această idee. La vremea respectivă, citisem Legenda Florilor de Crin - una de o sensibilitate aparte, de o frumusețe aparte, de profunzime și cu un puternic mesaj emoțional. Din legenda respectivă, repet, imediat, am făcut o poezie - legenda Florilor de Crin în versuri. Deci, într-o formă sau altă, bună prietenă, ne asemănăm. Am să vă trimit, în privat, legenda și poezia ei. Și aici, am întâlnit Legenda Crinului și poezia lui, (p. 82-84). Mă voi opri mai târziu și asupra acestora, deocamdată, revin la Floarea Crăciunului, sau la Legenda Crăciuniței. Clar, apropierea sărbătorilor, își are emoția sa.

,,Povestea Crăciuniței începe în Mexic, unde locuiau doi frați, Maria și Pablo. Cei doi copii proveneau dintr-o familie foarte săracă. În satul în care locuiau, în fiecare an, de Crăciun, avea loc festivalul tradițional, la care se oferea daruri. Crăciunul este sărbătoarea preferată a micuților, însă erau mult prea săraci să își permită cadouri. Își doreau, însă, foarte tare să îi poată duce ceva în dar Micului Iisus, dar nu aveau nimic. În Ajunul Crăciunului, Maria și Pablo, se pregăteau să meargă la slujba de Crăciun. În drumul lor spre biserică, cei doi au adunat câteva plante verzi, în semn de prețuire pentru Micul Iisus. Au fost luați în derâdere de ceilalți copii, că au venit fără niciun dar, însă Maria și Pablo au așezat plantele în jurul Nou Născutului. În mod miraculos plantele verzi s-au transformat în plante cu frunze în formă de steluță roșii, așa cum o întâlnim și astăzi", (p. 102).

Mirela Tolbaru, redactor-șef revista ,,Eminesciana", dă un ,,gir" literar, pozitiv, acestui inedit volum. În cuvântul Domniei Sale, afirmă: ,,Puțini semeni își mai apleacă privirea spre sensibilitatea pe care ți-o oferă o creație literară. Cartea 《Legenda florilor》 ar menirea de a-l transpune pe om din sfera nepăsării spre o atmosferă de gingășie și frumusețe aparte. Orice ființă umană care pur și simplu privește o floare zămislită de Creator pe a noastră Planetă Albastră își subțiază sufletul și lasă bunătatea să lucreze spre folos personal. Fiecare floare are o origine și o istorie pe care autoarea încearcă să le cuprindă în paginile operei sale", (p. 5).

Ce mi se pare interesant la acest volum? Conceptul! Întâia floare, gingașă și firavă, care abia își scoate capul din zăpadă este ghiocelul, iar în volum, prima legendă și poezia, sunt dedicate acesteia. Apoi, urmează Legenda Mărțișorului cu poezia să. Apoi, Legenda Violetei sau a Toporașului și Legenda Lăcrămioarei. Următoarea legendă? Legenda Brândușei. Și legendele, dar și poeziile, continuă. Mi se pare că s-a pornit cu florile primăverii - primele, de-altfel, si-apoi cu celelalte. Frumos. Nu știu este destin sau întâmplare? Doar autoarea volumului poate să ne răspundă. Personal, îmi place ce citesc! Felicit această minunată apariție editorială și-ți mulțumesc pentru dar.

Dacă ar mai fi ceva de adăugat, nu aș vrea să omit punctul de vedere al maestrului Mihai Cătrună - un talentat și iscusit grafician. Domnia Sa, spune: ,,Autoarea a realizat o carte deosebită, unde informațiile despre flori sunt arătate și interpretate într-un stil plăcut, de povestitor, într-un stil care place tuturor cititorilor, deși cei vizați sunt copiii. (...) Aflăm din paginile cărții informații inedite, ce ne invită să citim cu atenție și plăcere fiecare legendă, imaginându-ne eroii legendelor, suferința și iubirea lor, pierdută sau trăită... legendele fiind, de fapt, niște mici povești ce ne acaparează prin frumusețea lor", (p. 6).

Tot din acest volum, aflăm lucruri interesante despre ,,Limbajul florilor". Aici, autoarea, mărturisește: ,,Adesea florile vorbesc singure. Iar, uneori, o floare, face cât o mie de cuvinte. Gestul de a dărui plante, flori, nu e unul golit de însemnătate. Nu trebuie neapărat să știi semnificația fiecărei flori, dar poți tu crea o poveste legată de alegerea ta, sau poate știi ce îi place", (p. 138). Așa am aflat, că Gladiolele - reprezintă generozitate, Feriga - sinceritate, onestitate, Narcisele - înseamnă respect, Crinul - ,,eleganță, virtute, ține departe persoanele nedorite". Chiar și culorile vorbesc în felul lor, albul, de exemplu reprezintă ,,curățenia, puritatea sau nevinovăția", iar roșul înseamnă ,,pasiune, libertate, putere, dragoste aprinsă".

Răsfoind volumul, aflu că există, ,,5 flori pe care nu ai vrea să le primești sau să le oferi drept cadou". Sincer, nu știu dacă am știut despre această cutumă. Eu, personal, privesc florile ca o binecuvântare. Imi plac mult. Le ador. Le iubesc și le dăruiesc, necondiționat. De exemplu Trandafirii galbeni sunt simbolul geloziei (nefiind gelos, completez, cu de la mine putere - al prostiei condiționate). Zambilele, sunt simbolul nechibzuinței (asociate cu Zeul Apollo, în mitologia greacă), iar frumoasele Crizanteme, în Europa sau Asia, sunt asociate Cultului Morții. Dar când se duc la astfel de evenimente nedorite trandafiri sau crini? Ciclamele (nu mi le amintesc!), simbolizează renunțarea sau abandonarea. Ar mai fi, Tuberozele - ,,simbolul unor plăceri vinovate, periculoase". Interesantă povestea florilor... cu bune și cu rele. Interesantă poezia lor, a florilor, ce ne-o dăruie Maria Bem. O abordare cu stil și eleganță. O lecție de viață despre florile din viața noastră. Vreți un secret personal? Acasă, la Chiuzbaia, dedic Gladiolelor un adevărat cult. Mi-s tare dragi. Culmea că iubesc și Crizantemele.

Mulțumesc, Maria Bem, pentru acest minunat dar. Prețios și foarte elegant. Conceput în stil propriu. Personalizat. Superb.

Nu promit, dar cred că voi mai reveni asupra volumului. Azi, aici, acum, am vrut vorbesc despre Legenda Crăciuniței. Este Ajunul Crăciunului.

Bună dimineața, lui Ajun!

Bună dimineața, lui Crăciun!

Sărbători frumoase, Maria Bem, alături de cei dragi! Binecuvântarea și pacea să cadă asupra dumneavoastră. An Nou, cu bucurii și împliniri. Succes în continuare. Cred că nu te vei opri aici, nici cu poezia, nici cu legendele. Ai realizat un lucru extraordinar, pentru care aveți respectul și maxima mea apreciere. Aștept revederea cu mare drag. Doamne ajută!

Acest semnal editorial va fi cuprins în Vol. VII, al proiectul literar Antologie de texte. Recenzii de cărți - personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba, coordonat de către Gelu Dragoș, Nelu Danci și subsemnatul, Vasile Bele, care va apărea în anul 2022.

CRĂCIUN FERICIT!

 

VASILE BELE

Chiuzbaia 24 decembrie 2021 - Ajunul Marelui Praznic al Nașterii Mântuitorului