Noul volum semnat Vasile Bele, apărut recent la editura ARMONII CULTURALE Bacău, - ISBN 978-606-746-995-0 (impresii volum- Marieta Coman ).
Un volum înzestrat cu o paletă
metaforică deosebită şi foarte accentuată, care înnobilează fiecare poem şi
genereză emoţii multiple prin simbolurile şi subtilităţile lirice folosite,
care demonstrează bogăţia sufletească a poetului.
Încă din primul poem, care dă titlul
volumului, poetul ne poartă prin versuri declarând :
,,Voi culege timp din cerul meu/ pentru
a nu mai fi/ un simplu trecător prin acelaşi eu...”
( poezia Voi culege timp din cerul meu
–pag.14 ).
Structurat în trei capitole:
1- Secţiunea Poeme
2- Secţiunea Acrostihuri
3- Secţiunea Poeme îngemănate, volumul
ne surprinde prin frumuseţea şi ingeniozitatea de
a regăsi în paginile lui poeme acrostih
dedicate şi altor poeţi contemporani, dar şi poeme îngemănate cu cele ale unor
autori cunoscuţi ai momentului :
,,Doamne,/ du-mă într-o altă zodie/
lângă tine anotimp de vise/ să pot culege/ clipe de speranţă/ şi sărutări
cernute din CĂRĂRI DE SMARALD,/ Ştiu că am greşit/ nimic nu voi să schimb/
vorbesc cu bruma lunii/ şi c-o FOTOGRAFIE/ dintr-un izvor de rouă...” (poezia
Povară poetică la purtător- poezie îngemănată unor poezii ale autorului Ion
Georgescu, ale căror titluri apar în text scrise cu majuscule ).
Poetul foloseşte un motto sugestiv care
deschide acest volum de versuri şi secţiunea Poeme, ca printr-o poartă de
meditaţie asupra inevitabilei treceri a timpului, asupra vieţii, a libertăţii
existenţiale, a zborului efemer :
,, Pentru atunci când clipele pierdute
în foşnetul de vânt vor prinde rădăcini, dar şi pentru când doar picuri de
ploaie, îşi vor face veacul speranţei prin privirile de curcubeu “
În versurile poetului Vasile Bele
simboluri precum: vânt, mir, curcubeu, verde miracol, cer, timp, izvor, rouă,
iubire, maci, visare etc. sunt condensate în poemele prezentului volum în
formele lor cele mai pure, rezonante, reclădind un modern neoromantism,
folosind cel mai adesea versul liber, ca formă de versificaţie aleasă:
,,Am aşezat în suflet mir/ şi lacrimă albastră/ pentru a fi umbră de rouă necălcată/ unui zâmbet de stele ./ Aşa s-a întâmplat la Facere/ -atunci când au cântat cocoşii/ pentru întâia oară pentru ziua de luni. / Era cea mai proaspătă/ apariţie albastră/ am iubit-o din prima clipă...” (din poezia Poemul zilei de luni sau Am aşezat în suflet mir –pag.17).
Pe tot parcursul volumului impresionează
sensibilitatea versurilor, de un romantism şi o puritate lirică parcă renăscute
din cenuşa timpurilor, din rugăciuni, din ,,verdele- miracol”:
,,Fii apărată de rugăciune/ sfinţită zi de marţi/ cu brumă şi noiembrie verde- miracol/ pentru că azi va fi semănat/ un zâmbet care va curge înspre rugăciune şi adevăr./ Dacă vrei să vii în alt anotimp/ te aştept să îmi fii albastru/ doar zborul spre visare netulburată/ cunoaşte alte cuvinte de smarald/ care adună brumă şi curcubeu/ născut în zi de marţi…” (din poezia Poemul zilei de marţi sau Marţi, noiembrie şi brumă – pag. 19 )
Citind, suntem mereu provocaţi de către autor, când la meditaţia asupra trecerii inevitabile a timpului:
‘’ M-am prins de tine tinereţe/ şi nu te-aş mai lăsa plecată/ mă împinge valul/ spre alt anotimp/ unul al trecerilor/ ( pe care îl trăim cu toţii )/ timp al meu ce să îţi dau/ să te opreşti în loc ?/ ce să-ţi fac să te am / doar pentru mine/ -să nu treci cum vrei tu/ ci…aşa cum aş vrea eu !/ Mă voi ruga Sfintei Duminici...” ( din poezia Poemul zilei de duminică sau Sfânta Duminică, apără-ne şi ne ocroteşte...-pag.27), când la meditaţia asupra libertăţii zborului :
,,Curge verdele-miracol/ din clipa anotimpului/ răstignit între adevăr/ şi speranţă/ doar liniştea îşi aude/ umbra vieţii.../Curge libertatea zborului/ spre adevăr mângâiat/ de muze şi rugăciune/ mirul plânge de fericire/ dorinţa i s-a împlinit...”( din poezia Curge seninul - pag. 35 ), când asupra libertăţii sentimentelor şi a iubirii:
,,Toate pentru izvorul de iubire/ şi inima zidită în lanul de lavandă/ Aici, sinceritatea şi gândul curat/ sunt prinse în hora anotimpului/ răstignit...” ( din poezia Curge seninul – pag.35 ).
Din sufletul unui iubitor de folclor, de
obiceiuri, de tradiţii ale satului românesc, nu se putea să nu renască şi
versuri dedicate cu multă sensibilitate şi dragoste locurilor în care trăieşte,
pe care le respectă şi omagiază prin vers:
,,Mă simt dator acestor locuri/ să le
iubesc cu sufletul/ şi gând curat/ să le cinstesc/şi să-mi cinstesc înaintaşii/
ce s-au jertfit/ care-au luptat/ ca să avem un trai mai curat/ şi bun/ şi
nepătat...
...Mai am o datorie/ pe care să o las/ copiilor mei- iubirea de ţară/ istorie şi tradiţie...” (din poezia Mai am o datorie…- pag. 43).
De asemenea, cuvântul e pus la mare preţ
în versurile poetului, dar mai ales regăsim recunoştinţa faţă de Divinitate
pentru faptul că ne-a dăruit nouă, oamenilor, binecuvântarea de a ne exprima
prin cuvânt:
,,La început a fost cuvântul…!
Apoi, Dreptul Dumnezeu/ a luat culorile/ şi a făcut curcubeul/ din acesta s-au născut/ toate celelalte minunăţii/ până în clipa de azi, când, / între culoare şi cuvânt/ emoţia este punte...” (din poezia Între culoare şi cuvânt- pag.82).
Parcurgând întregul volum nu putem să nu
resimţim o emoţie continuă, ca-ntr-o revărsare de versuri-curcubeu, de o
melodicitate lirică aparte unde se împletesc trări, iubiri şi sentimente calde,
fiind purtaţi parcă, într-un carusel care străbate viaţa, omagiind tot ceea ce
înseamnă ea, de la primul fir al ierbii răsarit şi magia naturii, până la
preţuirea oamenilor, a familiei, a iubirii, a tradiţiei, religiei şi a celor
sfinte.
De asemenea, speranţa de zbor, de
înveşnicire, care ne este sugerată în multe poeme, ne face să realizăm că viaţa
nu înseamnă doar ceea ce e palpabil sau/şi ceea ce simţim, ci şi ceea ce reuşim
să înveşnicim după noi, prin ceea ce lăsăm în urma trecerii noastre prin lume.
Felicitări poetului Vasile Bele pentru
acest volum valoros şi mult succes în continuare în drumul lui prin vers !
Autor: Marieta Coman
Membră a Ligii Scriitorilor din România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu