Poemele dezmărginirii II

                                                                         

 

Alteritate

 

Cu vârsta, zice-se, omul devine

mai simplu, mai modest, mai ponderat,

căci e lăuntric mai bogat

și asta-l face-oleacă înțelept,

îndeosebi atuncea când

îmbină just credința cu cultura,

cum de milenii recomandă

universalele religii toate,

iar creștinismu-n mod expres

prin predicile lui Mesia

și ale Sale-nălțătoare fapte.

 

Desigur,

fiorul tinereții și la mine

(cu nebunii și goană după vânt),

a fost urmat de-alteritate –

experiment atotuman prin care

viața-i mai profund trăită,

când semenilor le acorzi

din ceea ce îți aparține

și crezi că-n plus ți se cuvine,

pentru că astfel egoismu-i frânt

de-al altruismului avânt.

 

Când ai atins această stare

de existență-nsămânțată,

alteritatea nu se-ntreabă

nici dacă este-apreciată

și nici ce plată va primi

în lumea asta vreodată.

 

În felul ăsta se confirmă

exemplul de Mesia dat:

Obrazul dacă ți-i lovit,

tu-ntoarce-l și pe celălalt!

 

Iar un creștin adevărat,

porunca trebe s-o urmeze:

La rău cu rău să nu răspundă,

ci binele să-l promoveze…

 

            Sighetu Marmației,                                                       George  PETROVAI

                 30 ian. 2024

 

 

 

Detașare

 

Mă simt mental cu mult mai bine

de când, cu ani și ani în urmă,

m-am detașat de tot ce-nseamnă

preocuparea exclusivă

a omenirii-turmă:

Averi, plăceri, faimă, putere,

pentru a căror procurare

ca fiarele se luptă tot mai mulți,

apoi sunt prinși și fac pârnaie

pentru iluzii de-mplinire,

ce brânci le dau înspre pieire

prin aprigă necumpătare

și iute dezumanizare.

 

Fiind de-acord cu-apostol Pavel

că trebe să fim mulțumiți

când hrană vom avea și haine,

nu pot să nu-l apreciez

pe filosoful cinic Diogene,

care – sfidând edilii și pe-avuți –

și-a apărat neatârnarea

și-ntr-un butoi s-a instalat,

prin duh făcând dovada că-i bogat.

 

Cum înțelepții toți ai lumii

o ceapă degerată nu dădeau

pe-acumulări materiale,

ci adunau fără-ncetare

comori moral-spirituale,

pe care-apoi le dăruiau

culturii lor și-universale,

și eu consider că-n viață

avem un rost, iar ăsta este

strânsul de-averi nepieritoare,

ce-s pentru noi mântuitoare

și pentru alții anduranță.

 

            Sighetu Marmației,                                                        George  PETROVAI

                 30 ian. 2024