Pe izvor la o fântână,
Stau cu doru', mână-n mână,
Doru' începe a mă-ntreba,
De mi-e dor de cineva.
Eu la dor încep ai spune,
De cine mi-e dor la mine,
De umbrița codrului,
Codrului drăguțului.
Care mi-a fost mie casă,
Și la mândra cea aleasă,
El umbriță mi-a ținut,
Când cu mândra m-am iubit.
Codrul nu m-a spus la nime,
De mi-e rău sau de mi-e bine,
Așa prieten pe aicea,
Nu găsești cât ai umbla.
De acea codrul e lăudat,
Fie de fag, sau de brad,
Că el umbră face vara,
Ție și la Mărioara.
Autor: Nelu Danci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu