Sărbători desfrunzite

 

de Gheorghe Pârja

De câțiva ani buni încoace, primăvara, cu binecuvântata ei renaștere a naturii, îmi strecoară în suflet o lacrimă de regret. Copacul din fața geamului meu prinde grandoarea înfrunzirii și nu-l mai văd, la geamul lui, pe bunul meu prieten, Profesorul. Dar vine ea, toamna… Anul acesta am avut parte să petrecem Sfintele Sărbători ale Paștelui, cu frunză mai puțină, dar cu mare dor de trăire creștină, după seceta din suflete, de anul trecut, când ne-a bântuit vântul pandemic. Atunci am avut parte de sărbători desfrunzite, în alt fel. Dar le-am trăit cu sfințenie și demnitate creștină. Anul acesta, am simțit un spor de lumină în preajma Nopții Învierii, o respirație în voie a duhului, o așezare mai sigură între oameni, o căldură sufletească reală. Și privirea noastră a devenit mai încrezătoare, s-a dat drumul la îmbrățișări, oamenii privesc în jurul lor, să-și salute prietenii.

Învierea, de sâmbătă noaptea spre duminică, mi-a adus în minte viziunea din Cărțile Sfinte, unde se amintește de întâlnirea cu mirele sufletului. Am auzit Cântarea: „Iată, Mirele vine la miezul nopții!” Acolo, printre candele și suflete în rugăciune, am avut revelația mioritică percepută în termeni creștini. Înțeleasă ca o perpetuare veșnică a vieții. Moartea este o nuntă, precum și Învierea este o nuntă, bolta vieții noastre supreme. Lecția Învierii este lecția bucuriei, îndemnul la bunăvoire între oameni. În Noaptea Învierii simt cel mai bine acea curățare a sufletului, prin care se lustruiește spiritul omului. Frumosul coboară peste lume, căutând să o salveze!

În copilărie, mama ne spunea că în Noaptea Învierii se deschid cerurile. Dar și Peștera lui Pintea din Munții Gutâiului. Piatra se despărțea doar pentru câteva minute. La biserică, în Noaptea Sfântă, refac drumul calvarului, ca o lecție a Învierii. Da, am fost laolaltă, ne-am împrumutat binele și cuvintele tămăduitoare, de încurajare și de liniște. De pace, că avem nevoie de pace! Că în vecini se trăiesc zile cu sărbători desfrunzite. Sărbători uscate cu credință tulburată de moartea imprevizibilă din jur. Nu credeam că voi ajunge să trăiesc aceste vremuri păgâne și barbare. Războiul din vecini și-a sporit absurditatea, sfidând Învierea. Putin și ai lui au refuzat un armistițiu de sărbători. Mai aprig au bombardat orașele.

Într-o lume ce se vrea înțeleaptă, civilizată, să ucizi semeni, de aceeași credință, în timp ce se rugau lui Dumnezeu, mi se pare de neconceput. Și asta chiar în Noaptea Sfântă. Aud știri care mă cutremură. În teritoriile ucrainene ocupate de ruși, bisericile sunt vandalizate, credincioșii sfătuiți să stea acasă. Văd, cum ați văzut și dumneavoastră, un altar devastat într-o biserică de lângă Kiev. E o știre falsă? Așa zice propaganda rusă. Nici în cărțile de istorie nu am citit despre un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe care să binecuvânteze războiul. Adică crima, distrugerea, violul, minciuna. Regret, dar asta mi se pare că face Patriarhul Kiril al Moscovei. Eu asta am văzut, asta am priceput. Patriarhul Moscovei este un crucificat în derută. Ori în intenții ascunse.

Asta ca să fiu cucernic cu statura ierarhică. Fiind curat în gânduri, cred că nu am păcătuit. Este cert că Patriarhul este de acord cu războiul din Ucraina. Deoarece, zice Patriarhia Moscovei, nu poate condamna o acțiune militară pentru supraviețuirea poporului său. Crede în suveranitatea Rusiei. O tristă pagină creștină! Sprijinul Patriarhului pentru campania militară de cucerire a provocat furia unei părți a propriei biserici, dar și a altor ierarhi din străinătate. Aștept ziua când va rosti cuvintele lui Hristos, care își încheie viața pe cruce cu cuvintele: „Eli, Eli, lama sabahtani?” „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Lumina Sfântă, adusă de la Ierusalim la Iași, a fost trimisă pentru prima dată și comunită­ților din Ucraina și Republica Moldova, în biserici parohiale și în mănăstiri. În Noaptea Învierii, când cuvintele Mântuitorului, PACE VOUĂ, erau răspândite în lume, Odesa era atacată de ruși cu rachete de croazieră. Morți și răniți. Sărbători desfrunzite, 2022.

Hristos a înviat!