ADRIAN CASONI - DEBUT EDITORIAL

 

„DE DOR, DE DRAG, DE VECHI ȘI NOU" - versuri de suflet, izvorâte dintr-un gând curat, dintr-un suflet nobil, din adâncul ființei unui veșnic zâmbet...

(semnal editorial; autor Vasile Bele)

 

Motto:

„Atunci când clopotele sun,

Așijderea ca murgul jun,

Loc îmi fac către obârșie,

Din surghiun către frăție,

Unde casa părintească,

Stă călită-n plai de dor,

Unde Țara Românească,

Mă așteaptă drept fecior".

Adrian Casoni

 

Am avut bucuria de a cunoaște autorul, cu ceva timp în urmă, (se întâmpla, în toamna lui 2023), la Cluj-Napoca, în cadrul ședinței literare, la Cenaclu „Artur Silvestri", adică, în cadrul Ligii Scriitorilor Români, unde Adrian Casoni, a fost primit drept „cel mai tânăr membru al Ligii", (citez din memorie, după prezentarea făcută de către prof. Voichița Vereș). Cu siguranța așa este. Ieri-alaltăieri, am cunoscut, zic eu, și pe cel mai bătrân membru al Ligii, de loc din Gorj, tot la ședința de Cenaclu literar, unde a „poposit", pentru a-și ridica premiul oferit de L.S.R., pentru ,,Cărțile anului". După spusele Domniei Sale (premiantul de care vorbesc), citez, tot din memorie: „90 de ani, 4 luni și 20 de zile. Azi!". Doamne, ține-l, sănătos și puternic, să mai poată scrie, să mai poată fi premiat.

Două generații, total diferite, un copil (Adrian Casoni) și nonagenarul gorjean, dar un punct comun - amândoi, premiați de către L.S.R., Cluj-Napoca, repet, la „Cărțile anului". Felicitări! Prețuire și respect profund, amândurora... sau, să nu fiu criticat, felicitări tuturor, celor premiați. Sunteți un mare bravo!

Revin la volumul de debut, „De dor, de drag, de vechi și nou", apărut la Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2023, ISBN 978-606-17-2181-8, 86 p., dedicat, după spusele autorului, „Familiei mele". Simplu. Modest. Elegant. Un volum/ediție îngrijit(ă) de către prof. Andreea Teodora Hiriț-Terțea, cu siguranță profesoara de română a elevului Adrian Casoni. Dacă greșesc, îmi asum responsabilitatea, și voi reveni cu o erată corespunzătoare adevărului.

Cine este Adrian Casoni, înainte de toate? Elev, (citez din prezentarea de pe coperta IV): „Adrian Casoni (n. 2006), absolvent al Școlii Gimnaziale Călărași, din județul Cluj, este în prezent elev la Colegiul «Emil Negruțiu», din Turda, profilul tehnician veterinar. Născut al patrulea, într-o familie din care mai fac parte șase frați și o soră, autorul și-a petrecut copilăria în satul Călărași (din comuna cu același nume), numit și «satul frunzelor de stejar», (n.a. Doamne, ce frumos!), datorită pădurilor din apropiere, un nume mai puțin știut însă".

Doamne, care ai hărăzit toate acestea, ocrotește-i pe toți și pe toate, binecuvintează-i cu putere și rugăciune zidită în seninului adevărului curat și pur. Dă-le sănătate și bucurii. Apără-i de necazuri și primejdie... mai pot adăuga, drept închinare și rugă, către Bunul și Dreptul Dumnezeu, auzind, văzând și citind, apoi scriind, despre toate acestea. O familie frumoasă, unde cu siguranță, se trăiește cu Dumnezeu și Maica Pururea Fecioară, în suflet. Fiu de țăran, un țăran, cu mare frică de Dumnezeu (chiar, i-am cunoscut și tatăl, mândru de feciorul său!)... un țăran pentru care verbul „a munci", este precum rugăciunea inimii. Credeți-mă! Un om obișnuit, de altfel! Dar, unul harnic, iscusit, cu frică de Dumnezeu, care respectă poruncile sau legea Lui. Un om stăpân, drept, tată-exemplu pentru frumoasa și minunata lui familie. Să fiți sănătoși și să vă bucurați de darurile lui Dumnezeu. Amin!

Mă întorc la volum, pentru că acesta reprezintă, în fond, marea mea bucurie, pentru că l-am primit și eu, cu „dedicație și iscălitură", de la, deja, consacratul autor, întrebându-mă, metaforic, „de unde, doruri, la vârsta asta, atâta de fragedă?". „De drag", e bine! Înțeleg! „De vechi și nou", super, toate adunate în paginile acestui volum. Felicit această apariție editorială și o susțin. Susțin și apreciez curajul autorului, dar și talentul, sau talantul, primit la naștere. Aș zice, o „lecție de viață și de poezie", dăruită de către autor. Asta vrea, asta face! Bravo, ție. Cu siguranță, vei învăța „din mers", reguli și norme, de care va trebui să ții seamă, dacă ăsta dorești să fie țelul tău. Respirația ta. Sufletul tău. Și, în fapt, să te reprezinte în trecerea ta prin viață. Ești voinic. Ești puternic. Și, ai talent. De asta te asigur.

Ce sfat pot să îți dau, în acest moment? Înainte de toate: (1). - să nu te oprești din mersul tău! (2). - să ai încredere în tine. Dacă ție îți place cum scrii sau ce scrii, și ești mulțumit, atunci e de bine. Ești pe drumul cel bun. (3). - să citești mult. Mult de tot. Doar așa vei dobândi experiența de care ai nevoie. (4). - să te sfătuiești, (aș zice, să profiți!), cu dascălii care-ți sunt la catedră. Să nu eziți, nicio clipă, sau să crezi altceva. Dascălul este acolo, să te sprijine, să te sfătuiască, să te susțină, să te învețe. Crede-mă! (5). - să nu îți fie frică de a participa la concursuri sau festivaluri literare. Prima condiție este să participi, apoi, vin, sau nu vin, rezultatele. Dacă se va întâmpla să nu fii premiat, privește înainte. Du-te mai departe. Nu renunța. Nu da înapoi, niciodată. Privește mereu înainte. Doar lașii fug de ei, renunță la vise sau idei. (6). - fii, tu, singur, susținătorul tău. Explică-le, (sau, explică-te!), celor care nu te vor înțelege, ce ai dorit să scrii, să faci, să transmiți. Explică-le, cum crezi tu că vrei să fii înțeles.

Limba română este foarte permisivă și îți dă posibilitatea, de a interpreta, după bunul plac, totul. Tu știi ce vrei să transmiți cititorului. Tu știi, înaintea tuturor, care îți este mesajul, pe care vrei să îl transmiți. Iartă-mă, pentru toate acestea. Poate, le-ai mai auzit. Poate, sunt repetiții. Așa cred eu că trebuie să te susțin și să te încurajez.

Astea fiind spuse, (cu sau fără rost!), te asigur, că ți-am citit fiecare poezie. În principiu, ele plac. M-au convins că ai pus suflet în fiecare vers, strofă sau poezie. M-a surprins, plăcut, (amintesc, doar câteva!): „Românul", „Bucălău", „Iosif și păgânii", „Ajunul Crăciunului" sau, „Potolul fiarei", „Regina munților". Și, exemplele pot continua, crede-mă!

Văd, în poeziile tale, viața din interiorul satului tradițional. Aici, în satul românesc, bunul simț, domnește. Uite, în poezia, „La tuns", satul și tradiția din el - obiceiuri pastorale, sfințite.

Din partea mea, un dar - un poem-acrostih, care va fi inclus în revista DIN VATRA SATULUI (redactor-șef Vasile Bele) și în volumul 5, din proiectul „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp! Acrostih și poezie - portrete literare". Atât se poate, deocamdată!

 

ADRIAN CASONI - acrostih

(portret literar)

 

Am să culeg tăcerea zorilor

Din roua unui zâmbet

Rătăcit între uimire și înserare

Iarna asta, muzele își cheamă cerul în

Anotimpul de catifea care-și plimbă

Netulburarea - prin calendarul albastru...

 

Cuvintele își ridică în zidire

Aripile spre lumina gândului

Sosit printre refrene de verde-miracol.

Ochiul de zâmbet și lacrimă

Nu-și ascultă șoaptele. În alte

Inimi cuvintele înfloresc în tăceri...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)

 

Recomand citirea acestui volum! Recomand autorul care promite! Nu cred că se va opri aici. Adrian Casoni, parcă vrea să ne spună, din adâncul ființei lui - „aici, am să rămân. Mă voi compune în poezie și voi aduna șoaptele izvorului în versuri. Indiferent ce îmi va rezerva viața, poezia o voi purta în temelia clipei pentru a răspunde unei alte veșnicii!". I-am văzut sclipirea din privirea curată și sinceră. I-am simțit trăirea în câteva versuri de esență. Și noi am fost, cândva, la început de drum... poate încă suntem într-un început. Trebuie să ne recunoaștem, fiecare, curajul sau temerile, avute, trăite, simțite. Ne-a fost călăuză muza...

 

Vasile Bele, UZPR