România, Grădina Maicii Domnului?

 

Am deschis ochii într-o țară ca un Eden

Ne-a dăruit-o pe tavă bunul Dumnezeu așa

Ca s-o îngrijim cu dragoste, pricepere și râvnă;

Dar Grădina Maicii Domnului de odinioară

Astăzi prin nepăsarea hoților-conducători,

A străinilor hapsâni, hienelor și falșilor patrioți -

E doar pârloagă, pământ arid și ape poluate,

Munți fără creștet și codri seculari, cu urși bezmetici,

Ce aleargă înspre oraș după hrană pentru ei și puișori;

Și vrerea lui Eminescu s-a spulberat, s-a dus în van,

Iar dulcea Românie mai este doar în inimi de români adevărați!

 

E siluită zilnic România de străinii hrăpăreți, devoratori de aur verde,

Proprietari ilegali de pământ fertil de Bărăgan, de tot ce-i românesc!

Se ceartă des, acolo sus, în parlamentul țării din Dealul Mitropoliei:

Reprezentanții noștri patrupezi, cu burțile cât o zi de vară, mitici și mincinoși

Când fetele românce-s date carne vie la străini pentru plăceri carnale;

Purtăm în suflete povara că cei mai mulți români sunt sclavi în occident;

 

Atenție voi ce conduceți țara! Figuranți o să intrați în Cartea de istorie a ţării,

Voi saltimbanci vânduți pe câțiva arginți, asemeni lui Iuda Iscarioteanul...

Mai poate România să redevină o Grădină a Maicii Domnului vreodată?

De noi depinde frați români, de vrerea noastră...

 

                                                                       Gelu DRAGOŞ