Balanța și apele volburoase

                                                                         de Gheorghe Pârja

Suntem avertizați că anul în care am intrat, anul cu patru runde de alegeri, va fi unul cu multe surprize. Va fi agitat și cu multe situații imprevizibile. Mi-am închipuit o balanță, semnul echilibrului, atârnată deasupra unor ape volburoase, ca în vremurile când plouă mult, iar din crugul cerului se năpustesc peste pământ tunete și fulgere. Numai că balanța aceea care ne sugerează echilibrul, anul acesta va fi înțepenită ca o statuie. Nu trebuie să facem exerciții de așteptare, că apele agitate au început să curgă prin preajmă. Protestele fermierilor și transportatorilor români au scos la suprafață felurite confruntări și neajunsuri pe eșichierul intern. Ce proiecte de bun augur ne vor oferi candidații, liderii politici, care vor opta să fie pe liste?

Alegerile europarlamentare, prima provocare electorală a anului, deși sunt hârtia de turnesol a opțiunilor alegătorilor, au o agendă cu repere destinate unui rol european. Din care concretul este mai dificil de conturat. Parlamentarii europeni, deși sunt mai puțin vizibili în arena națională, au un rol important în plasarea țării în Uniunea Europeană. De aici, de pe meleagurile noastre, îi vedem mai greu. Din când în când mai răzbate câte o ispravă de a lor. Mai mult la nivel de știre, pe care este mai delicat să o verificăm. Așa mai zilele trecute, ni se spune, că europarlamentarii liberali au votat la Bruxelles un document care nu se împacă cu agricultura românească. Tocmai acum când revoltele fermierilor au acaparat țara. Efectul acelui vot o să-l deslușim mai târziu, sau niciodată.

Febra cea mare se referă la alegerile locale, parlamentare și struțul de pe tort, alegerile prezidențiale. Bătălia cu iluzii pentru fotoliul de la Cotroceni este cea mai vivantă. Aici balanța stă atârnată ca un pod pe sub care curg ape învolburate. Forțe politice, unele extrem de vocale, au dat bilet de intrare spre scaunul prezidențial. Este un sport democratic, care încearcă marea cu degetul. Cei care pe la televizor fac cărțile iluziei nu mai iau în seamă exercițiul votului popular. Au scos la iveală câteva sondaje, cărora li se dă câștig de cauză. O televiziune, suficient de amendată, își arogă dreptul de a spune că ea va pune președintele. Și atunci poporul nu va mai merge la vot?

Nu sunt străin de teoriile din umbră, care pretind că unii fac și desfac rosturile țării în acest an electoral. Am rămas mirat pe margine de lume când am auzit că tronul de la Cotroceni este urzit ba de Grupul de la Monte Carlo, ba de cel de la Dubai. Am aflat și eu de la o televiziune într-un miez de noapte. Nu-mi vine a crede. Dar poate este adevărat. Diversiune sau țesătură reală? Nu sunt indiferent că în jurul țării mele se dau târcoale. Ba Rusia lui Putin, ba Ungaria lui Orban, sau Serbia lui Vucic. Aud că partidul extremist Alternativa pentru Germania preconizează un referendum pentru ieșirea țării din UE. După Brexit, urmează Drexit? Nu va fi ușor să păstrăm balanța în echilibru, cu luciditate și să optăm pentru ce ne este de folos nouă pe termen mai lung. Mai ales că avem în interior indivizi politici strigători, care doresc să domine spațiul public românesc cu mesaje antieuropene.

Unii se declară pe față că sunt cu Răsăritul. Este o derută de luat în seamă, mai ales că ofertele ideologice sunt cam epuizate în România. Care stângă? Care dreaptă? Așa au apărut formațiunile care nu oferă soluții, ci doar spectacol. Care, din păcate, prinde la lume. Îmi place să cred că cele patru runde de alegeri vor clarifica și fixa drumul nostru euroatlantic. Prin Uniunea Europeană, NATO și alte organisme internaționale, suntem pe o direcție bună. Că avem și nemulțumiri, este adevărat. Dar nu va trebui să ne lipsească sentimentul de unitate și solidaritate. Balanța este sus, ca un pod, pe sub care curg ape învolburate.