de Gheorghe Pârja
Sâmbătă, 27 ianuarie, actorul Florin Piersic a
împlinit 88 de ani! De câte ori îl văd pe micul ecran am sentimentul duratei.
Are încă energia comunicării, este fermecător, inteligent și bun, inventiv și
respectuos în fața tronului care l-a consacrat. Adică publicul său. A petrecut
peste șapte decenii sub lumina reflectoarelor, pe ecran și pe scenă, întrupând
personaje care l-au făcut, cred, cel mai iubit actor din timpul vieții lui. Au
mai fost mari actori care au cinstit admirabil scena și ecranul, dar Florin
Piersic are un farmec în plus. Așa cred eu. Avem actori foarte buni, care au
dat strălucire unor filme și piese de teatru. Oricând virtuali câștigători ai
unui trofeu la Cannes, sau Globul de Aur. Unul dintre ei este Florin Piersic.
Mă mângâi cu gândul că publicul român, prin iubire
și prețuire, acordă din inimă trofee mai mari. Dar Florin rămâne unic în felul
lui. Charisma lui seduce o sală arhiplină, dar și o țară, cu multe generații.
El are darul și miracolul apropierii de oameni. De la cei în vârstă, la cei
tineri. Din varii categorii sociale. Cred că este omul fără dușmani. Lecția
urii nu a învățat-o niciodată. Atâta bunătate răspândește în jur, că face mult
bine lumii în care trăiește. Este ca un roi numeros de albine. Prin rolurile
sale este erou, dar și pământean, tragic, dar și comic. Ceea ce înseamnă un
actor complex. Discursul artistic este la cote înalte. Este actorul care nu
obosește, ci cu un miracol personal își vrăjește privitorii, cum îi place lui
să spună.
Pentru maramureșeni, dar nu numai, Florin rămâne
întruchiparea haiducului Pintea. Filmul cu pricina, realizat în anul 1976, în
regia lui Mircea Mureșan, după un scenariu de Vasile Chiriță și Dumitru
Mureșan, a ieșit în bună parte de sub sigiliul sistemului de atunci, lăsând să
se îmbrățișeze convingător legenda cu timpul istoric al haiducului. Este
ilustrativă reconstituirea făcută recent, în ziarul nostru, de confratele
Alexandru Ruja, despre atmosfera filmului. Este viziunea unui reprezentant al
altei generații, care prețuiește și nu destramă. „Este o felie de legendă și de
istorie absolut necesară Maramureșului,” spune domnul Ruja. Și eu cred asta, am
scris, la premiera filmului de la Baia Mare, că Florin a făcut un rol reușit,
dramatic, bine conturat. A întrupat un personaj eroic, care rămâne în memoria
noastră. Întâlnirile mele cu Florin au fost un prilej să aduc în discuție și
părerea actorului despre personaj.
Într-un interviu cu Florin, mi-a spus: „Am jucat în
multe filme cu haiduci, care mi-s dragi, dar vreau să spun că filmul Pintea nu
l-am tratat ca pe un film de aventuri, ci ca pe un fel de poemă istorică. El
este un simbol. Ducea cu el o întreagă tristețe. Cu pierderea părinților, cu
destinul aspru al oamenilor din jur, cu dorința de a le face bine. Am înțeles
ce reprezintă Pintea pentru Maramureș: un simbol al maramureșeanului frumos, în
sensul sufletesc al cuvântului, că eu nu m-am socotit niciodată frumos, un
personaj bogat pe dinlăuntru, cu o profunzime și o tristețe extraordinare. Eu
sunt mândru de intuiția mea. Personajul și-a pus amprenta asupra carierei
mele.” Am rămas cu Florin în relații de prețuire. Eu, în calitate de spectator,
el, de actor. Cu o vreme în urmă, am primit de la el cartea „Viața este o poveste…”,
cu o dedicație măgulitoare.
Sunt secvențe din viața lui, povestite cinstit, în
stilul lui nerăbdător de a fi în lume. Pe o copertă a cărții, alt mare actor
român, pe numele lui Radu Beligan, scrie: „Personajul fabulos de pe scenă, din
viață și de pe ecran, care răspunde la numele FLORIN PIERSIC, este, fără
îndoială, CEL MAI IUBIT ACTOR din România. Îl iubesc pentru că e multitalentat
până-n vârful unghiilor. Îl iubesc pentru că e generos și bun, îl iubesc că
este trăsnit și imprevizibil, îl iubesc pentru hazul lui devastator, pentru
profunzimea creațiilor lui de pe scena Naționalului, îl iubesc pentru fantezia
lui debordantă, îl iubesc pentru că nu l-am auzit niciodată bârfindu-și vreun
coleg. Într-un cuvânt, îl iubesc pentru că miroase a OM.”
De aceea îl iubim și noi. Că are multe feluri de a
ne împăca cu lumea. L-am sunat sâmbătă întru urare. Mi-a răspuns cu sfiala
sărbătorii lui, cu demnitatea aluatului spiritual din care este alcătuit. Mi-a
mulțumit, dar mai ales Maramureșului. Am tresărit. Transmitea ceva din
vulcanica lui fibră de actor și om. De prieten care nu se dezminte.
MULȚI ANI, FLORINE! Maramureșul te prețuiește!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu