Sărbătorirea Zilei Unirii, la radio România Actualități, pe mai multe ore, numai cu cântece străine

 

„S-a dus, Doamne,

Bucuria din inimile noastre.

Și muzica străină a luat locul

Cântecelor noastre din popor”.

 

Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859.

În ziua de 24 ianuarie 2024, dimineața, când marea majoritate a oamenilor se scoală, în general, între ora 5 și ora 7, orice bun român se aștepta să asculte, la postul public de radio România actualități, frumoasele și tradiționalele noastre cântece specifice acestei mari sărbători.

Numai că, atât dimineața, de la ora 5 la ora 7, cât și la mai multe ore din această zi, s-au transmis numai muzică și cântece de-ale străinilor, în limbile acestora bineînțeles.

Asemenea emisiuni, prin care marea majoritate din populația țării, rămân tare îndurerată de faptul că

„S-a dus, Doamne,

Bucuria din inimile noastre.

Și muzica străină a luat locul

Cântecelor noastre din popor”

sunt frecvente în emisiunile de la radio România actualități, în zilele de sărbători religioase, precum de Crăciun, de Anul Nou, de Paști, de celelalte sărbători religioase, în zilele patriotice și în zilele de sâmbătă și de duminică.[1]

Satan dacă ar face asemenea programe și tot ar mai lăsa să se mai audă și câteva dintre frumoasele și tradiționalele noastre cântece specifice acestei sărbători.

Cu asemenea programe, încet dar sigur, se va terminat cu bucuria românilor de a mai trăi clipe de frumoase și înălțătoare cântece patriotice, precum sunt și cele specifice acestei sărbători.

Toți cei care atentează și la spiritualitatea poporului român, nu merită, din parte acestuia, decât urarea de a se bucura de dragostea lui Satan și de fericire veșnică în Iad.

Adevărate clipe de puternice sentimente patriotice le-ar putea trăi marea majoritate a românilor, în orice zi de sărbătoare, în condițiile în care, atât dimineața de la ora 5 la ora 7, uneori chiar până la ora 8, cât și la mai multe ore din aceeași zi, precum și seara, s-ar transmite cât mai mult din muzica și din cântecele românești, care să le umple sufletul de bucurie.

Dar cei din conducerea țării și, în mod special, cei din conducerea Radio România Actualități, împreună cu realizatorii emisiunilor în discuție, parcă nu mai au nimic românesc în sufletul, în inima și în mintea lor, uitând că sunt plătiți din bani publici, că sunt în slujba poporului român, mare parte destul de oropsit și care și-ar mai găsi alinare de aceste sărbători în frumoasele și în tradiționalele noastre colinde și cântece specifice acestora. 

Iată o selecție cu cele mai frumoase dintre „Cântecele Unirii”, care ar trebui transmise în zilele și la orele în discuție, pe care orice bun român și le dorește să le asculte de Ziua Unirii (și nu numai):

„Deșteaptă-Te, române!”, devenit imnul de stat al României; „Treceți, Batalioane Române, Carpații”, un marș (cântec militar) românesc; „Pe-al nostru steag e scris Unire!”, de Ciprian Porumbescu; „Hora Unirii”, poezie scrisă de poetul Vasile Alecsandri, devenită un simbol național; „Un cântec istoric… bătrân ca Unirea”;  „Crai Nou” și „E scris pe tricolor UNIRE”, de Ciprian Porumbescu; „Trompetele răsună” / Trompetele răsună;  „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!”; „Tricolorul” cunoscut și sub numele „Trei culori”; „Marșul lui Iancu”, un cântec patriotic românesc, apărut în timpul evenimentelor revoluționare din anul 1848; „Acolo este țara mea” (în special cu Tudor Gheorghe). Alte „Cântece patriotice și de neam” și melodii patriotice: Imnul Eroilor, Pui de lei, Așa-i românul, Noi suntem români, Tu, Ardeal, tu Ardeal, Doamne, ocrotește-i pe români, Dulce Românie, M-am născut lângă Carpați, Măi, Ardeal, Cântă cucu-n Bucovina, S-a mărit armata, De la Nistru până la Tisa, Vin Romanii la Alba iar, Marșul vânătorilor de munte, Romania țara mea, Măi, române sună goarna, Șoim român, Pe câmpia libertății ,Frați români din lumea întreagă etc.

De precizat și faptul că avem foarte mulți interpreții români, atât de mare talent, cât și cu puternice sentimente românești, cunoscuți și foarte iubiți de românii de pretutindeni (și) pentru cântece / melodiile patriotice și de neam pe care le interpretează.

În această zi de sărbătoare patriotică (când s-a dat și liber de la serviciu), când marea majoritate a românilor se trezesc dimineața, între orele 5 și 7 și când doresc să audă cântece / melodii patriotice și de neam, să nu fie difuzat, la radio România actualități, nici un asemenea cântec, să nu se audă nici chiar „Deșteaptă-Te, române!” (imnul de stat al României), „Hora Unirii”, „Tricolorul”/„Trei culori”, „Pe-al nostru steag e scris Unire!”,  „Treceți, Batalioane Române, Carpații”, „Acolo este țara mea” etc., este de neacceptat.

Satanii au ajuns să stăpânească tot mai multe instituții ale statului, fiind un pericol social, cultural, politic şi spiritual pentru întreaga societate, satanizarea lor ajungând să fie stare de lege, de ordine, de guvernare şi o modalitate de vieţuire socială.

„Faceți din ticăloși conducători și apoi vă întrebați de unde vine dezastrul!” (Winston Churchill).

Și dezastrul este cu atât mai mare cu cât acești conducători sunt și mulţi și ticăloşi!.

Agramaţi și impostori,

Trădători și bădărani,

Mincinoşi și grandomani,

Parveniţi, ingraţi, măgari,

Vanitoşi, duplicitari,

Egoişti, trepăduși,

Sunt și mulţi și ticăloşi!”.

Crima elitelor noastre conducătoare constă în distrugerea și a sufletului românului adevărat, care nu se mai poate bucura nici chiar în zilele de sărbători patriotice de frumoasele și de tradiționalele noastre cântece specifice acestora. 

„[…]Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!

A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi, fără milă l-au străpuns

Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!

Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău, 

Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,

Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.

Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,[…]”

(Din poezia „Cârmacii”, de Alexandru Vlahuţă).

Satanicii stăpâni ai României nu numai că sunt total indiferenți de faptul că am ajuns să nu prea mai avem nimic al nostru în această ţară, nici material și nici spiritual, că ţara noastră nici nu prea mai pare românească, dar sunt pe cale să ne distrugă chiar și puținul care a mai rămas din frumoasele și din tradiționalele noastre cântece specifice sfintelor noastre sărbători patriotice. 

Şi asta e destul pentru românul adevărat ca să înceapă să plângă; dacă mai poate!?.

24.01.2024                          Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

 

[1] A se vedea și articolul subsemnatului intitulat „Emisiuni muzicale de la radio care sunt toxice pentru tradițiile strămoșești”.