Fost-am tânăr și frumos,
Cu mândrele drăgăstos,
Eu pe toate le iubeam,
Și frumos le dezmierdam.
Câte una, chiar și trei,
Iubeam cu foc, eram holtei,
Și acum mă pomenesc,
Că nu merg să le iubesc.
Dar acum am îmbătrânit,
Și m-am lăsat de iubit,
De iubit și de țucat,
De umblat seara prin sat.
Orice lucru bine făcut,
L-am făcut mai dedemult,
De loc nu îmi pare rău,
Am iubit ce am vrut eu.
Și tinere și mai bătrâne,
Care mi-au spus numai bine,
Cum se face dragostea,
Noaptea când este stinsă lampa.
Și câinii noaptea nu latră
Să-i audă lumea toată,
Și vecina de peste drum,
Ce e supărată, acum.
Autor: Nelu Danci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu