E vremea politicienilor serioşi

 Plecaţi pe ascuns în Ucraina, premierul Ciucă şi Marcel Ciolacu, alături de ministrul de externe Aurescu, l-au uitat acasă pe Florin Cîţu. E ca în filmul „Singur acasă”. Din fericire, părinţii l-au uitat acasă pe cel mai descurcăreţ dintre copii. Până la un punct, descurcăreţ a fost şi Florin.

Dar cu toate că a pierdut funcţia de preşedinte al PNL, nu se dă învins. Luptă de unul singur, cu tenacitate, cu convingerea că face bine ceea ce face.

Ce face, de fapt?

În calitate de preşedinte al Senatului, dar mai ales în calitate de finanţist, trage semnale de alarmă asupra unor decizii luate de guvern, care în opinia lui, nu sunt potrivite. De asemenea, dă sfaturi, recomandă luarea unor măsuri, însă nu-l prea bagă în seamă decât mass media.

Nu i se mai răspunde în mod oficial la criticile aduse fie guvernului, fie partenerilor de guvernare. Are în continuare o problemă cu PSD, un recul din vremurile când PSD era cel mai mare adversar al PNL.

În ciuda opoziţiei sale singuratice, Florin Cîţu continuă să rămână al doilea om în stat. Îşi va pierde până la urmă funcţia de preşedinte al Senatului? Nu există nicio îndoială că la un moment dat va fi înlocuit. Deocamdată este ţinut pe post de tampon între PNL, PSD şi preşedinţie.

Cum funcţia conform algoritmului aparţine PNL, el va fi înlocuit cu un liberal. Se speculează că la momentul oportun actualul premier Nicolae Ciucă va trece la conducerea Senatului, iar Marcel Ciolacu va prelua funcţia de prim ministru. Se ştie încă de la începutul parteneriatului PSD-PNL că se avea în vedere „o guvernare rotativă”, trei ani guvern condus de PNL, alţi trei ani guvern condus de PSD. Nu ştim cum s-a ajuns la acest principiu împărţit în câte trei ani. Oricum, el translatează mandatul de câte patru ani al parlamentului, precum şi mandatul prezidenţial de cinci ani. PSD-PNL- Preşedinţie: ecuaţie cu trei cunoscute sau cu trei necunoscute? Atâta vreme cât la conducerea PSD rămâne Marcel Ciolacu, iar la conducerea PNL Nicolae Ciucă, datorită temperamentelor lor compatibile, se poate vorbi despre o alianţă a celor două partide pe termen lung. Necunoscută rămâne atitudinea viitorului preşedinte ce va rezulta după alegerile din 2024.

Până atunci, în mare parte datorită conjuncturii internaţionale, războiului din Ucraina, crizei economice, consecinţelelor pandemiei, alianţa dintre cele două partide mari se impune de la sine. Voci critice, precum a lui Florin Cîţu, sunt neavenite şi în contrasens cu situaţia internaţională.

Mai mult decât o scurtă vizită comună a premierului şi a preşedintelui Camerei Deputaţilor în Ucraina, acţiunea lor trebuie luată ca o expediţie a doi şefi de partide care se pregătesc pentru o guvernare comună pentru multă vreme.

Dincolo de susţinerea morală şi materială faţă de drama poporului ucrainean, se poate bănui un interes pur economic din partea României. |ara distrusă va trebui reconstruită. Finanţări se pare că vor fi din partea UE, dar şi a Statelor Unite. Acest lucru va constitui o oportunitate pentru firmele româneşti. Guvernul, partidele politice mature, trebuie să ia în considerare acest aspect pragmatic. Pe de altă parte, NATO are în vedere o întărire a flancului de est. România şi Polonia pot fi principalele beneficiare şi din punct de vedere economic.

La nivel macro-economic, în ciuda problemelor actuale, este posibil ca pentru România să urmeze o perioadă bună, un adevărat salt economic. Desigur, cu condiţia ca principalii decidenţi să lase la o parte disputele politice şi să se apuce de lucru în mod serios.

Dată fiind noua conjunctură europeană, internaţională, România este obligată să se adapteze noilor realităţi economice şi să acţioneze ca o ţară conştientă de interesul său naţional. Vremea politicienilor pitoreşti a trecut. E vremea politicienilor serioşi, iar Florin Cîţu a demonstrat cu prisosinţă că nu se prenumără printre ei.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș