Valeriu Gafencu a fost unul dintre cei mai reprezentativi mărturisitori ai Ortodoxiei în timpul regimului comunist ateu din România. Este Sfântul Închisorilor asa cum l-a numit Nicolae Steinhardt.
Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921, în
localitatea Sîngerei, județul Bălți (Basarabia).
În toamna anului 1941, a fost arestat și condamnat
la 25 de ani de muncă silnică pentru că avusese legături cu Frăţiile de Cruce.
Era student în anul 2 la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași și avea
vârsta de douăzeci de ani.
„Este unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am
avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”, l-a apărat la proces, fără
succes, reputatul profesor de Drept Civil, Constantin Angelescu.
Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Târgu Ocna în
decembrie 1949, după ce a trecut prin închisorile de la Aiud și Pitești.
Din cauza torturilor și a regimului bestial din
temnițele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Târgu
Ocna într-o stare atât de gravă încât supraviețuirea sa timp de doi ani, până
la 18 februarie 1952, ar putea fi considerată drept o minune.
Prețul rezistenței sale morale a fost unul care i-a
răpit definitiv sănătatea. TBC-ul pulmonar, osos și ganglionar, reumatismul,
lipsa hranei i-au ruinat trupul. Chipul său era, însă, mereu liniștit, luminos
și zâmbitor.
„Nu există
fericire adevărată decât în Iisus Hristos. Pe aceea căutaţi de o realizaţi. Nu
vă uitaţi la felul cum înţelege şi trăieşte lumea viaţa. Voi aveţi un îndreptar
de viaţă – calea creştină – şi după acest îndreptar călăuziţi-vă paşii”, erau
cuvintele tânărului mărturisitor.
Sursa:
NN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu