de Gheorghe Pârja
Am urmărit cu atenție, ca jurnalist, ieșirea în
peisaj național a fermierilor și transportatorilor români. Cu manifestări mai
mult, ori mai puțin gălăgioase. După cum scriam, mai zilele trecute, mai ales
lucrătorii pământului au dreptate. Nu știu cât de multă, ori cât de puțină, dar
am asistat la o ruină a dialogului, între protestatari și guvernanți. O să mă
întrebați ce caută fermierii francezi în acest text? Și-au făcut singuri
intrarea prin gesturi radicale, pe care eu, care prețuiesc spiritul cultural
francez, nu le înțeleg. Dar camioanele românești devastate în Franța nu au
nimic cu romanele lui Balzac, nici cu poezia lui Baudelaire. Este reacția
cotidiană la starea Uniunii Europene în general și a Franței în special.
Camioanele din România vandalizate în Hexagon reprezintă un semnal de alarmă
pentru condiția fermierilor.
M-am dus la documente publicate despre protestele
fermierilor. Confratele Constantin Rudnițchi, un avizat analist economic, crede
că în ultimele două decenii protestele fermierilor europeni au fost privite ca
o curiozitate. Au recurs la gesturi insolite. Ne aducem aminte cum priveam
tractoarele care patrulau prin Bruxelles, ori veneau cu cisternele și vărsau
laptele într-un gest de revoltă, sau aruncau bălegar în centrul Parisului.
Locuitorii orașelor europene îi priveau cu simpatie pe fermierii protestatari,
deoarece veneau dintr-o altă lume, din nostalgia mediului rural. Viziunea
idilică a orășeanului față de fermier s-a mai estompat când s-au aflat
condițiile dure în care lucrează. Dar și despre subvențiile naționale, ori
europene, că unii primesc alții nu, unora le ajung, altora nici vorbă.
Aceste discrepanțe sunt surse de proteste. Dar sunt
și alte motive. În urmă cu doi ani, crescătorii de animale din Olanda au protestat
energic împotriva reglementărilor pe care Guvernul dorea să le ia pentru
reducerea poluării cu azot. Se dorea scăderea efectelor unei agriculturi
intensive. Olanda, care are cea mai mare densitate de animale și păsări în
raport cu suprafața țării, a fost arătată cu degetul pentru deșeurile provenite
din zootehnie. Grija pentru mediu are formele ei de manifestare. Legătura
dintre balega de vacă și azot a ajuns până pe Ulița Bisericii, încât vecinul
meu Todor mă întreabă: “Oare nu ne vor mai lăsa să creștem vaci?” L-am liniștit
oarecum, dar el își mai pune întrebări. Cert este că revoltele fermierilor
olandezi au devenit o pildă pentru agricultorii europeni.
Deci și pentru cei români. Fenomenul are mai multe
fețe. Fermierii protestează, dar autoritățile nu le aud doleanțele. Eu nu am
priceput de ce cei aleși, învestiți cu obligații de a rezolva treburile țării,
brusc devin aroganți, sfidători. Premierul Ciolacu parcă a învățat lecția
electorală. Le dă dreptate fermierilor de la Afumați, dar nu le dă nici un
document de încredere. Vedem că furia agricultorilor s-a extins în multe zone
ale Europei, iar speranța lor este să repete micile victorii ale olandezilor.
Dar revendicările fermierilor europeni diferă de la o țară la alta. Nemții vor
să convingă Guvernul federal să renunțe la măsura anulării graduale a
subvenției acordate pentru acciza la motorină, francezii acuză venituri
insuficiente, concurența neloială a produselor alimentare din import. De aceea,
când au văzut camioanele românești în Paris le-au devastat.
Avem și noi probleme cu cerealele ucrainene, care
nu-și află rezolvare. Abundența cerealelor venite din Ucraina este o problemă a
statelor de graniță cu țara invadată, aflată în război. Noi suntem deranjați.
Polonezii la fel. O parte din nemulțumirile fermierilor europeni vin și de la
ambiția Comisiei Europene de a reglementa domeniul agricol, pentru a reduce
impactul asupra mediului. După cum scrie presa europeană, protestele
fermierilor au schimbat și optica politicienilor. Proiectele legate de mediu au
fost amânate până după alegeri. Dar să revin la supărarea mea din Franța. Am
văzut și eu cum au fost distruse camioanele românești cu legume și carne, în
Paris, sub ochii autorităților. E adevărat că Franța este cel mai mare
producător de mâncare din UE, și este total împotriva importurilor. S-au
răzbunat primitiv și antipatic.
Cum să distrugi cu tractoarele mâncarea destinată
oamenilor? Că depindem unii de alții, mai mult decât ne închipuim. Mai ales în
aceste vremuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu